COLIVA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru 

Multe fapte poți să faci
De ai viață milostivă,
Dar să nu uiți niciodată
Să mai faci câte-o colivă!

Să o pui spre pomenire
În pronaos, pe o masă,
Așteptându-l pe Părinte,
Ca de la Altar să iasă.

Vezi ca nu cumva să uiți
Să faci pe coliva ta
Și o Cruce trilobată
Din cacao sau cafea!

Iar în mijloc, lumânare
Să-i înfingi, te rog frumos,
Căci lumina amintește
Slava Domnului Hristos!

Pentru slujba Panihidei,
Un pomelnic tu să scrii:
Trece-acolo cu răbdare,
Pe toți morții care-i știi.

Minunată faptă bună
Faci tu, astfel, pentru morți,
De îi scrii pe-al tău pomelnic
Și în inimă ii porți!

Căci când listele de nume
De Părinte s-or citi,
Îndurările divine,
Cei numiți le vor primi!

Ești și tu creștin ca mine,
Ai și tu pe morții tăi.
Să te-'ntrebi cu-'ngrijorare:
"Dacă îi muncesc cei răi"?..

Se vor bucura, săracii,
Orișiunde s-or afla,
Și vor ști atunci că Harul
A venit prin mila ta!

Iar în coșul de pe masă
Și-un bănuț mereu să pui,
Cum ne-'nvață Cartea Sfântă:
Jertfa slujitorului.

Căci a noastră rugăciune
Nu își împlinește rostul
Dacă nu-i vom pune aripi:
MILOSTENIA și POSTUL!

Să mai faci câte-o colivă,
Că e mare semn de milă..
Deci s-o faci cu bucurie
Și cu pace, nu în silă!

Mare taină-ascunde-'n el
Dulcele făcut din bob:
El din iad eliberează
Pe acel ce este rob!

Mare taină-ascunde-'n el
Dulcele făcut din grâu:
Când se leagănă cu jale,
Lacrimile curg pârâu!

Prin coliva cea smerită,
Nu-i uităm pe cei ce mor:
Fiecare bob de grâu,
E o lacrimă de dor!

Ce este coliva noastră?
Oare nu e o scrisoare
Către sufletele dragi,
Ce s-au dus în depărtare?..

Am văzut soții plângând
Soți iubiți ce nu mai sînt..
Am văzut copii plângând
Pe-al părinților mormânt..

Am văzut părinți vărsând
Lacrimi.. să aduni un râu:
Toți aveau în mâini coliva,
Dulcele smerit din grâu!

Da, această farfurie,
De iubiții morți ne leagă!
Da, o mână de colivă,
De păcate îi dezleagă!

Deci iubitul meu creștin,
De ai viață milostivă,
Nu uita din când în când
Să mai faci câte-o colivă...
amin

.ICOANA DE PE MUNTELE SINAI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..

Vedeți icoana Mântuitorului? Este pictată de călugării de pe Muntele Sinai, locul în care Dumnezeu a dat legile Sale poporului Său, iar prin acesta, întregii omeniri. Nu degeaba am postat-o. Jumătatea stângă a feței Domnului Îl reprezintă pe BLÂNDUL PĂSTOR, Care plânge pentru nepocăința omului din această viață. Cealaltă jumătate Îl reprezintă pe DREPTUL ȘI ÎNFRICOȘĂTORUL JUDECĂTOR care Se va arăta celui mort nepocăit. Mai există încă un chip al Domnului: cel cu zâmbet, al Domnului Care este mulțumit de sufletul ce și-a câștigat mântuirea prin pocăință cu lacrimi. Aceluia îi spune Domnul cu bucurie: "Vino, binecuvântatul Tatălui Meu, primește partea ta de moștenire pregătită ție de la întemeierea lumii"! Vă rog să vă gândiți puțin: voi ce chip al Domnului ați dori să cunoașteți?..
Când vă pare rău de păcate, amintiți-vă jumătatea stângă. Când sunteți tentați de călcarea poruncilor, amintiți-vă jumătatea dreaptă. Iar ca să aveți motivația înfăptuirii binelui, imaginați-vă acel chip cu zâmbet al Domnului. Fie ca Hristos să vă învrednicească de vederea chipului Său mulțumit, amin!
Preot Sorin Croitoru, Mantova Italia

RUGĂCIUNEA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE

de Preot Sorin Croitoru

Cel ce vrea să dobândească
Fericirea cea cerească,
De rău să se-'ndepărteze
Și mult bine să lucreze.

Păcătosul, zice Cartea,
Și-a pierdut în Ceruri partea,
Dar cu lacrimi și suspine,
Și cu faceri de mult bine,

Firea cea dumnezeiască
Poate să o îmblânzească.
De se va ruga întruna,
Va recăpăta cununa.

Fapta bună-a omului,
Jertfă-adusă Domnului,
Nu de carne rumenită,
Ci de inimă smerită.

Maică a faptelor bune
Este sfânta rugăciune.
Ca și luna printre stele,
Strălucește peste ele!

Rugăciunea sfinților,
Lauda Părinților.
Ea cu totul mântuiește
Pe acel ce o iubește.

Rugăciunea cu trăire
Este cu Hristos vorbire,
Revărsare de Duh Sfânt,
Înviere pe pământ.

E a Raiului gustare,
Părintească-'mbrățișare
Între fiu și Tatăl său,
Când se biruie cel rău.

Rugăciunea cu dor mare:
Tainică încredințare
De pe-acum, în mântuire,
Și în Ceruri viețuire.

Rugăciunea cu durere
E a Domnului vedere,
E a Duhului simțire
Și a Tatălui iubire.

Cine vrea viață cerească,
Rugăciunea s-o iubească,
Căci el gustă făr' să știe,
Veșnica Împărăție!

Hai să ne rugăm, creștine!
Suntem doi, tu și cu mine.
Orice vrem ne dă Hristos,
De-i vom cere cuviincios!

Iar eu cer la Liturghie
Fericirea ce-o să vie
După Marea Judecată,
Când va plânge lumea toată.

amin

Rugăciuni către domnul nostru Iisus Hristos

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

 "O, Preabogate Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce Însuți ai fost copil oarecând, Cel ce i-ai iubit şi deseori i-ai binecuvântat pe copii, milostiveşte-Te şi mântuieşte-i pe copiii vremurilor noastre, ca pruncii nebotezați să se boteze, iar cei botezați să se întărească în credința cea întru Tine, Cel ce eşti Adevărul cel veşnic. Ajută-i să se întărească în dragostea cea către Tine, Cel ce eşti Iubirea cea negrăită! Mântuieşte-i, Doamne, şi pe copiii pe care părinții necredincioşi i-au stricat cu necredința şi i-au depărtat de Tine, singurul lor Mântuitor şi singura mântuire!
 Mântuieşte-i, Preablândule Doamne, şi pe copiii pe care dascălii cei răi, fără de suflet şi fără de Dumnezeu, i-au înstrăinat de Tine, Ziditorul lor, şi i-au preschimbat în haite de câini! Mântuieşte-i, Doamne, şi pe acei prunci ale căror suflete curate sunt întinate de toate necurățiile de pe străzi, şi de însoțirile cele rele.. Izbăveşte-i de toată stricăciunea
Mântuieste-i, Atotmilostive Doamne, şi pe copiii rămasi fără părinti, care au căzut în mâinile îngrijitorilor fără de omenie, ale părinților răi, fie tată vitreg, fie maică vitregă, sau ale celor ce nu îşi împlinesc datoria de a-i creşte! Poartă-le de grijă, ca nu cumva să ajungă la urechile lor cuvinte de hulă, nici să ajungă fărădelegi la ochii lor. Fiule al lui Dumnezeu, mântuieşte-i pe fiii fiilor oamenilor, pe care lumea îi târeşte încoace şi încolo, făcându-i iscusiți în multe învățături şi deprinderi ale trupului, însă fără a-i face câtuşi de puțin iscusiți în legea Ta cea sfântă, în cugete bune, în milă şi adevăr, în toate faptele cele bune şi drepte.
Ajută-i pe copiii acestui veac, Atotputernice Doamne, ca să poată creşte şi ajunge la plinătatea vârstei, făcându-se fii ai lui Dumnezeu şi sălăsluindu-se în împărăția cerurilor, spre veşnica lor mântuire, încă şi spre slava şi lauda Ta. Amin."

mai multe rugăciuni găsiti aici...
sursa
https://www.facebook.com/cinefilblog.cb?fref=ts

Despre slabiciunile sotului sau a sotiei

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Auziţi acestea, bărbaţi, luaţi aminte, femei! Femeia să nu aibă nimic mai de preţ decât bărbatul ei, iar bărbatul să nu aibă nimic mai de dorit decât femeia sa. Înţelegerea dintre femeie şi bărbat ţine viaţa noastră, a tuturor. Ea ţine lumea toată. După cum dacă se clatină temeliile se dărâmă toată casa, tot aşa, dacă se răvăşesc căsniciile, se strică toată viaţa noastră.Să-ţi explic.
Lumea e făcută din cetăţi; cetăţile din case; casele din bărbaţi şi din femei. Dacă intră ceartă între bărbat şi femeie, a intrat cearta în case; iar dacă sunt tulburate casele, atunci se tulbură şi cetăţile; iar dacă cetăţile sunt frământate, atunci, neapărat, întreaga lume e plină de tulburare, de război şi de ceartă.De aceea, Dumnezeu are multă grijă de bunăstarea căsniciilor; de aceea, nu-i lasă pe bărbaţi să-şi părăsească femeile “decât numai pentru pricină de desfrânare”( Matei 5, 32; 19, 9).
– Ce să fac, mi se poate spune, dacă femeia e certăreaţă, cheltuitoare, dornică de lux, dacă are şi alte nenumărate cusururi?
– Îndură-le pe toate curajos! N-o lăsa din pricina cusururilor ei, ci îndreaptă-i defectele toate. De aceea eşti capul ei(Efes. 5, 23), ca să ştii să-i vindeci trupul. Trupul nostru nu-l despărţim de cap, oricât de multe răni ar avea! Să nu despărţim, dar, de noi nici pe femeia noastră! Ea ne este trupul nostru! De aceea şi spune fericitul Pavel: “Aşa sunt datori să-şi iubească bărbaţii femeile lor, ca şi trupurile lor” (Efes. 5, 28).
Femeile, la rândul lor, au aceeaşi lege fată de noi: “Iubeşte-ti bărbatul, femeie, cum îti iubeşti capul! Cum îti cinsteşti capul, aşa să-ti cinsteşti bărbatul!”.
Nu stărui în zadar asupra acestui lucru! Ştim câte bunătăţi vin în casă când femeia se uneşte cu bărbatul!
Ştim câte rele vin în casă când nu se înţeleg între ei.
Când bărbatul şi femeia se ceartă între ei, nu-i poate bucura nimic: nici bogăţia, nici copiii buni, nici mulţimea de copii, nici funcţiile înalte, nici puterea, nici slava sau cinstea, nici petrecerile şi luxul, nici altă bunăstare!
Înainte de toate celelalte, aceasta să o căutăm! Are femeia ta vreun cusur? Fă ce a făcut Isaac! Roagă-te lui Dumnezeu!
Dacă el a îndreptat, prin stăruinţa în rugăciune, beteşugul firii, cu mult mai mult noi vom putea îndrepta cusururile voinţei rugând necontenit pe Dumnezeu.
Când Dumnezeu te va vedea că stărui de dragul legii Lui, că rabzi cu vitejie păcatele femeii, te va ajuta în învăţătura ce o dai ei, şi-ţi va da răsplată pentru răbdarea ta. “Pentru că ce ştii, bărbate, spune Pavel, dacă-ţi vei mântui femeia? Sau ce ştii, femeie, dacă-ti vei mântui bărbatul?”( 1 Cor. 7, 16)
“Nu-ţi pierde curajul, îţi spune Pavel, nu deznădăjdui!”. Se poate întâmpla să o mântui! De nu se îndreaptă, tu n-ai pierdut răsplata răbdării, dar dacă o laşi, ai păcătuit, căci ai călcat legea şi eşti osândit de Dumnezeu pentru adulter.
“Oricine îşi iasă femeia lui, spune Domnul, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter”( Matei 5, 32).
Adesea, poţi lua o femeie mai rea ca cea dintâi, şi ai săvârşit păcatul fără să capeţi linişte.
Dar chiar dacă iei o femeie mai bună, aceasta de a doua nu-ţi dă desăvârşită plăcere, din pricina lăsării femeii celei dintâi, care ţi se socoteşte adulter.
Că adulter e lăsarea femeii dintâi.
Deci, când vezi că dai de un necaz, fie în căsnicie, fie în celelalte treburi, roagă-L pe Dumnezeu.
Rugăciunea e singura dezlegare, cea mai bună, a necazurilor ce ni se întâmplă. Puternică este arma rugăciunii! Am spus aceasta adeseori, o spun şi acum, şi nu voi înceta s-o spun.

Sfântul Ioan Gură de Aur
Extras din Despre desfătarea celor viitoare.
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008

De ce avem pagube în gospodărie?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Auzim adesea: Nu-mi merge deloc bine! Sau Nu se leagă nimic de casa mea! Sau Parcă e un făcut!

Când întâmpinăm greutăți în chivernisirea eficientă a gospodăriei, a salariului, a „averii” (câtă mai este și ea), e bine să te întrebi: De ce mi se întâmplă oare? Clarvizionar și țintind la rădăcină adâncă, părintele Arsenie Boca enumără câteva pricini ale pagubei „din curte” cum o numește el.

1. Când drăcuiești, se împlinește cuvântul; cui i-ai dat l-a luat.

2. Dacă lucrezi duminica, te lipsești de binecuvântarea lui Dumnezeu. Și cum toate ale noastre sunt una, se pierde nu numai ceea ce s-a lucrat duminica, ci și din cele agonisite în zilele de lucru.

3. Atașamentul excesiv, pătimaș, de cele materiale mâhnește pe Dumnezeu, pentru că este ignorată grija de suflet. Și cum sufletul este mai prețios, Domnul îngăduie pagube, pentru a ne determina să reevaluăm prioritățile.

4. Depinde și de proveniența lucrului. Dacă posesorul anterior a obținut din furt, sau, oricum, din câștig necinstit, sau are o viață departe de Domnul, duhul acesta se imprimă și în lucrurile materiale. E bine, așadar, să facem semnul crucii peste cumpărături și achiziții și, periodic, să facem aghiazmă.

5. Dacă ți se fac vrăji, și nu ai o viață duhovnicească bună, care să le facă ineficiente, ele își fac efectul inclusiv asupra bunurilor materiale.

6. Dacă te-au blestemat părinții sau dacă s-au făcut păcate grele în locuința ta, de către tine sau vechii locatari, atmosfera este una „prietenoasă” pentru duhurile rele.

Avem însă un mare curaj: dacă ne alipim de Dumnezeu, Îi cerem ajutorul și Îi primim binecuvântarea, nimic rău nu poate rezista în fața atotputerniciei Lui.

„Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.” (Psalmul 22, 4)

http://www.sihastriaputnei.ro/recomandari/de-ce-avem-pagube-gospodarie

DORINȚĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru 

Cum o fi în realitate
Domnul Iisus Hristos,
Căci privindu-L în icoane,
Ni Se pare-așa frumos?..

Dacă astfel ne-o arată
Iscusința omenească,
Cum o fi în realitate
Fața Sa dumnezeiască?..

De rămânem fără vorbe
Admirând atenți făptura,
Cum o fi în realitate
Cel ce a zidit natura?..

Cei ce L-au văzut pe Domnul
Înviat, atât ne-au zis:
Frumusețea Sa divină-i..
Imposibil de descris!

A-L vedea în viața asta
Pe Hristos Cel înviat,
Nu e dat la orișicine:
Sfinților le este dat!

Uneori, după lungi lupte
Cu armata diavolească,
Li S-a arătat aievea
Domnul, ca să-i întărească.

E normal să vrei să-L vezi
Pe iubitul Domn din Rai,
Căci dacă nu ai dorința,
Nici iubirea nu o ai!

Totuși trebuie să-ți spun,
Căutând binele tău:
Chipul Domnului Cel dulce
Îl mai ia și duhul rău!

După ani de nevoințe,
Mulți călugări au pierit:
Luând chipul lui Hristos,
Diavolul i-a amăgit.

Să rămânem cu dorința,
Că-i mai bună ca vederea..
Căci vrăjmașul nu adoarme,
Și.. mare îi e puterea!

Deci noi să ne mulțumim
Cu icoana-'n astă viață,
Până vom sui la Domnul,
Și Îl vom privi în față!

Ce a spus Hristos lui Toma,
Este bine de știut:
"Fericiți sunt toți aceia
Ce-au crezut, dar n-au văzut"!

De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată ?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE

...Preot Ciprian Stanca

RĂSPUNS:

Toţi cei care credem în Domnul nostru Iisus Hristos, ne numim creştini. Însă uneori vă puneţi întrebarea de ce sunt mai multe culte (credinţe, confesiuni) creştine? Şi ortodocşi, si catolici, şi protestanţi, şi baptişti, şi adventişti, şi penticostali, şi alte culte. Unde este adevărul, căci toţi aceştia susţin că la ei este adevărul, la ei este credinţa cea adevărată.
În Sfânta Carte scrie că Hristos este capul Bisericii (nu al bisericilor). Deci Biserica este una, căci Hristos are un singur cap. Care să fie Biserica adevărată ?
Haideţi să coborâm în timp spre începuturile creştinismului, la origini.
La Înălţarea la Cer, Domnul Hristos oare a lăsat mai multe credinţe creştine pe pământ ? Noi cunoaştem credinţa de la Ucenicii Domnului, de la Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti. Aţi auzit cumva că unii apostoli erau ortodocşi, alţii catolici, alţii adventişti ? Nu, desigur. La început a fost o singură credinţă, o singură Biserică. Creştinii s-au ghidat mai întâi după învăţătura primită de la Apostoli, care s-a transmis prin tradiţie. Mai târziu o parte din această tradiţie a fost scrisă în Sfintele Evanghelii, în Faptele Apostolilor, în Epistole, în scrierile Sfinţilor Părinţi. O vreme toate au fost bune şi frumoase. Dar ce s-a întâmplat după aceea. Unii oameni, din mândrie, din îngâmfare, au răstălmăcit învăţătura sănătoasă primită de la Ucenicii Domnului, şi au adus unele interpretări, unele inovaţii în cult şi în dogmă. Însă Părinţii Bisericii din toată lumea creştină, călăuziţi de Duhul Sfânt, s-au strâns în Sinoade (Soboare, un fel de congrese internaţionale), unde au discutat problemele apărute şi au restabilit ordinea în Biserică, iar rătăciţii au căzut sub blestemul Bisericii. Au fost şapte asemenea Sinoade în decursul istoriei, la care au participat sfinţi mari (ex. Sf. Nicolae, Sf. Spiridon, Sf. Împărat Constantin cel Mare etc.) unde s-a stabilit cu exactitate cum trebuie să credem, ce trebuie să credem (Crezul), unde s-a demonstrat, uneori în chip minunat, că icoana şi crucea nu sunt idoli, că Sf. Duminică este ziua Domnului, ziua eliberării noastre din robia iadului, şi multe alte lucruri necesare cultului creştin.
A mers aşa Biserica mult timp, cca. o mie de ani.
La anul 1054 apare în Biserică Marea Schismă, adică o mare ruptură, o separare a părţii de răsărit a Bisericii (Bizanţ), de partea de apus (Roma), datorită pretenţiei papilor din apus de a-şi exercita supremaţia asupra întregii Biserici creştine, ceea ce nu era în concordanţă cu hotărârile Sinoadelor Ecumenice, mai ales că Apusul făcuse unele modificări în dogmă (ex. Filioque la Crez).
În cadrul bisericii apusene a apărut o altă ruptură când s-au desprins protestanţii (care au protestat din anumite motive împotriva papei). Din protestanţi s-au desprins alte grupări creştine, care şi-au făurit un cult după bunul lor plac, nemaipăstrând aproape nimic din cultul creştin stabilit la Cele Şapte Sinoade Ecumenice. Prin urmare unii ţin sâmbăta ca zi de odihnă; nu mai păstrează Sfintele Taine ale Bisericii; fug de cruce, de icoană, de tămâie; nu mai au sfinţi, nu mai au preoţie, nu mai au biserică. Unii au ajuns chiar să-i cunune pe homosexuali, să facă femei preoţi, şi multe alte rătăciri.
După desprinderea de Biserica primară, toate celelalte culte şi confesiuni au făcut tot felul de modificări după poftele şi neputinţele oamenilor.
Doar Biserica noastră Ortodoxă de Răsărit mai păstrează în totalitate predaniile şi tot ce ne-a fost lăsat de la Sfinţii Apostoli şi de la Sfinţii Părinţii noştri, care şi-au vărsat sângele, ca mucenici, pentru păstrarea neştirbită a sfinţeniei Bisericii Strămoşeşti. Ea este Biserica adevăratei slave (în greacă, ortho = corect, doxa = slavă) a lui Dumnezeu.
Dumnezeu arată lumii că Biserica Ortodoxă este cea adevărată prin mai multe minuni, şi anume:
1.În fiecare an, la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt, numai şi numai la Paştele ortodox, coboară din Cer o lumină dumnezeiască (Sfânta Lumină), care aprinde vata ce este aşezată pe Sfântul Mormânt şi lumânările din mâinile credincioşilor. Această lumină nu este o lumină materială, căci la început, câteva minute nu frige. I-am văzut pe mulţi trecându-şi mâinile şi bărbile peste această flacără sfântă, fără să se ardă.
Această minune o văd şi celelalte religii şi culte, dar stau împietriţi în mândria lor şi nu vin la adevărata credinţă.
2. Ştim cu toţii că Agheasma Mare pe care o săvârşeşte preotul ortodox la Bobotează nu se strică. Eu am băut de la o bătrână din Constanţa agheasmă de 40 de ani, şi era aşa de plăcută la gust ca şi cum ar fi fost sfinţită în acea zi ! Unii spun că agheasma noastă nu se strică fiindcă preotul foloseşte busuioc şi cruce de argint. Nu este adevărat ! Agheasma se sfinţeşte şi cu cruce de lemn, şi tot la fel este. Unii oameni au încercat să prepare şi ei agheasmă, procedând precum preotul, dar mare le-a fost mirarea când au văzut că „agheasma” lor s-a stricat, iar cea sfinţită de preot a rămas curată.
3. Creştinii care au dus o viaţă sfântă, sunt proslăviţi de Dumnezeu, căci după moarte trupurile lor, în multe cazuri, nu putrezesc şi sunt plăcut mirositoare. De exemplu Sfântul Ioan Iacob de la Hozeva, român de neam. Sau mai recent, după cum ştiţi din presă, Părintele Ilarion Argatu de la Mânăstirea Cernica, la care, când era în viaţă, alergau mulţi creştini pentru rezolvarea necazurilor lor, a fost găsit după şapte ani neputrezit.
4. Cunoaşteţi destule cazuri de părinţi duhovniceşti ortodocşi plăcuţi lui Dumnezeu, care au primit darul înainte-vederii şi care atunci când aţi alergat la dânşii deja vă cunoşteau necazurile şi ştiau şi cum vă cheamă.
5. Aţi auzit, sau aţi văzut icoane ortodoxe care plâng cu lacrimi de sânge sau de mir. Uneori mirul care a izvorât din aceste icoane a depăşit cu mult greutatea icoanei.
Şi sunt multe alte dovezi palpabile din care rezultă că Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos. Le veţi afla dacă veţi veni mai des la biserică şi veţi citi mai multe cărţi ortodoxe şi nu toate prostiile de prin reviste şi ziare care fac reclamă păcatelor: desfrânării, violenţei, lăcomiei, lenei, luxului şi altor păcate.

Sfaturi Duhovnicesti

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Gândul

223.- Primul gând e de la înger, când vrei să faci   

          ceva.

Ascultă de primul gând, pentru că îngerul te apără. Al doilea gând poate fi de la diavol ca să te răzgândeşti şi să nu mai faci fapta cea bună şi să nu-ţi meargă bine la ceea ce vei face.

224.- Părinte, ce să fac ca să nu mă mai chinuie gândul? Câteodată nu pot dormi nici noaptea, deodată mă trezesc şi nu mai pot adormi de câte gânduri mă năpădesc.

-Este un duh neastâmpărat care se joacă cu mintea matale. Ai auzit de paza minţii? Mintea trebuie păzită, că altfel se încuibăresc în ea tot felul de orătănii. Ai auzit de rugăciunea minţii: „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul”? Ia zi matale în minte această rugăciune şi ai să vezi ce bine adormi şi ai să te odihneşti. În timpul zilei când simţi că vine duhul, sufletul matale îl simte când se apropie, zici rugăciunea ca să găsească mintea matale ocupată. Nu laşi mintea să alunece în gânduri necurate, o opreşti, te gândeşti la altceva sau zici rugăciunea minţii şi scapi de chin.

225.- Părinte, ce să fac ca să nu-mi mai zboare gândul în timpul rugăciunii?

-Este ispita din timpul rugăciunii, adică un vrăjmaş care caută să-ţi ia mintea de la rugăciune şi s-o ducă unde vrea el. Face aceasta pentru a-ţi fura rugăciunea şi a întrerupe convorbirea ta cu Dumnezeu prin rugăciune. Atunci degeaba te-ai rugat. Rugăciunea ta n-a ajuns la Dumnezeu. Gura a vorbit dar tu ai fost dus departe. Pentru a alunga pe ispititorul în timpul rugăciunii, trebuie să te opreşti din rugăciune dacă vezi că mintea ta a fost furată şi să faci 3 metanii zicând: ”Doamne alungă de la mine pe ispititorul!”şi să începi din nou rugăciunea, de la început nu de unde ai rămas. Dacă şi a doua oară ţi se întâmplă aceeaşi ispită, faci la fel, însă de data aceasta faci 7 metanii zicând la fiecare aceeaşi rugăciune de alungarea ispitei şi începi din nou rugăciunea. Dacă ţi se mai întâmplă, faci acelaşi lucru dar mărind numărul metaniilor: 9, 12…până când ai reuşit să zici rugăciunea întreagă şi cu luare aminte. De abia atunci ai învins ispita. Dumnezeu vede această luptă pe care o duci îL chemi în ajutor şi va porunci ispititorului să plece şi nu te va mai chinui lăsându-te să te rogi cu toată puterea.

Şoaptele sufletului

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

          Era odată un rege care avea patru neveste. Cel mai mult o

iubea pe a patra soţie pe care o îmbrăca cu straie din cele mai

scumpe şi o trata cu cele mai fine delicatese. Îi dădea tot ce era

mai bun. De asemenea, o iubea şi pe cea de a treia soţie şi ea era

cea cu care se mândrea cel mai mult în faţa regatelor vecine.

Totuşi, regele trăia cu teama că această soţie îl va lăsa într-o zi

pentru un altul. Regele o iubea şi pe cea de-a doua soţie. Ea era

confidenta lui şi era întotdeauna drăguţă, înţelegătoare şi

răbdătoare cu el. De câte ori regele avea o problemă, putea avea

încredere în ea că îl va ajuta să treacă peste momentele grele.

Prima soţie a regelui era foarte loială şi îşi adusese o contribuţie

foarte mare în menţinerea regatului. Totuşi, regele nu o iubea pe

prima soţie. Deşi ea îl iubea cu adevărat, el de abia o observa!

Într-o zi regele simţi că sfârşitul îi este aproape. Se gândi

la viaţa lui plină şi îşi spuse: “Acum am patru soţii cu mine, dar

când voi muri voi fi singur.”

O întrebă pe cea de-a patra nevastă: ”Te-am iubit cel mai

mult, ţi-am dăruit cele mai frumoase haine şi ţi-am arătat cea

mai mare iubire. Acum, eu am să mor, vrei să vi cu mine şi sămi

ţii companie?”

“Nici vorbă!” replică cea de-a patra soţie, şi plecă fără un alt

cuvânt.

Răspunsul ei străpunse inima regelui ca un cuţit.

Regele o întrebă şi pe cea de-a treia soţie: “Te-am iubit

toată viaţa mea. Acum că mor, vrei să vii cu mine şi să-mi ţii

companie?”

“Nu!” veni răspunsul celei de-a treia soţii. “Viaţa e prea bună!

Când vei muri, mă voi recăsători!”

Inima regelui se strânse de durere.

Apoi o întrebă şi pe cea de-a doua soţie: “Întotdeauna am

găsit la tine înţelegere şi ajutor şi mereu ai fost acolo pentru

mine. Când voi muri, vrei să vi cu mine şi să-mi ţii companie?”

“Îmi pare rău, nu te pot ajuta de data aceasta!” replică cea de-a

doua soţie. “Te pot doar înmormânta şi veni la mormântul tău.”

Regele fu devastat şi de acest răspuns.

2

Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!”

Regele se uită împrejur şi văzu că cea care rostise aceste cuvinte

era prima soţie. Era atât de slabă, pentru că suferise mult.

Adânc îndurerat, regele spuse: “Trebuia să fi avut mai multă

grijă de tine când am avut ocazia!”

       În realitate, noi toţi avem 4 soţii în viaţa noastră:

Cea de-a patra soţie este TRUPUL nostru. Indiferent cât timp şi

efort investim în a-l face să arate bine, el ne va lăsa când murim.

Cea de-a treia soţie este AVEREA noastră. Când murim, merge

la alţii.

      Cea de-a doua soţie o reprezintă FAMILIA şi PRIETENII.

Indiferent cât de apropiaţi ne-au fost în timpul vieţii, ei nu pot

decât să vină la mormântul nostru după ce nu mai suntem.

Prima soţie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat în

goana după averi, bunăstare şi putere sau în goana după iluzii

deşarte, uitând că iubirea curată şi sinceră îţi face viaţa frumoasă

şi sufletul să trăiască şi după moartea trupească.

Şi totuşi, sufletul este singurul care ne va urma oriunde vom

mer

Rugăciunea către Sfântul înger, păzitorul vieţii

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Îngerule cel sfânt al lui Hristos, către tine cad şi mă rog, păzitorul meu cel sfânt, care eşti dat mie de la Sfântul Botez spre păzirea sufletului şi a păcătosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea şi obiceiurile mele cele rele, am mâniat preacurată lumina ta şi team izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de ruşine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de fraţi şi cu ţinerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpătatea, cu mâncarea cea fără de saţ, cu beţia, cu multa vorbire , cu gândurile cele rele şi viclene, cu obiceiurile cele rele şi cu aprinderea spre desfrânare, având osebită voire spre toată pofta cea trupească. O, rea voire a mea, pe care nici vieţuitoarele cele necuvântătoare nu o au! Dar cum vei putea să cauţi spre mine sau să te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, îngerule al lui Hristos, vei căuta spre mine, cel ce m-am încurcat aşa de rău în lucrurile cele întinate? Sau cum voi putea să-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele şi viclene, în care cad în toate zilele şi nopţile şi în tot ceasul? De aceea cad înaintea ta şi mă rog, păzitorul meu cel sfânt, milostiveşte-te spre mine păcătosul, şi-mi fii mie într-ajutor şi sprijinitor asupra pizmaşului meu celui rău, cu sfintele tale rugăciuni şi împărăţiei lui Dumnezeu mă fă părtaş cu toţi sfinţii, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.