Destăinuirea unei doctoriţe

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                       Cuvânt către creştinii ortodocşi – 

Pentru sănătatea dumneavoastră sufletească evitaţi...

să citiţi cărţi sectante, cărţi despre paranormal, yoga,

reîncarnare, budism, vrăjitorie, bioenergie, radiestezie...

Exemplu: această carte

cuprinde învăţături adventiste

fiind semnată de aşa-zisa

profeteasă a lor: Ellen G. White

            Atunci când cumpărăm un produs din comerţ suntem atenţi la

ingredientele din care este făcut şi la termenul de valabilitate. În ceea

ce priveşte cărţile, titlul s-ar parea că este cel care ne poate

convinge, dar…. să vedem şi cine este autorul (autoarea) şi dacă

acea carte are binecuvântarea unui episcop sau a unui mitropolit

crestin ortodox…

          Omul, fiind făcut după chipul lui Dumnezeu, este mereu însetat

de cunoaştere. Atât cunoaşterea mediului încojurător, cât mai ales

cunoaşterea de sine, înţelegerea propriilor sentimente şi

comportamente. Singura cunoaştere care ne este de folos şi chiar

necesară este cunoaşterea lui Dumnezeu – «Aceasta este viaţa

veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi

pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis» (Ioan 17:3). Pentru oamenii

care nu obişnuiesc să vină la Biserică este foarte greu să poată

discerne în care cărţi sunt strecurate minciuni şi amăgiri, neştiind că

«însuşi satana se preface în înger al luminii» (2 Corinteni 11:14).

                             Astfel oamenii cad din neştiinţă în necredinţă.

Astfel de cărţi, care în aparenţă ne ajută să dobândim noi

cunoştinţe, sunt cele pe care le întâlnim în general (şi nu numai) vara,

pe la tarabele unor oameni care, spun ei, vor să ne ia tensiunea şi să ne

vândă cărţi referitoare la îmbunătăţirea stării noastre de sănătate.

Numai că alături de aceste cărţi, se găsesc adesea alte cărţi, cu specific

religios, mai précis, cu un conţinut sectant, gen «Cugetări de pe

Muntele Fericirilor», «Calea către Hristos» (Ellen G. White). Nu ne

putem scuza cu neştiinţa noastră, pentru că din moment ce suntem

botezaţi în credinţa ortodoxă, suntem datori să o şi cunoaştem. Faptul

că ne numim creştin-ortodocşi poate fi asemănat cu numirea noastră

într-o funcţie. De exemplu, cel care este medic pediatru, cunoaşte tot

ce ţine de bolile şi tratamentul specific copiilor. Dacă acel medic nu ar

avea cunoştinţe de pediatrie, el degeaba s-ar numi medic pediatru. Aşa

este şi cu noi, cei ce ne numim creştini ortodocşi. Dacă doar ne numim

ortodocşi, dar nu vrem să cunoaştem şi să trăim Ortodoxia, degeaba ne

numim! Şi se împlineşte cu noi cuvântul: «Ştiu faptele tale, că ai

nume, că trăieşti, dar eşti mort» (Apocalipsa 3:1). «Căci numele lui

Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri», precum

este scris» (Romani 2:24).

                   Mesajul conţine de pe net adrese şi sfaturi despre plante şi

boli, dar vă spun că doar prima parte cu plantele e bună, a doua e cu

medium, paranormali, spiritisme etc. Aceste practici nu sunt acceptate

de Biserica ortodoxă, căci nu au legătură cu Dumnezeu, ci dimpotrivă,

încearcă să-l îndepărteze pe om de Dumnezeu, amăgindu-l.

Cunosc în Craiova persoane care şi-au început distrugerea vieţii

cu aceste cărţi paranormale, chipurile să se cunoască pe sine, lumea

etc. Am avut şi pacienţi care au schimbat câteva religii, părăsind,

evident, Ortodoxia. Plecând de la yoga, arte marţiale, budism,

confucianism, hinduism, acum au ajuns la adventişti! Cunosc un astfel

de caz în Craiova, soţul profesoarei mele de atelier de la Liceul

Nicolae Bălcescu (Carol acum). Fata lor este căsătorită cu un catolic

în Italia, crede mult în psihologi, tratamente naturiste, nicidecum în

puterea lui Dumnezeu (deşi este ortodoxă), băiatul lor este dirijorul

fanfarei militare din Bucureşti, tratat de mulţi ani la psihiatrie, ba cu

atac de panică, ba cu tulburări de somn, nu se duce la Biserică, nu mai

respectă rânduiala ortodoxă, deşi mama lor este extrem de religioasă,

ţine toată rânduiala ortodoxă cu mare precizie. Familia a mai avut un

copil care a murit micuţ de difterie consultat de zeci de medici fără

să-i pună corect un diagnostic. Asta a făcut-o pe profesoară să se

trateze nişte ani de zile la psihiatrie fără rezultat, dar treptat s-a

apropiat de Biserică şi a început să vină la acatiste, Sfânta Liturghie,

spovedanie, împărtăşanie, sfeştania casei etc. Soţul ei este profesor de

muzică, mama lui evanghelistă înnăscută cu rude sectante în

Germania, tatăl lui ateu român.

          Profesorul de muzică despre care scriu este un om mândru, a citit

mult despre religie, muzică (el a făcut la conservator şi vioară, pian,

chitară), filozofie, paranormale, tarot, astrologie, filozofii orientale,

kabala, medium. De câte ori erau în Craiova discuţii, seminarii

ortodoxe, întâlniri cu mari duhovnici el era în sală şi punea tot felul de

întrebări cu mare ură şi sete de răzbunare, dar mai ales cu mândrie să

arate că el are mereu dreptate, că ştie tot. Era extrem de viclean, mereu

avea ascunzişurile lui; soţia îi găsea pietre, cristale, obiecte, talismane,

cărţi sectare, casete. S-a spovedit la mulţi preoţi buni, renumiţi în

Craiova şi de pe la mănăstiri, dar ei au zis că nu-l pot întoarce, nu-i

pot scoate din cap ideea de reîncarnare în special.

Am înţeles că aduna deseori la curtea lui şi la catedrală grupuri

de tineri cu care avea discuţii în care critica biserica ortodoxă, preoţii,

învăţătura creştină în general, hulea pe Maica Domnului, moaştele nu

mai vorbim (când mergea la marile sărbători unde se scoteau

Moaştele Sfinţilor înnebunea pur şi simplu, ţipa în Biserică, se

smucea, încerca să-i îndepărteze şi pe alţii de acolo)!

Eu, cum lucrez cu omul, văd şi simt când ceva nu e în regulă. A

venit şi la mine la ORL cu nişte probleme respiratorii pentru că

făcuse o alergie la praf, mucegai de la desenele, picturile, cărţile,

antichităţile lui. Bineînţeles că nu a ascultat, a făcut ce a vrut din

reţetă şi explicaţii, la fel şi cu reţetele altor medici. În toamnă a

început să ia tratament pentru demenţa Alzheimer pentru că aşa i-a zis

un medic (la tomograf îi ieşise început de atrofie corticală). Dar s-a

întâmplat ceva inexplicabil: de pe 24 decembrie nu a mai mâncat şi

băut aproape nimic, a început să slăbească îngozitor, deşi el săracul

striga ca fiara după mâncare, cerea cele mai rare şi sofisticate

mâncăruri, mâncăruri pe care le făcea le făcea soţia la tinereţe. A ajuns

prin martie la 35-37 kg, eu l-am văzut de 2 ori atunci. Aşa slab şi

neputincios avea totuşi momente de furie, o bătea, scotea mâinile de

sub pătură şi o lovea rău, îi reproşa vechi păcate din tinereţe cu un

rânjet şi o voce înveninate.

                       Au venit de atunci mulţi vizitatori, profesori, cunoştinţe,

doctoriţe, preoţii care l-au spovedit şi împărtăşit, au făcut 9 slujbe de

Sfântul Maslu. Toţi au zis că este perfect lucid, ştie, îşi aminteşte tot.

A venit un călugar cu maicile la rugăciune şi i-au făcut dezlegări. A

doua zi s-a pus în fotoliu şi dintr-o dată n-a mai respirat, s-a învineţit,

a murit. Doamna s-a speriat, a ţipat, l-a stropit cu aghiasmă de la

Iordan şi s-a întors la viaţă (deşi mulţi au certat-o că l-a întors). De

atunci mănâncă în disperare, face o mizerie pe aşternuturi, le şi rupe,

strigă la fel mai ales noaptea, dar doamna zice că a început să

vorbească direct cu necuratul, îi zice pe nume. De multe ori el zicea că

vede un om în spatele ei, că vede un copil (în timpul slujbelor), certa

preoţii, îi ameninţa că-l tulbură, scotea şi la ei pumnii, dar se fereau să

nu-l lovească.

            Eu i-am zis mereu să aleagă pe ce cale rămâne; dacă vrea viaţa

să asculte, să mănânce, să se scoale, să revină la viaţă sau dacă vrea să

moară să se spovedească bine şi corect, să nu mai ascundă cu viclenie

multe şi să aştepte când îl ia Domnul. El zicea că n-a făcut rău la

nimeni, că n-a invidiat pe nimeni, că n-a furat etc. (Doamna zice că nu

este aşa, că are multe păcate nemărturisite).

Când era tânără ea mergea la mănăstirea Cernica, iar părintele

Argatu i-a spus: «Ce să-ţi fac, dacă te-ai măritat cu fiul unei

sectante!». Pe soacra ei a reuşit părintele Gherontie din Craiova să o

întoarcă la ortodoxie la 98 ani, înainte să moară, dar când a murit au

venit evangheliştii ei şi au îngropat-o la cimitirul lor fără preot

ortodox, fără cruce, fără lumânare, apoi doamna i-a făcut cruce şi

sectanţii au venit şi au spart-o şi au dat-o jos.

                  Pe socrul ei, la 102 ani, înainte de moarte tot părintele

Gherontie l-a întors din ateu în ortodox, dar toate tulburările l-au lovit

şi pe profesor care a început să preia şi din vechile idei ale părinţilor.

Când era încă rău, slăbit, nemâncat, gata de moarte, a apărut un

sectant evanghelist, mare profesor universitar ca să mai discute cu

profesorul şi de-abia l-a lăsat în pace, doamna zice că începuse discuţii

din Vechiul Testament cu Iov, etc.

               În fine, e mult de zis despre acest caz, dar concluzia e că

medicamentele nu l-au ajutat, l-au agravat, că medicina nu poate

vindeca aşa ceva, că e mai mult decât o boală organică!

Doamne ajută cu bine!

Dr. Doina Hogman, Craiova.