Destăinuirea unei doctoriţe

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                       Cuvânt către creştinii ortodocşi – 

Pentru sănătatea dumneavoastră sufletească evitaţi...

să citiţi cărţi sectante, cărţi despre paranormal, yoga,

reîncarnare, budism, vrăjitorie, bioenergie, radiestezie...

Exemplu: această carte

cuprinde învăţături adventiste

fiind semnată de aşa-zisa

profeteasă a lor: Ellen G. White

            Atunci când cumpărăm un produs din comerţ suntem atenţi la

ingredientele din care este făcut şi la termenul de valabilitate. În ceea

ce priveşte cărţile, titlul s-ar parea că este cel care ne poate

convinge, dar…. să vedem şi cine este autorul (autoarea) şi dacă

acea carte are binecuvântarea unui episcop sau a unui mitropolit

crestin ortodox…

          Omul, fiind făcut după chipul lui Dumnezeu, este mereu însetat

de cunoaştere. Atât cunoaşterea mediului încojurător, cât mai ales

cunoaşterea de sine, înţelegerea propriilor sentimente şi

comportamente. Singura cunoaştere care ne este de folos şi chiar

necesară este cunoaşterea lui Dumnezeu – «Aceasta este viaţa

veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi

pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis» (Ioan 17:3). Pentru oamenii

care nu obişnuiesc să vină la Biserică este foarte greu să poată

discerne în care cărţi sunt strecurate minciuni şi amăgiri, neştiind că

«însuşi satana se preface în înger al luminii» (2 Corinteni 11:14).

                             Astfel oamenii cad din neştiinţă în necredinţă.

Astfel de cărţi, care în aparenţă ne ajută să dobândim noi

cunoştinţe, sunt cele pe care le întâlnim în general (şi nu numai) vara,

pe la tarabele unor oameni care, spun ei, vor să ne ia tensiunea şi să ne

vândă cărţi referitoare la îmbunătăţirea stării noastre de sănătate.

Numai că alături de aceste cărţi, se găsesc adesea alte cărţi, cu specific

religios, mai précis, cu un conţinut sectant, gen «Cugetări de pe

Muntele Fericirilor», «Calea către Hristos» (Ellen G. White). Nu ne

putem scuza cu neştiinţa noastră, pentru că din moment ce suntem

botezaţi în credinţa ortodoxă, suntem datori să o şi cunoaştem. Faptul

că ne numim creştin-ortodocşi poate fi asemănat cu numirea noastră

într-o funcţie. De exemplu, cel care este medic pediatru, cunoaşte tot

ce ţine de bolile şi tratamentul specific copiilor. Dacă acel medic nu ar

avea cunoştinţe de pediatrie, el degeaba s-ar numi medic pediatru. Aşa

este şi cu noi, cei ce ne numim creştini ortodocşi. Dacă doar ne numim

ortodocşi, dar nu vrem să cunoaştem şi să trăim Ortodoxia, degeaba ne

numim! Şi se împlineşte cu noi cuvântul: «Ştiu faptele tale, că ai

nume, că trăieşti, dar eşti mort» (Apocalipsa 3:1). «Căci numele lui

Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri», precum

este scris» (Romani 2:24).

                   Mesajul conţine de pe net adrese şi sfaturi despre plante şi

boli, dar vă spun că doar prima parte cu plantele e bună, a doua e cu

medium, paranormali, spiritisme etc. Aceste practici nu sunt acceptate

de Biserica ortodoxă, căci nu au legătură cu Dumnezeu, ci dimpotrivă,

încearcă să-l îndepărteze pe om de Dumnezeu, amăgindu-l.

Cunosc în Craiova persoane care şi-au început distrugerea vieţii

cu aceste cărţi paranormale, chipurile să se cunoască pe sine, lumea

etc. Am avut şi pacienţi care au schimbat câteva religii, părăsind,

evident, Ortodoxia. Plecând de la yoga, arte marţiale, budism,

confucianism, hinduism, acum au ajuns la adventişti! Cunosc un astfel

de caz în Craiova, soţul profesoarei mele de atelier de la Liceul

Nicolae Bălcescu (Carol acum). Fata lor este căsătorită cu un catolic

în Italia, crede mult în psihologi, tratamente naturiste, nicidecum în

puterea lui Dumnezeu (deşi este ortodoxă), băiatul lor este dirijorul

fanfarei militare din Bucureşti, tratat de mulţi ani la psihiatrie, ba cu

atac de panică, ba cu tulburări de somn, nu se duce la Biserică, nu mai

respectă rânduiala ortodoxă, deşi mama lor este extrem de religioasă,

ţine toată rânduiala ortodoxă cu mare precizie. Familia a mai avut un

copil care a murit micuţ de difterie consultat de zeci de medici fără

să-i pună corect un diagnostic. Asta a făcut-o pe profesoară să se

trateze nişte ani de zile la psihiatrie fără rezultat, dar treptat s-a

apropiat de Biserică şi a început să vină la acatiste, Sfânta Liturghie,

spovedanie, împărtăşanie, sfeştania casei etc. Soţul ei este profesor de

muzică, mama lui evanghelistă înnăscută cu rude sectante în

Germania, tatăl lui ateu român.

          Profesorul de muzică despre care scriu este un om mândru, a citit

mult despre religie, muzică (el a făcut la conservator şi vioară, pian,

chitară), filozofie, paranormale, tarot, astrologie, filozofii orientale,

kabala, medium. De câte ori erau în Craiova discuţii, seminarii

ortodoxe, întâlniri cu mari duhovnici el era în sală şi punea tot felul de

întrebări cu mare ură şi sete de răzbunare, dar mai ales cu mândrie să

arate că el are mereu dreptate, că ştie tot. Era extrem de viclean, mereu

avea ascunzişurile lui; soţia îi găsea pietre, cristale, obiecte, talismane,

cărţi sectare, casete. S-a spovedit la mulţi preoţi buni, renumiţi în

Craiova şi de pe la mănăstiri, dar ei au zis că nu-l pot întoarce, nu-i

pot scoate din cap ideea de reîncarnare în special.

Am înţeles că aduna deseori la curtea lui şi la catedrală grupuri

de tineri cu care avea discuţii în care critica biserica ortodoxă, preoţii,

învăţătura creştină în general, hulea pe Maica Domnului, moaştele nu

mai vorbim (când mergea la marile sărbători unde se scoteau

Moaştele Sfinţilor înnebunea pur şi simplu, ţipa în Biserică, se

smucea, încerca să-i îndepărteze şi pe alţii de acolo)!

Eu, cum lucrez cu omul, văd şi simt când ceva nu e în regulă. A

venit şi la mine la ORL cu nişte probleme respiratorii pentru că

făcuse o alergie la praf, mucegai de la desenele, picturile, cărţile,

antichităţile lui. Bineînţeles că nu a ascultat, a făcut ce a vrut din

reţetă şi explicaţii, la fel şi cu reţetele altor medici. În toamnă a

început să ia tratament pentru demenţa Alzheimer pentru că aşa i-a zis

un medic (la tomograf îi ieşise început de atrofie corticală). Dar s-a

întâmplat ceva inexplicabil: de pe 24 decembrie nu a mai mâncat şi

băut aproape nimic, a început să slăbească îngozitor, deşi el săracul

striga ca fiara după mâncare, cerea cele mai rare şi sofisticate

mâncăruri, mâncăruri pe care le făcea le făcea soţia la tinereţe. A ajuns

prin martie la 35-37 kg, eu l-am văzut de 2 ori atunci. Aşa slab şi

neputincios avea totuşi momente de furie, o bătea, scotea mâinile de

sub pătură şi o lovea rău, îi reproşa vechi păcate din tinereţe cu un

rânjet şi o voce înveninate.

                       Au venit de atunci mulţi vizitatori, profesori, cunoştinţe,

doctoriţe, preoţii care l-au spovedit şi împărtăşit, au făcut 9 slujbe de

Sfântul Maslu. Toţi au zis că este perfect lucid, ştie, îşi aminteşte tot.

A venit un călugar cu maicile la rugăciune şi i-au făcut dezlegări. A

doua zi s-a pus în fotoliu şi dintr-o dată n-a mai respirat, s-a învineţit,

a murit. Doamna s-a speriat, a ţipat, l-a stropit cu aghiasmă de la

Iordan şi s-a întors la viaţă (deşi mulţi au certat-o că l-a întors). De

atunci mănâncă în disperare, face o mizerie pe aşternuturi, le şi rupe,

strigă la fel mai ales noaptea, dar doamna zice că a început să

vorbească direct cu necuratul, îi zice pe nume. De multe ori el zicea că

vede un om în spatele ei, că vede un copil (în timpul slujbelor), certa

preoţii, îi ameninţa că-l tulbură, scotea şi la ei pumnii, dar se fereau să

nu-l lovească.

            Eu i-am zis mereu să aleagă pe ce cale rămâne; dacă vrea viaţa

să asculte, să mănânce, să se scoale, să revină la viaţă sau dacă vrea să

moară să se spovedească bine şi corect, să nu mai ascundă cu viclenie

multe şi să aştepte când îl ia Domnul. El zicea că n-a făcut rău la

nimeni, că n-a invidiat pe nimeni, că n-a furat etc. (Doamna zice că nu

este aşa, că are multe păcate nemărturisite).

Când era tânără ea mergea la mănăstirea Cernica, iar părintele

Argatu i-a spus: «Ce să-ţi fac, dacă te-ai măritat cu fiul unei

sectante!». Pe soacra ei a reuşit părintele Gherontie din Craiova să o

întoarcă la ortodoxie la 98 ani, înainte să moară, dar când a murit au

venit evangheliştii ei şi au îngropat-o la cimitirul lor fără preot

ortodox, fără cruce, fără lumânare, apoi doamna i-a făcut cruce şi

sectanţii au venit şi au spart-o şi au dat-o jos.

                  Pe socrul ei, la 102 ani, înainte de moarte tot părintele

Gherontie l-a întors din ateu în ortodox, dar toate tulburările l-au lovit

şi pe profesor care a început să preia şi din vechile idei ale părinţilor.

Când era încă rău, slăbit, nemâncat, gata de moarte, a apărut un

sectant evanghelist, mare profesor universitar ca să mai discute cu

profesorul şi de-abia l-a lăsat în pace, doamna zice că începuse discuţii

din Vechiul Testament cu Iov, etc.

               În fine, e mult de zis despre acest caz, dar concluzia e că

medicamentele nu l-au ajutat, l-au agravat, că medicina nu poate

vindeca aşa ceva, că e mai mult decât o boală organică!

Doamne ajută cu bine!

Dr. Doina Hogman, Craiova.

Conversatie

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Într-o zi, Iisus și satana au avut o conversație, și Iisus la întrebat pe satana…ce faci cu oamenii cei de aici din lume ?
Satana a răspuns:
Îi pun să mă distreze : Îi învăț cum să detoneze bombe și să se ucidă, să folosească arme ; să se urască unii pe alții ; să bârfească ; să abuzeze de copii, arăt tinerilor cum să folosească droguri cum să bea și să fumeze, să mintă și să facă tot ce este interzis, pot spune că: mă distrez foarte bine!!!
Iisus a întrebat : Și după acestea ce ai de gand să faci cu ei?
Hmm după am de gând să-i distrug pe toții !!!
Iisus a întrebat : Ce vrei în schimbul lor?
Satana a răspuns:
De ce vrei să-i iubești pe oamenii aceștia? Ei sunt trădători, mincinoși, falsificatori, egoiști, bârfitori, mândri și lacomi. Ei nu Te vor iubi niciodată cu adevărat, Te vor huli și te vor scuipa în față, Te vor disprețui și nu te vor lua în serios!
Ce vrei în schimbul lor Satan?
VREAU LACRIMILE ȘI SÂNGELE TĂU!
Foarte bine! Și IiSUS A PLĂTIT PREȚUL LIBERTĂȚII NOASTRE !
Cum am uitat de Iisus?!!?
Noi credem tot ceea ce ei ne arată alții dar punem la îndoială tot ceea ce vine de la EL! Oamenii trimit glume pe e-mail, pe telefoane , pe facebook, trimitându- le rapid de la uni la alții ! Dar când sunt lucruri despre Dumnezeu, oamenii se gândesc de doua ori înainte să trimită celorlați.
Toți spunem că vrem să fim cu Domnul într-o bună zi . Mulți dintre noi spun : “ Cred în Dumnezeu “ , dar ce facem pentru a-I sluji ?????
A vorbi despre Iisus nu este un lucru pe care oamenii doresc să-l audă. Ei vin la Iisus doar când au probleme și sunt în necaz.
Când vei termina de citit acest mesaj îl vei trimite cuiva ..?

NASTEREA PĂCATELOR IN SUFLET

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

        Cand vei ajunge sa te smeresti,toti ti se vor parea sfinti.Cand esti plin de tine insa,toti ti se par rai.Daca ma va parasi Harul lui Dumnezeu,voi savarsi cele mai mari nelegiuiri;si aceasta este cu putinta,pentru ca am sadit in sufletul nostru tot felul de seminte,si bune si rele.Tot ceea ce staruie in sufletul nostru prin libera noastra alegere,dobandeste stapanire.Cati oameni nu scoteau demoni,iar apoi au cazut?Din micimea sufleteasca se nasc multe:cartirea,neauzirea,nerusinarea,hula,necunoasterea si multe altele,iar MANDRIA si DEZNĂDEJDEA sunt surori bune una cu celalata,din care se nasc mii de fii,contribuind cu totii la pierderea sufletului.Toate sa le faci cu intelepciune si sfat bun.SĂ IUBESTI SPOVEDANIA SI SĂ TE IMPĂRTĂSESTI DES.

Nu cauta sa vezi lumea,pentru ca sa te vada pe tine Dumnezeu.

Daca acuma nu te silesti,va veni timpul,cand si sa vrei,nu vei mai putea,sa faci ceea ce acum,treci cu vederea

Mare Adevăr ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

O, Doamne, câţi vii sunt printre cei morţi, şi câţi morţi sunt printre cei vii!
Tu singur ştii, numeri, socoteşti. Iartă tot, şi mântuieşte pe toţi. Mila Ta, Doamne, să covârşească toate păcatele şi patimile noastre.
 
 O, ce este omul? SPICUL IERBII, precum a spus Iov, pe care îl coseşte mâna lui Dumnezeu. Ce rămân? PAIELE. Ce se ia cu mâna nevăzută? Spicul. Al Tău e SUFLETUL, Doamne, iar TRUPUL e al pământului. La despărţire, fiecare îşi ia ce-i al lui: pământul – trupul, Domnul – sufletul.

  Cunoaşterea noastră este una cu necunoaşterea în amândouă cazurile: şi când privim la cel viu, şi când privim la cel mort. Nimic nu ştim deopotrivă, nici despre ce este viu, nici despre ce este mort.
   Cel viu pregăteşte slava celui mort. Aceasta îi e OSTENEALA VIETII. Când moare, se destramă şi slava.
   Cel viu pregăteşte zestrea celui mort. Aceasta îi e GRIJA VIETII. Când moare, zestrea o primeşte o văduvă străină.
   Cel viu pregăteşte case şi hambare. Când moare, toţi se văd în case şi hambare, afară de el.
   Cel viu pregăteşte domenii şi moşii. Când moare, înscrisurile domeniilor şi moşiilor le poartă duşmanii lui.
   Cel viu pregăteşte fiilor lui moştenire şi bunăstare. Când moare, moştenirea o iau cei de alt neam, iar de bunăstare au parte cei de alt neam.
   Unde sunt coroanele? În groapa de gunoi. Unde sunt mărgăritarele? În cenuşă. Unde sunt cinstirile şi onorurile? În strunele rupte şi în timpanele sparte. Unde este strălucirea feţei şi a ochilor? În obrajii umflaţi şi în bezna orbitelor goale.
   Unde este farmecul rotunjimilor şi plinătăţii trupului? În viermăraia şi în murdăria de negrăit.
   Unde sunt sânii atrăgători, care tresăltau de dragoste? În muşuroiul de sub copitele măgarilor.
   Unde sunt mâinile mai scumpe decât aurul, care slujeau oaspeţilor? Acum sunt beţe uscate sub roţile căruţelor.
   Unde sunt picioarele iuţi, care alergau să apere dreptatea? Iată-le sub furnicar, unde nu se mai vorbeşte de dreptate şi nedreptate.
   Unde sunt chefurile petrecăreţilor, unde-i cântecul celor voioşi, unde-i larma celor puternici, unde-i vuietul celor trufaşi? Unde-i strigătul şi răcnetul celor năimiţi şi corupţi? O vor şti mai bine decât capul tău, tălpile tale, când vor călca peste osemintele lor uscate, pentru că te vor înţepa şi te vor face să gemi.
   Unde sunt împăraţii, Doamne? Întreabă slugile lor.
   Unde sunt bogătaşii, Doamne? Întreabă cerşetorii.
   Unde sunt femeile frumoase? Întreabă viermii şi râmele.
   Pe deplin, nimica suntem în faţa lui Dumnezeu. Doamne Dumnezeul nostru, nimica suntem! Răsărim şi ne uscăm ca iarba. Ne risipim ca un nor fără apă. Ne ofilim ca florile în grădină. Ne înălţăm şi ne pierdem ca fumul şi aburul. Venim şi trecem ca nuntaşii. Ne auzim şi amuţim ca sunetul fluierului. Suntem ca un călător care poate zice: Bună dimineaţa!, dar nu-i mai e dat să spună: Bună seara! Suntem ca o poezie pe care o recită poetul şi, într-o clipă, se întrerupe.
   Pe deplin, nimica suntem, Doamne Dumnezeul nostru! Nimic, nimic, nimic! Dar, de aceea, Tu eşti tot şi toate. Toată plinirea în Tine este. Toată bucuria, în Tine. De vei voi, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi!
 
 Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, Prin fereastra temniţei, Editura Predania, Bucureşti, 2007, p. 111-112

Viclesugul dracilor

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Văzând însă Părintele că mulţi dintre cei pe care îi spovedea nu-şi schimbau purtările lor, ci continuau cu poftele şi păcatele, covârşit de grija datoriei sale preoţeşti, ştiindu-se chezaş pentru sufletele lor, s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere care este pricina pentru care oamenii nu se lasă de păcate.

Şi într-o zi, stând pe o bancă în grădina mănăsti­rii şi privind spre munte, numai ce vede că apare în vârful muntelui un nor mare, negru şi întunecat, iar din el se auzea multă gălăgie şi zarvă mare. Privind cu mare atenţie, observă că deodată norul se desparte în două părţi iar în mijlocul norului pe munte vede un scaun împărătesc înconjurat de flăcări de foc şi pe satana pe scaun, înconjurat de toată ceata drăcească, zicând cu glas tare către draci:

-    Care dintre voi este aşa de iscusit să găsească un vicleşug şi să-l şoptiţi în mintea oamenilor ca să-i tragem de partea noastră şi să câştigăm suflete mai multe, să facem o împărăţie mai mare ca a lui Dum­nezeu, că puţin timp mai este.

Atunci se înfăţişează un drac şi se închină până la pământ lui Scaraoschi, şi-i zice:

-     Intunecimea voastră, am găsit de cuviinţă să şoptim în mintea oamenilor că nu este Dumnezeu.

Dar satana îi zice: – Nu e prea bun vicleşugul tău că nu putem câştiga prea mulţi cu el, să vină altul.

Şi vine al doilea şi zice:

-    Intunecimea voastră, să-i lăsăm să creadă că este Dumnezeu, dar nu este rai şi iad şi că viaţa aceasta este numai până la mormânt.

Satana, chibzuind, îi zise:

-    Nici cu acest vicleşug nu putem câştiga prea mulţi, căci Hristos când S-a înălţat la cer a zis uceni­cilor: „In casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. (…) Mă duc să vă gătesc loc, ca unde sunt Eu să fiţi şi voi” (Ioan 14, 2-3) şi sunt destui mai răsăriţi la minte printre oameni care ştiu că există Dumnezeu şi că El le va da răsplata după fapte. Să vină altul.

Şi vine al treilea şi zice, închinându-se până la pământ:

- Intunecimea voastră, eu zic mai bine să-i lău­dăm pe oameni pentru credinţa lor în Dumnezeu, în rai şi iad, în judecata de apoi, dar totodată, fără odihnă să le şoptim de mii de ori: „Nu vă grăbiţi cu pocăinţa adevărată, lăsaţi-o mai la bătrâneţe căci moartea e departe şi mai petreceţi, gustaţi dulceaţa vieţii, faceţi-vă toate poftele, mai e vreme destulă!” Şi vrăjiţi de şoapta noastră ademenitoare nici nu vor observa trecerea vremii. Moartea venind pe neaş­teptate îi va găsi desigur total nepregătiţi şi-atunci ei sunt ai noştri.

Abia acum satana îşi strâmbă chipul într-un rânjet de bucurie diavolească şi cu înfrigurarea grabei le zise:

-   Mergeţi şi aşa să faceţi!

Deci numai de formă şi de ochii lumii îşi îndeplineau acei oameni datoriile creştineşti, în timp ce vră­jiţi de şoapta ademenitoare a viclenilor draci nu-şi schimbau purtările şi continuau cu poftele şi păcate­le, lăsând sfaturile Părintelui şi adevărata pocăinţă pentru la bătrâneţe.

PR. ARSENIE BOCA : - PRICINA PENTRU CARE OAMENII NU SE LASĂ DE PĂCATE 

De ai căzut, ridică-te!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

De ai căzut, ridică-te! Dar vezi de nu ai putea cumva să ridici si pe altii cu tine. Ai aflat lumina? Caută de luminează şi pe cel care încă se află în întuneric. Ai găsit calea? Arat-o şi acelora care încă rătăcesc pe drum. Ai reuşit să te ridici din patima ta? Ajută şi pe acela care încă înoată în mocirla păcatelor. Să nu consideri că dacă te-ai ridicat şi te-ai îndreptat, nu mai ai nicio datorie faţă de aproapele tău. Nicio bucurie nu este deplină dacă nu este împărtăşită şi cu cei din jur. Aşadar, în drumul tău spre înviere, caută să împrăştii lumină pentru ca să se poată folosi şi ceilalţi şi să ai, astfel, parte şi din cununile lor. Foarte mult contează înaintea lui Dumnezeu să aduci o bucurie, să spui un cuvânt de mângâiere unui suflet întristat şi deznădăjduit. Căci deşi se întâmplă de multe ori ca noi înşine să fim slabi ori necăjiţi, întotdeauna găsim putere să ajutăm pe cei aflaţi mai în nevoie decât noi. Deşi ne este greu, Dumnezeu întotdeauna ne descoperă că sunt suflete care suferă mult mai mult decât noi şi în acelaşi timp ne dă şi puterea să trecem peste necazuri. La judecată vom fi întrebaţi şi de binele pe care am fi putut să-l facem şi nu l-am făcut. Mai mare decât milostenia trupească, este milostenia sufletească. Să ajuţi pe aproapele tău cu o vorbă bună, să-l încurajezi, să-l sfătuieşti, să-i vorbeşti despre Dumnezeu, despre suflet, despre păcat, să-i deschizi ochii sufletului aşa poate cum şi tu la rândul tău ai fost luminat de către alţii. Nu este faptă mai măreaţă ca aceea de a aduce suflete la Dumnezeu şi nici bucurie mai mare ştiind că ai smuls un suflet din iad. Aşadar, lucrând la mântuirea sufletelor noastre să nu încetăm să ne luptăm şi pentru salvarea altor suflete, căci această lucrare este plăcută lui Dumnezeu.

Balsam pe inima mea

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

• Balsam pe inima mea 

  
           

  Ca pe un ireversibil mort.
  O singură scânteie, a unei rugi, rămăsese:
  Ce nu pot fi și face eu, Iisuse, întregește Tu,
  Facă-se voia Ta.
  (Asemeni Măicuței Tale, care,
  
  
  
  Chiar și atunci când Te-a văzut în mormânt,
  Respira cu credința învierii.)
  Și când, și cum, și cine a dat piatra deoparte?
  Nu știu să spun,
  - Decât că-n mormântul sufletului meu
  
  
  
  Ai înviat, punând paznicii pe fugă,
  Făcând mironosițele și apostolii să se bucure,
  Îmbrățișând-o pe mama Ta,
  
  
  
  Lăsând pe veci giulgiurile Tale acolo,
  Înmiresmate, cu amprenta trupului Tău de lumină palpabilă,
  Ca balsam pe inima mea,
  Până la învierea mea definitivă.
  
  
  
  Pe mormântul Tău,
  Astăzi e zidită o biserică...
  Taina inimii ce Ți-a devenit casă.
  
  

• 
  
  
  Erai acolo, în mormânt, Stăpâne,
  Iar lespedea era nepăsarea mea,
  Pecetluită cu uitarea de Tine.
  
  
  
  Am pus străjeri de pază:
  Fricile, neîncrederile, pornirile proprii spre rău.
  Aș fi sperat să nu rămâi acolo...,
  Dar nu știam..., nu știam...,
  
  
  
  Nu găseam nicio soluție.
  Erai condamnat de mine, Doamne, încuiat,
  În mormântul sufletului meu.
  Ce era mai bun în mine
  
  
  
  Tremura ascuns într-o casă – a Apostolilor Tăi.
  O altă parte, mai curajoasă,
  A hotărât să vină la mormânt,
  Să Te ungă cu miresme,

• 
  

.DRUMUL CRUCII

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Drumul crucii, drumul crucii fiecare sa-l urmam,
Si in haina patimirii trupul sa ni-l imbracam,
Cum si Domnul spre Golgota, drumul Crucii a urcat,
A purtat Neprihanitul, Crucea lumii de pacat .

Fiecare poarta-n spate o povara, crucea sa,
Pentru unii mai usoara, pentru altii mult mai grea,
Dar priveste catre Domnul, spatele si-a aplecat,
Si pe umerii raniti, toate crucile-a purtat!

Iar in gloata care-si poarta ale sale grele cruci,
Se-aud bocete de mame, se-aud scancete de prunci,
Fiecaruia ii pare ca povara sa-i mai grea,
Unora li-i draga crucea, altii n-o vor a purta.

Te-ai nascut ca sa-ti porti crucea ce ti s-a harazit tie,
Ea e podul peste care o sa treci in vesnicie,
Caci in viata fiecare urca cu povara-i grea,
Dar de striga catre Domnul, El purta-va crucea sa.

Nu-ti porti singur neputinta pe-a Golgotei grea colina,
Azi alaturea de tine merge Maica Sa-n lumina,
Urca iar indurerata langa noi pe drumul crucii,
Si ne plange suferinta cum isi plange maica pruncii.

Langa tine sta si plange,plange iar ca si atunci,
Cand Iisus purta pe umeri ale noastre grele cruci,
Nu esti singur, Poarta-ti crucea ce te mantuie de moarte,
Chiar de cazi, El se apleaca, din nou crucea ta sa poarte!

                                                                     Primită de la
                                                                     Preot Ioan.

MANTUIREA SUFLETULUI...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                     EXISTENTA SUFLETULUI

   In Biblie, omul este numit de multe ori "suflet": "Iar sufletele care au intrat cu Iacob in Egipt si care au iesit din coapsele lui, au fost toate 66 de suflete, afara de femeile feciorilor sai" (Facerea 46:26). Iata ca Biblia il numeste pe om "suflet". De ce? Pentru valoarea inestimabila pe care o are sufletul fata de trup. Dar poate cineva sa-i spuna sufletului om? Nuuu, doar omul poate fi numit suflet, in timp ce sufletul nu poate fi numit om. Pentru ca sufletul are fire nevazuta, iar trupul are fire vazuta si simtita, si doar cand acestea se unesc intr-un ipostas, atunci se cheama om.
   Sufletul este REAL, RATIONAL, IMATERIAL, VESNIC, ca un glob de lumina, foarte frumos fiindca este din insuflarea lui Dumnezeu (Apocalipsa 2:10). Sufletul are o existenta proprie, si din faptul ca nu se vede cum iese din trup in clipa mortii, este gresit sa spunem ca a incetat sa mai existe, fiindca nici vocea, nici mirosul, nici vantul nu se vad, ci se constata cu alte simturi. Dupa cum existenta lui Dumnezeu o intelegem din maretia operei sale, tot asa si existenta sufletului o intelegem din sentimentul religios, ratiune, vointa, intelepciune, virtuti, insusiri care il ridica pe om catre Dumnezeu si arata ca sufletul este nemuritor si va merge de unde a venit.
   Asadar, frate drag si soro draga, "Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau!" (Amos 4:12) fiindca, NU CONTEAZA DECAT UNDE PUNE DUMNEZEU SUFLETUL NOSTRU DUPA CE MURIM si de aceea: TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM! Amin!

                      .                      NEMURIREA SUFLETULUI...

        "Sa stiti ca nu e o gluma relatia noastra cu Dumnezeu, sa stiti ca toata civilizatia, este un moft, desertaciune. Cand ati inchis ochii (adica ati murit), nu mai stiti nimic despre civilizatie si de mergerea pe Luna sau  pe Marte si asa mai departe... Toate sunt mofturi, un singur lucru este adevarat: Relatia noastra cu Dumnezeu, credinta noastra in Dumnezeu, NEMURIREA SUFLETULUI NOSTRU si ceea ce ne asteapta dincolo de moarte, adica o moarte spirituala vesnica (in iad), sau o viata vesnica (in Lumina cea neinserata a lui Dumnezeu)" (Sfantul Parinte Gheorghe Calciu Dumitreasa).
   "Ce-as putea sa-Ti daruiesc, o, Doamne, Cand Cerul, pamantul, totul est-al Tau? Ce-as putea sa-Ti daruiesc, o, Doamne? Doar atat: SUFLETUL MEU!"
   Cat de frumos spune Patriarhul Filaret al Moscovei: "Doamne, invata-ma sa te iubesc, cum ma iubesti Tu pe mine! Invata-ma Doamne, ajuta-ma sa iubesc Creatia Ta cu tot sufletul si sa fac in toate voia Ta".
     
   Spune Sfantul Siluan Athonitul: "Toata lupta noastra este spre a dobandi smerenia. Trebuie tot mereu sa ne amintim ca Domnul vede lupta noastra cu vrajmasul diavol si deci, sa nu ne infricosam, macar daca intregul iad s-ar napusti asupra noastra, ci sa avem BARBATIE DUHOVNICEASCA".
   Iar Sfantul Ioan Gura de Aur ne invata asa: "De nu poti fi un Sfant dintre cei mari, precum Sfantul Antonie cel Mare, nu ridica din umeri, spunand: "NU POT FACE NIMIC!", ci sporeste-ti ostenelile si inmulteste-ti talantul (talantii) care l-ai (i-ai) primit de la Dumnezeu. Ne spune Iisus Hristos: "IN CASA TATALUI MEU MULTE LACASURI SUNT" (Ioan 14:2). Asadar, de te vei invrednici sa te salasluiesti in cel de pe urma din aceste lacasuri, vei fi mai fericit, mai slavit si mai indestulat decat toti carmuitorii care au vietuit vreodata pe acest pamant. Fiecaruia i se da dupa talantul sau. Nu vei fi ca Sfantul Antonie cel Mare, dar nici Sfantul Antonie nu se va salaslui singur intru Imparatia lui Dumnezeu".
   Asadar, CREDINTA (crestin ortodoxa), HARUL (primit in Sfintele Taine: Botez, Mirungere, Cununie Religioasa, Sfantul Maslu, Spovedanie si Impartasanie) si FAPTELE BUNE (milostenia in toate formele ei), iti pot aduce MANTUIREA SUFLETULUI TAU. Amin si Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan.

CUVINTE SFINTE DE LA SFINTI DESPRE SFANTA SCRIPTURĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   "Citirea Bibliei strange mintea care se rataceste si da cunostiinta de Dumnezeu".

"Credinciosii crestin ortodocsi sa se ocupe in primul rand cu viata sufleteasca, avand ca izvor Biblia si Biserica Ortodoxa. Orice cercetare in afara este inutila si daunatoare" (Sfantul Efrem Sirul). "Cuvantul lui Dumnezeu din Biblie este invatator si calauza spre mantuire" (Sfantul Paisie Velicicivski). "In rugaciuni, noi stam de vorba cu Dumnezeu, insa, in Biblie Dumnezeu sta de vorba cu noi" (Fericitul Augustin). "Orice vei face, sa ai marturia din Biblie" (Sfantul Antonie cel Mare". "Cerceteaza Biblia si vei afla poruncile, sa faci cele zise, si te vei izbavi de patimi" (Sfantul Talasie Libianul. "Biblia este o hrana pe care o da Dumnezeu Duhul Sfant" (Sfantul Vasile cel Mare). "Numai sufletele flamande dupa Dumnezeu se pot hrani din painea cea cereasca a Bibliei" (Sfantul Grigorie Teologul). "Ferice de cel care citeste rugaciuni, psalmi si citeste din Biblie. Aceasta da o bucurie nemicsorata si acum, si in veacul ce va sa fie" (Sfantul Ioan Carpatiul). "Am ramas omul unei singure carti si anume al Cartii cartilor: Biblia" (Sfantul Ciprian).

                                               BIBLIA CRESTIN ORTODOXĂ

   BIBLIA: unii o citesc si ADORM, altii o citesc si SE TREZESC! BIBLIA, este o carte care ne incalzeste ca soarele si ne hraneste ca painea. "Cine l-a pierdut pe Dumnezeu, il poate gasi in aceasta Carte a Cartilor" (Heinrich Heine). Biblia este singura carte al carei Autor (Dumnezeu), este prezent cand o citesti. Nu este nici moderna, nici invechita, ci este ETERNĂ. Biblia nu trebuie sa fie rescrisa, ci, sa fie recitita! Cititi-o si va veti convinge de adevarul mantuirii in Iisus Hristos. Biblia ne invata cel mai bun fel de a trai, cel mai nobil fel de a suferi si cel mai linistit mod de a muri. Biblia te va desparti de pacat, sau, pacatul te va desparti de Biblie. Dureros lucru este ca un crestin ortodox sa nu aiba in casa Biblia - Cartea Cartilor - iar daca o are si mai dureros este daca nu citeste din ea zilnic. Citind Biblia (SI TREBUIE NEAPĂRAT SĂ INCEPI CU NOUL TESTAMENT si sa-l citesti de 3 ori si doar dupa aceea sa citesti VECHIUL TESTAMENT), vei intelege ca viata aceasta este plina de HARUL si de MILA lui Bunului Dumnezeu. Amin si Aliluia!
                      Preot Ioan.

CUVANT DE LA SFINTII PĂRINTI DESPRE RĂBDARE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   "Unde nu este rabdare, acolo nu este nici iubire" (Sfantul Grigorie cel Mare). "Cel rabdator poate pastra cu adevarat pacea". "Rabdarea, nu are masura daca este amestecata cu smerenie"; "Cel cu adevarat fericit este acela care si-a agonisit indelunga rabdare" (Sfantul Efrem Sirul). "Rabdarea este cea mai puternica arma in ispite"; "Dumnezeu iti trimite necazuri ca sa te invete rabdarea" (Sfantul Ioan Gura de Aur). "Rabdarea este leac impotriva maniei si a ocarilor" (Sfantul Antonie cel Mare). "Orice crestin care rabda necazuri sa ia aminte ca toate sunt din ingaduinta lui Dumnezeu" (Sfantul Dimitrie al Rostovului). "Asculta frate: Rabdare, rabdare, rabdare... Si cand ti se va parea ca ai sfarsit-o, s-o iei de la capat: Rabdare, rabdare, rabdare... Rabdare, pana la usa mormantului. Rabdare, pana la sfarsit, nu pana la prasit!" (Sfantul Parinte Ilie Cleopa". "Atunci ne putem numi rabdatori, cand suferim defaimarea de la orice om" (Sfantul Ioan Scararul). Asadar: Asa sa faci si tu, daca vrei sa te mantuiesti, RABDA, TACI, SMERESTE-TE, ROAGA-TE, IARTA si UITA RAUL ce ti s-a facut. Amin si Aliluia.

                                                        RABDARE! RABDARE! RABDARE!

   Nimic nu egaleaza rabdarea, fiindca,  rabdarea este adapostul bucuriei. Smerenia, naste rabdare, iar rabdarea, naste smerenie. Rabdarea, este virtutea care in orice suferinta se lasa in voia lui Dumnezeu si in Sfanta lui Purtare de grija. Oamenii de azi, nu suporta nici un fel de mustrari, dar s-a zis: "CEL CE SE LEAPADA DE MUSTRARE, FIE ACEASTA DREAPTA SAU NEDREAPTA, DE MANTUIREA SA SE LEAPADA!". Iar noi suntem gata sa ne lepadam de ea din iubire de sine si din slava desarta. Oamenii buni ne ajuta la mantuire mult, dar cei rai ne ajuta si mai mult. Rabdati-i! Toate veacurile au fost pline de dusmani, dar cei din veacul acesta au umplut cerul de Sfinti. Deci: RABDARE, RABDARE, RABDARE! Amin si Aliluia!
                                                                                                                           Preot Ioan 🛎.

VAMESUL si FARISEUL

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Spune Sfantul Parinte Arsenie Boca: "Vamesul si fariseul, sau smerenia si mandria. Fariseul isi spunea virtutile, iar vamesul isi spunea pacatele. Ar fi bune virtutile fariseului. Vamesul nu le avea, dar in lipsa lor avea smerenia. Cu imbinarea virtutilor fariseului cu smerenia vamesului s-au nevoit calugarii de-a lungul veacurilor. Caci: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", sunt cuvintele "Rugaciunii neincetate", care isi au obarsia in cuvintele vamesului, spuse de Iisus. Cu aceasta rugaciune, multi s-au intors mai indreptati "Acasa", in Imparatie. De ce sa fim smeriti? Fiindca suntem marginiti si neputinciosi si traim intr-o lume plina de primejdii, calatorim pe o mare, foarte adesea infuriata, care-si strecoara viforul pana in sufletele noastre. De aceea Iisus ne indeamna sa fim blanzi si smeriti cu inima. Nu poti fi bland si smerit cu inima, pana nu iesi din tine si te muti in Iisus. In tine esti trufas si tulburat. In Iisus esti bland si smerit si odihnit cu sufletul".
                                                                                                                                  Preot Ioan.