Cum se desleagă farmecele și vrăjile

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

În mod obişnuit, simptomele pe care le prezintă oamenii suferinzi din pricina magiei sunt următoarele: dureri groaznice de cap, fie în spatele capului, fie la frunte, fie între ochi. Palpitaţii, amorţelile inimii, mâinilor sau extremităţilor de jos, nemulţumiri în familie pentru lucruri neînsemnate, să nu poată sta omul în casa lui, să aibă capul greu, să fie indispus, să lenevească, să nu vrea să gătească sau să cureţe casa, să simtă că îl sugrumă ceva de gât, să simtă o greutate pe piept, să simtă că ceva umblă în trupul lui cu mare viteză, să se îmbolnăvească şi să sufere în timp ce medicii nu-i găsesc nimic, să aibă neputinte trupeşti, în timp ce mănâncă normal să piardă din greutate, să aibă temeri, să sufere de melancolie, etc. Acestea sunt câteva dintre simptomele din care cel căruia i-au fost făcute vrăji poate să înţeleagă dacă l-au atins.

Simptome pentru cei care au farmece

Simptomele prezentate nu trebuie considerate efecte precise ale farmecelor. “Dacă cineva are capul greu sau dacă simte o apăsare pe piept nu trebuie să se gândească imediat că i s-au făcut farmece. Tot aşa cum unii nu vor să creadă nici în ruptul capului că li s-au făcut farmece (deşi găsesc pe pragul uşii diferite urme–broaşte moarte sau alte semne), tot aşa alţii sunt obsedaţi că li s-au făcut farmece, şi confundă stările de oboseală, sau rău fizic, cu manifestări ale farmecelor. Numai preoţii care păstrează dreapta-credinţă sunt în măsură să spună dacă cineva este sau nu sub influenţa farmecelor (ceilalti preoţi, care deschid cartea sau fac alte practici magice, încearcă să convingă oamenii că au farmece numai pentru a-şi mări numărul de clienţi)”.

Cine dezleagă farmecele

Singurul mijloc de desfacere a vrăjilor şi de vindecare a demonizării este întoarcerea noastră sinceră la Hristos, prin spovedanie, pocăinţă, sfânta împărtăşanie şi toate cele pe care le recomandă preoţii bisericii lui Hristos.

“Nu te amăgi, creştine, îţi spun că nici lupul nu devine vreodată oaie, conform zicătorii, nici diavolul nu devine vreodată doctor şi mai uşor ar putea să îngheţe focul şi să ardă zăpada decât să vindece cu adevărat diavolul, deoarece este întotdeauna neputincios. Şi dacă am presupune că ar putea să te vindece trebuie să cunoşti că nu vrea aceasta deoarece sănătatea omului este un lucru bun, ori diavolul urăşte întotdeauna cele bune, de aceea se numeşte urâtor de bine”, spunea Sfântul Nicodim Aghioritul.

Pentru a fi dezlegate vrăjile tale, trebuie să intre cu adevărat în inima și în casa ta Hristos, și atunci va veni preotul să-ți sfințească casa, citind exorcismele Bisericii, ale Marelui Vasile, ale Sfântului Ioan Gură de Aur, care sunt scrise în Molitfelnicul Bisericii noastre.

Cum se dezleagă farmecele

Cei cărora preotul le-a descoperit că au farmece făcute nu trebuie să meargă la descântător, vrăjitor sau ghicitor, etc., deoarece situaţia se va înrăutăţi. Dezlegarea de farmece se face prin:

– Spovedanie curată şi generală din anii copilăriei până în prezent.

– Spovedanie la fiecare 40–50 de zile sau de fiecare dată când se îngreunează sufletul.

– Să vă împărtăşiti cât de des se poate, dacă vă îngăduie duhovnicul.

– Să mergeţi în mod obligatoriu în fiecare Duminică la Biserică

– În fiecare dimineată veţi mânca puţină anafură şi veţi bea agheasmă.

– Veţi posti miercurile, vinerile şi marile posturi de peste an.

– Să faceţi în casa dumneavoastră sfeştanie.

– Să stropiţi zilnic cu această agheasmă toată casa dumneavoastră.

– Să faceţi dimineaţa şi seara rugăciuni.

– Să tămâiaţi în fiecare zi şi să aprindeţi candela.

– Să citiţi zilnic un capitol din Noul Testament.

– Să-i iertaţi din inimă pe cei care v-au făcut vrăjile şi v-au distrus.

preluat de la Alin Cătălin

DEPRESIA si OBOSEALA..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                     “Stiati ca depresia are cea mai directa legatura cu oboseala? 

          Despre aceasta scria Sfantul Ioan Casian, inca din secolul al IV-lea, recomandand ascetilor sa gaseasca un echilibru intre somn si post, pentru a nu epuiza organismul si astfel sa cada in depresie, patima care descurajeaza si face pe oricine sa abandoneze tot binele pe care il lucrează. Este de la sine inteles, de ce omul contemporan e atat de depresiv: regimul de munca, dublat de traversarea orasului aglomerat, il epuizeaza. Trebuie sa mai stim ca, cea mai mare oboseala ne-o aduce concentrarea vizuala, iata de ce omul de azi, care sta tot timpul cu ochii in telefon, este depresiv si irascibil, irascibilitatea si nemultumirea fiind simptome ale depresiei. Aveti grija sa va odihniti, ca sa fiti veseli cu cei din jur, inainte sa fie nevoie sa “va odihneasca” doctorii, cu diazepam și xanax. Aveti grija de ochisori si de capusor, si nu uitati sa atrageti odihna Domnului in inimile voastre. Bucurati-va!” (Preot Savatie Bastovoi.
   Bucuria mea, o alta cauza a depresiei este si necredinta (sau mai bine zis putina credinta), fiindca, aceasta duce DEZNADEJDE. Cat suntem in viata, noi crestinii ortodocsi, nu trebuie sa mergem ca vantul, nestiind de unde vine si unde merge, ci, trebuie sa ne cunoaștem scopul vietii noastre: MANTUIREA SUFLETULUI. Este foarte important, sa alungi gandurile rele din mintea ta, de indata ce vin, fiindca, ele sunt mari dusmani ai nostri, am putea spune vrajmasii casnici din noi si sa-ti sune in urechi cuvintele spuse orbului din Ierihon: “Ai incredere, scoala-te (din aceasta stare depresiva). Te cheama!“ (Marcu 10:49). Amin si Aliluia!
                                                                                                                             Preot Ioan 🛎.

OM IN TOATE SĂ RĂMÂI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

A urca pe trepte sus,
Poate fi o intamplare,
Inteleptii au tot spus:

OMENIA-I LUCRU MARE!

Si urcand sa iei aminte,
Nu uita sa tot saluti,
Drumul nu-i doar inainte,
Cad si cei mai increzuti.

LACOMIA si MANDRIA,
I-a intunecat pe multi,
In BLANDETE e taria,
PACEA e intre virtuti.

VICLENIA, nu e treapta,
Ce te-ar inalta in sus,
Sa ai mintea inteleapta,
Sa nu fii de ea rapus.

Poti sa urci in viata ta,
Si sa cazi oricand, sa stii.
Dar un lucru nu uita;
OM, IN TOATE SA RAMAI!
(Iurie Hemei).

Bucuria mea, in aceasta poezie, se vorbeste si despre VICLENIE, o patima tare urata, care ii stapaneste pe multi oameni. Diavolul, fiind “tata” a toate rautatile, este si incepatorul vicleniei, cu care a corupt pe protoparintii nostri Adam si Eva. De aceea, ne spune Proorocul David: “Pe ucigas si PE VICLEAN IL URASTE DOMNUL” (Psalm 5:6). 

Sfantul Apostol Pavel il acuza pe Elimas vrajitorul: “O tu, cel plin de toata viclenia si de toata inselaciunea” (Faptele Apostolilor 13: 10). Mantuitorul incadreaza acest pacat intre cele care isi au radacina in “inima omului”, de unde ies: “cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, VICLENIILE...” (Marcu 7:21-23). VICLENIA, este: URA, acoperita sub infatisarea prieteniei, sau, DUSMANIA, ce se arata ca buna vointa, sau, INVIDIA, ce-si da o fata iubitoare, sau, o viata care are forma virtutii dar nu și podoabele ei de fapte.

 Asadar, te rog sa nu uiti: “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Amin si Aliluia!
                                                                                                                             Preot Ioan 🛎.

PRIMESTE VOIA CEA DIVINĂ!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Bucuria mea,

"De ti-e paharul jumatate,
 Sa nu te plangi ca nu e plin,
Ci bea, atat cat ti se-mparte,
 C-ar fi putut sa fie mai putin,

Daca pe cerul tau sunt nori,
Gandeste ca un curcubeu,
Se va asterne in culori,
Pictat de insuși Dumnezeu.

 Calatorind pribeag prin viata,
Pe la rascruci de ratacești,
 Deschide ochii si invata,
 Cum singur drumul sa-l gasesti,

Te lupta, Iisus iti e lumina,
Cand noaptea incercarii vine,
PRIMESTE VOIA CEA DIVINĂ
 Si din tot raul, fa un bine,

Pe acela care te iubeste,
 iubeste-l insa, nu-l lega,
Si nu da-n cel ce te raneste,
Ci numai fugi din calea sa.

 Si daca toti te parasesc,
 Nu plange si nu dispera,
Pe tine Hristos te iubeste,
Si-acolo-n Cer, insemni ceva".

DOAMNE, DUMNEZEUL MEU, PRECUM VREI SI PRECUM STII, MILUIESTE! DOAMNE, DUMNEZEUL MEU, FACA-SE VOIA TA, PRECUM IN CER SI PE PAMANT! DOAMNE, DUMNEZEUL MEU, DACA SUNT PE O CALE GRESITA, INDREAPTA-MA TU, PE CEA BUNA! DOAMNE, DUMNEZEUL MEU, MA LAS CU TOTUL IN MAINILE TALE! (adica, in purtarea Ta de grija).

 NĂDEJDEA mea este TATĂL, SCĂPAREA mea este FIUL, ACOPERĂMANTUL meu este DUHUL SFANT, TREIME SFANTĂ, Slavă Tie! HAR, MILĂ si PACE sufletului tau, de la Atotputernicul nostru Dumnezeu Iisus Hristos! Amin si Aliluia!
       
                                                                                                         Preot Ioan 🛎.

FII LARG LA INIMA...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Fii larg la inima si darnic,
Fa binele cu pas tacut,
Ca n-ai facut, vei plange-odata,
 Dar n-ai sa plangi c-ai prea facut.

   Asculta sfatul si-ndrumarea,
Indreapta-te cand esti mustrat,
De nu asculti, vei plange-odata,
Dar n-ai sa plangi c-ai ascultat.

   Mergi fericit in orice vreme,
Oriunde te-ar chema Iisus,
 Ca nu te-ai dus, vei plange-odata,
Dar n-ai sa plangi ca prea te-ai dus.

   Fii rabdator pana la moarte,
Oricat de-adanc ai fi brazdat,
Ca n-ai rabdat, vei plange-odata,
Dar n-ai sa plangi c-ai prea rabdat.

   Iubeste cald intotdeauna,
 Chiar si pe-acei ce te-au zdrobit,
Ca n-ai iubit, vei plange-odata,
Dar n-ai sa plangi c-ai prea iubit.

   Si iarta plin de bunatate,
Tot raul pe nedrept purtat,
De n-ai iertat, vei plange-odata,
 Dar n-ai sa plangi c-ai prea iertat.

   Din ce-ai vazut sa ai credinta,
Si pentru tot ce n-ai vazut,
 Ca n-ai crezut, vei plange-odata,
 Dar n-ai sa plangi c-ai prea crezut.

                        Traian Dorz.

   Bucuria mea, Daca vrei sa iubesti, iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele fara deosebire si pe vrajmasii tai, iar daca vrei sa urasti, sa urasti pacatele tale. IUBIREA ESTE MAI MARE CA TOATE!
Cat de minunate sunt cuvintele Sfantului Parinte profesor, Dumitru Staniloae: “Placerea trupeasca trece repede, caci in trup nu poate incapea prea multa materie a placerii. Si repede i se trezeste pofta dupa repetarea ei, care e mereu la fel, monotona, si care satura indata. CELE SPIRITUALE MULTUMESC CONTINUU si sunt dorite si mai mult.

 CELE MATERIALE NU MULTUMESC NICIODATA, ci sunt cautate si mai mult, dar raman mereu amestecate cu nemultumirea, pentru ca raman in finit". Si sa nu uiti ca: Dumnezeu nu ii alege pe cei pregatiti, ci ii pregateste pe cei alesi! (si, toti suntem alesi, fiindca, pe toti ar vrea sa ne mantuiasca Dumnezeu). Amin si Aliluia!
                                                                                                                     Preot Ioan 🛎.

FII MULTUMIT, NU TE MAI PLANGE ATAT !

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Dacă-ţi vine-aşa în minte un cuvânt rău, de ocară,
Şi-a ta limbă este gata să îl dea pe el afară,
Tu gândeşte-te, creştine, cu smerenie firească
La un mut, ce tot ascultă, dar nu poate să vorbească.

Când te-apasă neputinţe, când picioarele te dor,
Când vederea-ţi este slabă, sau auzul nu-i uşor,
Tu gândeşte-te, creştine, la cei fără de picioare,
La orbi, surzi şi paralitici, ce trăiesc aşa sub soare.

După ce, sătul de muncă, obosit, soseşti acasă,
Iar mâncarea ce te-aşteaptă nu îţi pare prea gustoasă,
Înainte de a spune că nu-ţi place, măi, creştine,
Tu gândeşte-te la fraţii ce n-au niciun colţ de pâine.

Înainte de-a te plânge că în casă n-ai condiţii,
Că n-ai lux, n-ai termopane sau moderne achiziţii,
Tu gândeşte-te că unii n-au nici casă, nici ogradă,
Că trăiesc sub cerul liber şi adesea dorm pe stradă.

Dacă soţul sau soţia ţi-au greşit, iubite frate,
Înainte ca să-l judeci pentru cele întâmplate,
Tu gândeşte-te că-n lume sunt atâţia soţi uitaţi,
Sunt atâţia oameni singuri, care plâng nemângâiaţi.

Astăzi când te plângi de viaţă, de cumplita ei povară,
Tu gândeşte-te, creştine, la aceia ce plecară
Prea curând din viaţa asta, regretând al vieţii dar,
Ce-şi doreau să mai trăiască doar o zi, atâta doar…

Când te plângi pe la prieteni de copiii tăi zburdalnici,
Neascultători şi mândri, uneori, ba chiar obraznici,
Tu gândeşte-te, creştine, la părinţii fără fii,
La căsuţele în care n-auzi glasuri de copii.

Înainte de-a te plânge că stai mult la semafoare,
Că maşina e prea veche, şi distanţa e prea mare
De acasă la serviciu, şi e drumul plicticos,
Tu gândeşte-te, creştine, la acei ce merg pe jos.

Când vorbeşti despre serviciu, despre şefii tăi şi trudă,
Şi te plângi pe la prieteni de-a ta soartă rea şi crudă,
Tu gândeşte-te, creştine, şi privirea îţi aruncă
Spre şomerii care astăzi nu găsesc un loc de muncă.

Înainte ca să judeci, să condamni, să osândeşti,
Tu gândeşte-te, creştine, în ce stare te găseşti.
Nu uita că nu e nimeni pe pământ făr’ de păcat,
Iar cel care osândeşte, şi el va fi judecat.

Dacă-ţi pare rugăciunea lungă şi obositoare,
Tu gândeşte-te, creştine, că sunt unele popoare
Idolatre şi păgâne, ce se roagă în zadar,
Ce nu au ca noi, creştinii, scumpul şi cerescul har.

Când primeşti loviri şi scârbe de la fraţi sau venetici,
Tu ia pildă de răbdare de la sfinţii mucenici
Şi priveşte spre Golgota la Acela, care duce,
Umilit şi plin de sânge, dar cu dragoste, o cruce.

Când atâtea gânduri sumbre vor făţiş să te doboare,
Cu-ale lor sclipiri viclene şi săgeţi nimicitoare,
Du-te iute la duhovnic şi demască-l pe vrăjmaşul,
Căci el e, să ştii, creştine, autorul, el, trufaşul.

R. Iftinoiu

https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/…/fii-m…/

DOAMNE, SĂ MOARĂ CAPRA VECINULUI!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Se spune ca pe vremea cand Dumnezeu se plimba pe pamant, si mergea El din sat in sat, a ajuns intr-o asezare romaneasca, unde a fost gazduit de un om. Omul acesta o ducea destul de bune si era fericit. Dumnezeu a văzut insa, ca omul la care gazduise, se uita mereu cu invidie in curtea vecinului sau, care avea o capra, o mulgea si lua mereu lapte, facea branza, mai vindea si iezi... adica, o ducea mult mai bine ca vecinul sau. 

Si i-a povestit omul nostru lui Dumnezeu, ca era o vreme cand avea si el o capra, dar ca aceasta capra murise de curand si nu mai putea avea parte, de cele de care se bucura vecinul sau.
Atunci, Dumnezeu i-a spus asa: Omule, Eu, Cel pe care ai binevoit sa-l gazduiesti, sunt Dumnezeu, asa ca, cere-mi orice, si iti voi da. Iar romanul a zis: DOAMNE, SA MOARA CAPRA VECINULUI! 

Prea Sfinte cuvintele Lui Iisus Hristos: “Nu ştiţi ce cereţi” (Marcu 10:10). Se intampla asta la tot pasul, si-n tot timpul, ca omul sa ceara de la Dumnezeu, nu ceea ce-i trebuie lui, ci ceea ce-i face rau aproapelui său, bucurandu-se de raul aproapelui sau.

Asadar, daca vecinul tau inca mai are o capra careia nu i-ai pus gand rau, lasa-l pe el si capra lui, si ia aminte ca poate ai altceva mai bun de cerut de la Dumnezeu”.

   Bucuria mea, un crestin ortodox adevarat, traitor, se bucura cu cei care care se bucura si plange cu cei care plang.

                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan .

CUVÂNT DE INVĂTĂTURĂ despre I N V I D I E

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Invidia, este unul din cele 7 pacate de moarte. "Invidia este asemenea moliei care mananca haina in care se naste" (Sfantul Dimitrie al Rostovului).
Omul, este chemat sa fie sclipirea slavei lui Dumnezeu! Atat invidiosul cat si cel invidiat se pagubesc. Tristetile si mahnirile nu parasesc niciodata pe cel invidios.

INVIDIA este un pacat facut din rautate, in BIBLIE fiind numit: "PĂCATUL DIAVOLILOR". Ochii care vad cel mai bine sunt ochii invidiosului, pentru ca vad si de departe, vad si lucrurile cele mai mici, ba vad si lucruri care nu sunt. Un singur lucru nu-l vad: binele. Cand vad insa binele, plang. Bucuria mea, sa te rogi pentru fratele tau si atunci nu-l mai poti invidia! Sa plangi cu cei ce plang si sa te bucuri cu cei care se bucura! INVIDIA desfigureaza sufletul omului.

 Să nu uiti ca: CEL MAI BOGAT OM DIN LUME ESTE CEL CARE SE MULTUMESTE CU PUTIN, fiindca putinul nu se termina niciodata. Si apoi daca ai avea toate comorile din lume, unde le-ai pune? Nu ai avea unde sa le pui! Sa nu uiti ca: NU POTI AVEA TOTUL! Multumeste- te cu ce ai si sa ti dea Dumnezeu: SĂNĂTATE, BUCURII NENUMĂRATE si MANTUIREA SUFLETULUI TĂU! 
Amin si Aliluia!

AZI, MAINE si POIMAINE..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



   Bucuria mea, viata nu se joaca cu tine. Tu, te poti juca cu viata, dar ea nu se joaca cu tine, adica, ESTE TIMPUL MANTUIRII SUFLETELOR NOASTRE: “Rascumparati timpul!” (1 Tesaloniceni 5:17). 

De aceea, te rog sa-ti pui in suflet aceasta dorinta:

AZI, sa fii mai bun decat ieri, MAINE, sa fii mai bun decat azi, iar POIMAINE, neaparat sa fii cu mult mai bun decat ieri si astfel, treapta cu treapta, vei urca spre Imparatie si te va mantui Iisus Hristos, Dumnezeu.
“Fii larg la inima si darnic, Fa binele cu pas tacut, Ce n-ai facut, vei plange-odata, Dar n-ai sa plangi c-ai prea facut” (Traian Dorz).
 TU, FA BINELE si ASTEAPTA RAUL.
 Este adevarat ca nu este usor sa primesti rau dupa ce faci bine, acum este greu, dar roadele ascultarii se vor dovedi a fi dulci. RABDA TOTUL CU INIMA BUNA! Daca oamenii (de multe ori chiar rudele) ti-ar raspunde cu bine la binele care l-ai facut, TIE CE CRUCE TI-AR MAI RAMANE DE DUS???
Binele ce l-ai facut, doar Dumnezeu ti-l va rasplati, fiindca, DUMNEZEU NU ARE DATORII LA NIMENI! 
Iti raspund oameni cu rau la binele tau? Atunci, tu fa bine celor ce-ti fac rau, roaga-te pentru cei ce te blesteama, fii bun, smereste-te si zi in gandul tau: ASA-MI TREBUIE PENTRU PACATELE MELE! Slava lui Dumnezeu pentru toate! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

UNDE AJUNG POMENILE FĂCUTE DIN FUDULIE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Într-una din zilele Ajunului Bobotezei, un cioban îşi purta oile la câmp, pentru a mai economisi din furajele pentru iarnă. Deodată vede cum un lup fugea mâncând pământul chiar în direcţia sa. Îşi pregăti ghioaga şi asmuţi câinii, că se sperie bietul lup de moarte. Nici bine nu plecă lupul, că în preajma sa se auzi o voce:
– Mi-ai salvat viaţa, ciobanule.
Ciobanul privi în jurul său, dar nu văzu nimic.
Deodată, în faţa sa apăru ceva ce semăna a om, dar de sub căciulă îi ieşea două corniţe.
– Parca-i fi diavol, omule, i se adresă ciobanul.
– Păi ăsta şi sunt, îi răspunse diavolul şi-i mulţumi încă odată că l-a scăpat de lup. Pasămite, numai lupul îl putea vedea pe drac în preajma Bobotezei, înfulecându-l.
– Să ştii că dacă vreodată în viaţă vei fi la necaz, să nu eziţi să mă chemi. Mi-ai salvat viaţa şi îţi sunt dator, îi mai spuse diavolul, după care dispăru.
Anii au trecut, iar ciobanul ajuns la un mare necaz. Numai aşa îşi aduse aminte de păţania cu dracul:
– Oare unde-o fi Aghiuţă al meu, că tare nevoia aş avea de ajutorul lui, îşi zise în gând ciobanul.
– Aici sunt stăpâne, se auzi vocea diavolului, care se şi arătă.
Ascultând necazul ciobanului, dracul zise:
– Mi-ai salvat viaţa, te voi salva şi eu de la necaz. Acum, că ne-am întâlnit, te rog să-mi fii oaspete.
Şi-l duse dracul pe cioban, la locuinţa sa de sub talpa iadului, unde aşternu o masă înfricoşătoare. Numai pitulici grase înăduşite în ou de aluat, sardele muiate în ulei de Tesalia de se topesc în gură, fileu de somon afumat, farfurii cu caviar de Manciuria şi salată de icre, apoi piftie de curcan, cocoş, rât şi picioare de porc, claponi rasol, raţe pe varză, sarmale în cuib de rândunică umplute cu carne de mistreţ în amestec cu căprioară, peşte la cuptor şi ştiucă umplută, purceluşi de lapte la proţap, azimă albă precum zăpada, pâine pufadă de secară de nu mai ştia bietul cioban din care să se înfrupte mai întâi. Pentru toate aceste feluri de mâncare, dracul aduse şi vinul potrivit. Vinuri dulci, acrişoare sau seci, care să taie din grăsimea mâncărurilor.
– Bine, bine văd că ai numai mâncăruri de lux, dar nu văd unde cultivaţi sau creşteţi toate aceste bucate şi animale?
– Nici nu-i nevoie, îi răspunse dracul. Sunt pe pământ atât de mulţi oameni care fac pomeni din fudulie şi de a părea mari în ochii altora, că nu dovedim noi să mâncăm. Pentru că toate aceste pomeni ajung la noi, nu la cei cărora le sunt destinate.

MÂNDRIA ESTE ÎNCEPUTUL PĂCATULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Mândria este începutul păcatului; ea cuprinde toate aspectele răului: slava deşartă, iubirea de slavă, iubirea de stăpânire, răceala, cruzimea, nepăsarea faţă de suferinţele aproapelui; visătoria minţii, înteţita lucrare a închipuirii, expresia diavolească a ochilor, trăsătura diavolească a întregii înfăţişări; întunecarea, strânsoarea, deznădăjduirea, ura; zavistia, simţământul de josnicie şi la mulţi, răbufnirea poftei trupeşti; apăsătoarea nelinişte lăuntrică, neascultarea, frica de moarte sau dimpotrivă, dorinţa de a-şi pune capăt vieţii; şi în sfârşit, nu arareori, deplina nebunie.

Iată semnele duhovniciei demonice. Dar câtă vreme nu răbufnesc în afară limpede, la mulţi ele rămân neobservate. Nu neapărat toate semnele pomenite vor caracteriza pe cel ce s-a înşelat cu gânduri, sau cu vedenii, sau cu descoperiri drăceşti. La unii precumpăneşte megalomania, iubirea de slavă şi iubirea de stăpânire; la alţii – apăsarea, deznădejdea, neliniştea ascunsă; la alţii – zavistia, sau întunecarea şi ura; la mulţi – pofta trupească. Dar în toţi neapărat va fi prezentă închipuirea şi o mândrie ce se poate ascunde până şi în chipul ultimei slugărnicii.

Ce pot face pentru sufletul tatălui meu care a murit?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Intrebare :

 O cruce mare de marmură și impunătoare îl poate ajuta cu ceva? Dacă nu, atunci ce anume îi ușurează sufletul dincolo? Cum îmi pot manifesta dragostea față de el?

Răspuns:
Oricare dintre cei care vor sa-si manifeste iubirea pentru cei raposati si sa le fie de un real folos, cel mai bine isi pot implini dorinta rugandu-se pentru ei, mai cu seama pomenindu-i la Sfanta Liturghie, atunci cand miridele scoase pentru vii si pentru adormiti sunt lasate sa cada in Sangele Domnului, iar preotul se roaga: „Curateste, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit acum, prin Preascump Sangele Tau, pentru rugaciunile tuturor sfintilor Tai“.

Nu putem face nimic mai bun sau mai de pret pentru raposati decat sa ne rugam, pomenindu-i cu prinoase la Sfanta Liturghie, in vesnica nevoie sunt ei de sprijin prin rugaciune, si mai cu seama in vremea celor patruzeci de zile, cand sufletul o porneste pe calea spre salasurile de veci. Trupul nu mai simte nimic atunci: nu-i mai vede pe cei dragi adunati in jurul lui, nu mai simte mireasma florilor, nu mai aude cantarile de inmormantare.Dar sufletul simte rugaciunile rostite pentru el, este multumitor celor care le savarsesc si, duhovniceste, le este apropiat acestora.

O, rude si prieteni ai celui raposat! Faceti pentru el ceea ce-i este de trebuinta si va sta tuturor in putere! Nu va cheltuiti banii cu impodobirea pe dinafara a sicriului si a mormantului, ci cheltuiti-i spre ajutorarea celor aflati in nevoi, intru pomenirea celui drag, care a raposat, cheltuiti-i cu lucrarea Bisericii, care se poate ingriji de sufletul lui. Toti avem de urmat aceeasi cale: si noi vom avea trebuinta, odata, sa fim pomeniti in rugaciuni! Sa fim deci noi insine milostivi cu cel raposat.

Cand ti-a raposat cineva, da de stire cat mai repede unui preot, sa poata citi „Rugaciunea de iesire a sufletului“, care s-a randuit sa se citeasca fiecarui crestin ortodox indata dupa moarte, incearca, daca se poate, sa implinesti slujba inmormantarii intr-o biserica si mereu sa citeasca cineva „Psaltirea” la capataiul celui raposat, pana la ingropare.

Nu trebuie mare pompa in timpul slujbei, dar negresit inmormantarea trebuie savarsita in intregime, fara omisiuni; nu te gandi la tine sau la confortul tau, ci gandeste-te la cel raposat, de care sa te desparti pentru totdeauna.

Cand se intampla sa fie mai multi raposati in biserica, in acelasi timp, nu refuza daca cineva propune ca slujba sa se savarseasca pentru toti la un loc. Caci este chiar mai bine ca o inmormantare sa se slujeasca pentru doi sau mai multi raposati in acelasi timp: rugaciunea tuturor celor adunati acolo va fi mult mai vie decat daca s-ar sluji de mai multe ori, succesiv, in mare graba, cu neatentie si cat mai pe scurt, pentru fiecare separat; pentru ca fiecare cuvant al rugaciunilor pentru cel raposat este ca un strop de apa dat unui om insetat.

Foarte important este sa randuiesti imediat si pomenirea la Sfanta Liturghie pentru toata durata urmatoarelor patruzeci de zile. De obicei, in bisericile unde Sfanta Liturghie este savarsita zilnic, toti cei care s-au inmormantat acolo sunt pomeniti vreme de patruzeci de zile. Dar daca inmormantarea s-a savarsit intr-o biserica unde nu au loc slujbe zilnic, rudele ar trebui sa randuiasca aceste pomeniri oriunde se savarseste Sfanta Liturghie in fiecare zi. Bine este sa se trimita si prinoase spre pomenire pe la manastiri, sau la Ierusalim, unde rugaciunea este neincetata la Sfintele Locuri. Dar pomenirea de patruzeci de zile trebuie randuit sa fie inceputa imediat dupa moarte, cand sufletul se afla in cea mai mare nevoie de ajutor prin rugaciune si de aceea pomenirile trebuie incepute in cel mai apropiat loc unde se fac slujbe zilnic.

Sa ne ingrijim de cei care au plecat in lumea de dincolo inaintea noastra, ca sa putem face pentru ei tot ce ne sta in puteri, avand in minte ca „Fericiti sunt cei milostivi, ca aceia se vor milui”! “
(din: Parintele Serafim Rose, “Sufletul dupa moarte”

ÎN ORICE MICĂ FAPTĂ BUNĂ..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru 

În orice mică faptă bună
E-un început de ridicare,
O bucurie pentru îngeri,
Chiar dacă gestul nu e mare..

Și pentru un pahar cu apă
Mântuitorul promitea
Aceluia ce-l dăruiește
Că nu-și va pierde plata sa..

În orice mică faptă bună
E o sămânță de iubire:
Atât așteaptă Domnul nostru
Să-ți caute de mântuire!

Și pentru-un simplu colț de pâine,
Acel ce a murit pe Cruce,
Văzându-ți inima miloasă,
La adevăr te va aduce..

În orice mică faptă bună
Se-ascund nădejdi de mântuire,
Căci iată, n-ai trăit degeaba
Făcând și fapte de iubire..

Și pentru-o haină peticită
Ce-ai dat-o celui zgribulit,
De Cel ce cântărește fapta
Vei fi regește răsplătit!

Să-i faci o vizită acasă
Bătrânului uitat de toți,
Copiii tăi să-i sară-n brațe,
Chiar dacă nu îi sunt nepoți,

Să duci o supă batrânicii
Orfane de ai săi copii
Și să îi cari un braț de lemne,
Acestea-s fapte mari, să știi!

Să lăcrimezi lângă bolnavul
"Deschis" de doctor și cusut,
S-o strângi în brațe pe mămica
Ce copilașul și-a pierdut,

Să vizitezi în închisoare
Vreun vechi prieten condamnat,
Acestea-s fapte care-n viață
Te fac creștin cu-adevărat!

Să-l pomenești în rugăciune
Pe cel ce s-a pierdut de tot,
Să îl ajuți măcar o clipă
Pe cel ce zice : "Nu mai pot..",

Să îi zâmbești cu bunătate
Aceluia de toți hulit,
Și-ți va șopti din ceruri Tatăl:
"În tine am binevoit"!

Virtutea clopoței nu are,
Căci faptele-n secret se fac;
Doar păcătoșii-și trâmbițează
Păcatele. Creștinii tac..

Cu orice mică faptă bună
Îi semeni Domnului Hristos
Și mai adaugi o cunună 
Pe fruntea ta de OM frumos!

Respectul pentru părinţi

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Copil fiind, mă lua tata de mânuţă şi mă ducea la biserica din sat. Acolo, la Sfânta Liturghie, după ce se cânta „Tatăl nostru”, era obiceiul ca tinerii să sărute mâna bătrânilor. Frumos obicei, care, din păcate, astăzi nu se mai păstrează. Frumos şi creştineşte este, de asemenea, să sărutăm mâna mamei, mâna tatălui, a naşilor şi, mai ales, mâna preotului.

De ce creştinii ortodocşi sărută mâna preoţilor şi a ierarhilor noştri?

Se sărută mâna preoţilor şi a ierarhilor pentru că mâinile lor sunt slujitoare ale sfinţeniilor lui Dumnezeu şi se umplu de harul Sfintelor Taine pe care le slujesc. Din mâna preotului primim Sfânta Împărtăşanie, vrednicie pe care nu o au nici îngerii.

Am văzut, întâmplător, că unii creştini, când îşi aduc darul la Sfântul Altar, nu sărută mâna preotului. Cred că din neştiinţă. Nu ştiu de ce binecuvântare se lipsesc şi n-au auzit istorioara cu cneazul Miloş şi tânărul preot, care sună aşa:

Un preot tinerel slujea liturghia în Kraguievaţ, fiind de faţă cneazul Miloş. Bătrânul cneaz era neobişnuit de evlavios. Slujba nu începea în biserică până nu venea el.

În biserică stătea la locul său ca împietrit şi se ruga lui Dumnezeu cu inima înfrântă. După ce tânărul preot a terminat slujba, a întins către cneaz crucea şi anafura. Cneazul a sărutat crucea apoi a apucat şi mâna preotului ca s-o sărute. Tânărul şi-a tras-o, ca şi cum s-ar fi ruşinat că bătrânul domn al ţării îi sărută mâna. Cneazul Miloş l-a privit şi a zis: “Dă-mi mâna s-o sărut! Nu sărut mâna ta, ci sărut cinul tău (vrednicia şi vechimea tagmei preoţeşti – n.n.), care e mai bătrân şi decât tine şi decât mine”.

Sărutarea mâinii preotului nu este sărutare obişnuită, ci este, după cuvântul Apostolului Pavel, sărutare sfântă. (I Cor. 16,20)

Cu sinceritate şi fără nicio excepţie, vă sărut mâna, părinţi ortodocşi!

SURSA NET

CUVANT DE INVĂTĂTURĂ - DESPRE BETIE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   BETIA, este consumul excesiv de bauturi ametitoare. Am citit o istorioara despre patima betiei. Se spune ca traia intr-o pestera un pustnic, atat de curat trupeste si sufleteste, cu rugaciune multa, post foarte aspru, privegheri de noapte, lacrimi, matanii multe... Diavolul, nu i-a mai putut suporta sfintenia pustnicului si intr-o zi s-a dus la el si i-a spus: Ei, chiar asa nu se poate, sa nu te pot avea la mana cu nimic, cu nici-o patima? Ceva, trebuie sa faci tu, uite, te las sa-ti alegi: Ori CRIMA, ori CURVIE, ori BETIE. Peste trei zile vin sa-mi spui ce ti-ai ales.

S-a gandit pustnicul: CRIMA? Cum sa omor pe cineva? Nu pot!
  CURVIE? Cum sa curvesc cand pana acum mi-am pastrat fecioria? Nu pot!

Si atunci, si-a ales BETIA. A treia zi, a venit diavolul si i-a spus ca si-a ales betia.

Ce a urmat? Pai, s-a imbatat rau, a plecat din pestera, s-a dus acasa si mort de beat fiind, a violat-o pe sora lui (incest) si apoi, si-a omorat mama care a vrut sa-l impiedice.

Asadar, DIN BETIE LE-A FĂCUT SI PE CELELALTE DOUĂ, curvia si crima, fiindca betia este “jugul diavolului”, este “maica a toata necuratia”. Si nu uitati un lucru: NU VINUL PROVOACĂ BETIA, ci, NEINFRANAREA!

                                                 CELE DOUA FELURI DE BETIE

        Bucuria mea, dupa invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur, “BETIA este de doua feluri: una se datoreaza bauturilor alcoolice, iar cealalata se datoreaza patimilor. BETIA DE PATIMI, il stapaneste pe cel ce are inima plina de patimi. Este beat tot timpul, cel care are rautate, ura, fata de aproapele, sau, cel care are inima plina de pofte ticaloase, de iubirea de bani, de iubirea de slava desarta si de celelalte patimi. Din aceasta betie, se trezeste numai cel care, parasind patimile, se spovedeste cu sinceritate si cainta, isi face canon si se impartaseste. BETIA DE VIN, provoaca oamenilor un rau indoit: trupului ii aduce felurite neputinte, iar sufletului ii aduce pierzarea. Nici indemnurile, nici amenintarile, nici frica, nici rugamintile nu-l pot indupleca pe cel robit de aceasta patima. In groapa pieirii zace dar nu simte aceasta; piere, dar nu-si vede pieirea; se afundă in mlastina pacatului dar nu se straduieste sa iasa din ea Si pe cei care doresc sa-l scoata de acolo se infurie”.

   De aceea dragii mei, dupa cum citeam la Sfintii Parintii, copiii ar trebuie sa nu fie lăsați sa bea, pana la varsta de 18 ani. Amin si Aliluia!

                                                   BALADA SOTULUI BETIV

   Dragii mei, cunosc o crestin ortodoxa pe care sotul o chinuie cu betiile lui. Am sfatuit-o sa-l rabde (fiindca Dumnezeu a ingaduit patima aceasta spre mantuirea la amandoi), si de cate ori il vede ca vine acasa, SĂ TACĂ, SĂ RABDE, sa-l invite la masa  si apoi sa-l culce, zicand in gandul ei: ASA-MI TREBUIE PENTRU PĂCATELE MELE! Doamne, iti Multumesc ca m-ai pedepsit atat de putin, fiindca, meritam mult mai mult”. Da, parinte am facut ascultare, dar, am compus si eu o balada si vreau sa v-o spun:

   “Un orologiu bate, noaptea jumatate,
Langa gard, in poarta, oare cine bate? “
- Eu sunt, mai, nevasta, sotul tau iubit,
 Eu si de la crasma, ma intorc pilit!

Soarta mea a fost cruda, caci de asta data,
Sticla mea cu vodca, fu de-un prost varsata!
 Dar deschide-mi poarta, cainii ma-nconjor,
Haina am pierdut-o si de frig eu mor!" “

 - Ce spui tu, straine? Sotu' mi-e departe!,
Mana sa prin crasma, zeci de beri imparte,
 Eu sunt a lui soata, el e omu' meu,
 De esti tu acela, nu-s nevasta eu!

 Insa daca soarta vrand sa-ngreuieze,
Anii vietii mele si sa ma-ntristeze,
Nobilul sau creier, astfel l-a schimbat,
De-mi esti tu barbatul, cu adevarat,

 Apoi, tu, aicea, fara o sticluta,
Nu poti ca sa intri, fara a mea vointa.
 Du-te iar la crasma! Pentru vodca mori!
Si-ti va fi mormantul, beciul cu licori!"

Sotul se intoarce,
Si din sticla suna,
Ceata lui betiva,
De prin sant se-aduna,

 Cheful iar incepe,
Si ei ametiti,
Cad ca niste muste,
 De alcool loviti!”

   Iata ce scrie in Biblie: “Nu va amagiti: Nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, NICI BETIVII..., NU VOR MOSTENI IMPARATIA LUI DUMNEZEU” (1 Corinteni 6:10). 

Asadar, trebuie sa ne rugam mult, pentru cei stapaniti de aceasta cumplita patima a betiei.

Amin si Aliluia!
                                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

CARE ESTE BISERICA CEA ADEVĂRATĂ???

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Bucuria mea, in Biblie scrie asa: "Iisus Hristos este cap Bisericii..." (Efeseni 5:23). Cap, al carei Biserici???

 Desigur, al celei Crestin Ortodoxe: "Una Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica...", dupa cum spunem in Crezul alcatuit de Sfintii Parinti, la primul si al doilea Sinod Ecumenic, acum aproape 1700 de ani, Crez, pe care-l rostim in fiecare duminica in timpul Sfintei Liturghii. Sfantul Fotie cel Mare zice: "Biserica este UNA, caci UNUL este Intemeietorul si Capul ei: IISUS HRISTOS, care a numit-o "BISERICA MEA" (Matei 16:17) si i-a pus temelie, ce ramane aceeasi pentru toate veacurile: "Nimeni nu poate pune alta temelie" (1 Corinteni 3:11).

Asta inseamna ca, celelalte culte religioase (adventiști, baptisti, evanghelisti, penticostali, iehovisti...), nu au biserici, asa cum se autoproclama ei, vrand sa ne amageasca pe noi: asa zisa “biserica crestin adventista”, asa zisa biserica baptista”...

 Doar Biserica Crestin Ortodoxa, este “izvor al vietii vesnice”, fiindca, doar ea a pastrat Harul Duhului Sfant si Adevarul si aceasta o dovedesc cele 3 mari minuni: LUMINA SFANTA, SFINTELE MOASTE si AGHIASMA MARE, pe care nu le are absolut nici-o credinta in afara de Crestinii Ortodocsi. Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

CUVANT de INVĂTĂTURĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                       INTREBARE si RĂSPUNS

   INTREBARE: Sarut mana, parinte. Ma intreaba cuscra mea, daca poate sa faca pomana sotului ei, care a decedat pe 1 iulie 2016 si pe 7 iulie 2018 are nunta cu fata anul acesta.
   RĂSPUNS: Spune-i te rog, ca nu are absolut nici-o legatura una cu alta. Au trecut 2 ani de la moartea sotului dansei. Si chiar daca, ar fi in acelasi an, trebuie sa faca parastasul. Intelepciunea poporului roman spune: “MORTII CU MORTII si VII CU VII!” Iar daca mai staruie ca ar fi pacat, te rog sa-i spui ca PĂCAT ESTE SĂ NU-I FACĂ PARASTASUL si eu ii dau binecuvantare pentru pomenirea sotului.

   CONCLUZIE: Un lucru minunat este acela ca cuscra dumneavoastra, a dorit sa ceara sfatul unui preot. 

                     CUM A APĂRUT ACEASTA INVĂTĂTURĂ BĂBEASCĂ?

S-a intamplat ca intr-o familie sa fie in acelasi an o inmormantare si o cununie  religioasa. Dupa scurt timp, tinerii s-au certat si au divortat. Babele au aruncat vina pe cele doua slujbe savarsite in acelasi an. Eu, ca preot va spun ca NU ESTE ADEVĂRAT! Tinerii s-au despartit fiindca: Nu s-au spovedit inainte cu 2-3-4 zile de Cununia religioasa; Dupa cununie, n-au mers in fiecare duminica la Sfanta Liturghie; N-au tinut post, macar in fiecare miercuri si vineri; Nu s-au rugat, dimineata, seara, cand s-au asezat la masa si cand s-au sculat de la masa; Nu s-au spovedit, cel putin in cele 4 posturi mari ale anului, la acelasi duhovnic, sau, Doamne fereste!, unul dintre ei, sau amandoi, au cazut in preacurvie, sau alte pacate mai mari. Asadar, pentru ca acei tineri casatoriti, n-au avut DUHUL LUI HRISTOS, ci, au avut DUHUL LUMII, diavolul a prins putere asupra lor si i-a despartit.

                                                                                                                                     Preot Ioan 🛎.

SFAT DUHOVNICESC: SA DAI SLAVA LUI DUMNEZEU, PENTRU TOATE!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Bucuria mea, te sfatuiesc ca ori de cate ori incepi o treaba, sa zici intotdeauna: 

BINECUVANTEAZA DOAMNE, LUCRUL MAINILOR MELE si daca apuc pe o cale gresita, sa ma indrepti Tu, pe cea buna! Cand sfarsesti lucru tau, adu-ti aminte si zi nu numai cu limba, ci din tot sufletul tau: SLAVA TIE, DOAMNE, SLAVA TIE, PENTRU TOT SI PENTRU TOATE! Daca scoate capul vreo patima, daca simti ca te coplesesc ispitele, tu sa ridici ochii catre cer si sa zici, din toata inima: MANTUIESTE-MA, DOAMNE, CA PIER!

“Dintru adancuri am strigat catre Tine, Doamne; Doamne, auzi glasul meu” (Psalmul 129:1). Atunci cand vine intuneric in suflet si ganduri care te tulbura, sa te rogi asa: “SCOATE DIN TEMNITA SUFLETUL MEU, ca sa laude numele Tau, Doamne” (Psalm 141:7). Daca te trage pacatul spre nedreptate, tu roaga-te asa: “Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu!” (Psalm 142:8).
 Cand te mustra constiinta, iar pacatele te apasa si te trag spre deznadejde, atunci, striga cu glasul vamesului: DUMNEZEULE, MILOSTIV FII MIE, PACATOSULUI! Sau, pur si simplu DOAMNE, MANTUIESTE-MA! NASCATOARE DE DUMNEZEU, MILUIESTE-MA! INGERE CEL SFANT AL LUI DUMNEZEU, APARA-MA! 

Aceste rugaciuni, sa le rostesti din toata inima ta, si apoi, sa zici: “Iubi-Te-voi, Doamne, vartutea mea, Domnul este intarirea mea si scaparea mea si Izbavitorul meu!” (Psalm 17:1), SLAVA LUI DUMNEZEU, PENTRU TOATE! Amin si Aliluia!
                                                                                                                     Preot Ioan 🛎.

PE MUNTELE TABOR...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

           BISERICA SCHIMBAREA LA FATĂ...ROMÂNEASCĂ - DE PE MUNTELE TABOR...

   Bucuria mea, Iisus Hristos a urcat pe Muntele Tabor si acolo s-a schimbat la fata. A luat cu El trei ucenici: PETRU, IOAN si IACOV.

De ce nu i-a luat pe toti? Pe ceilalti nu-i iubea?

 Ba, da, pe toti ii iubea la fel de mult, dar, El Insusi, daduse Legea prin gura lui Moise: “Orice spusa (marturie) sa se dovedeasca prin gura a 2 sau 3 martori” (Deuteronom 19:15).

Prin urmare, raspunsul este: 3 erau suficienti.

Dar, de ce i-a luat pe acestia si nu pe altii?

I-a luat pe acestia fiindca, Sfantul Petru este simbolul CREDINTEI (a marturisit primul credinta ucenicilor in Iisus Hristos): “Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16:15).

Sfantul Iacob, este simbolul NĂDEJDII, fiindca el avand nadejde ca fagaduita Lui este adevarata, ca Hristos este Mantuitorul lumii, a fost primul dintre ucenici care si-a dat viata pentru Hristos.

Sfantul Ioan, este simbolul IUBIRII, fiindca, el este ucenicul care-si pleca capul pe pieptul Domnului.
De ce a urcat pe Munte, in vale, la ses nu se putea schimba la fata? Cel ce umbla pe pamant ses, umbla cu odihna, dar, cel ce urca pe Munte osteneste si transpira din cauza fierbantelii trupului.

Pamantul neted si ses, este icoana a vietii de placeri, iar, Muntele este “icoana” a vietii virtuoase, din pricina infranarii in toate. A urcat, ca sa ne arate, ca daca nu vom urca si noi, adica sa ne schimbam sufleteste, lepadand patimile: Ura, Mania, Cleveteala, Judecata, Invidia, Mandria,

Slava desarta, Trufia... nu vom deveni “oameni noi”, adica, bineplacuti lui Dumnezeu si nu ne vom putea mantui sufletele.

Si, sa nu uiti ca: NU CONTEAZA DECAT UNDE PUNE DUMNEZEU SUFLETELE NOASTRE DUPA CE MURIM. Amin si Aliluia!
                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

B I N E C U V A N T A R E

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

“Sculandu-te dimineata, spune catre tine insuti: Trupule, lucreaza ca sa te hranesti! Suflete, vegheaza ca sa mostenesti cele vesnice” (Un batran). “Osteneste-te pe cat iti sta in putere, sa nu te porti rau cu nimeni si sa-ti pastrezi inima curata, cu orice om” (Avva Pimen). Azi, si in fiecare zi a vietii tale, sa nu uiti sa ceri de la Dumnezeu: BLANDETE, SMERENIE, RABDARE, IUBIRE PENTRU APROAPELE SI VRAJMASII TAI, RUGACIUNEA LUI IISUS, SMERENIE, MILOSTENIE, CAINTA DE PACATE, DREAPTA SOCOTEALA, INTELECIUNE... si TOATE CU GANDUL NECONTENIT LA DUMNEZEU IISUS HRISTOS, LA MAICA DOMNULUI SI LA TOTI SFINTII! 
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau! Har si pace sufletului tau! Amin si Aliluia!
                                                                                                                     Preot Ioan 🛎.

Cerul si Pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Erau in Vithania doua surori, Martha si Maria. Pe amandoua le iubea Hristos, si amandoua iubeau pe Hristos si credeau ca El este Mesia. Si iata ca atunci cand a venit la ele, Martha se ocupa de o multime de lucruri legate de primirea oaspetilor, se ocupa cu gospodaria; iar Maria, cand s-a apropiat de ea Purtatorul unui astfel de Duh precum era Hristos, s-a asezat la picioarele Lui ca, insetata, sa auda fiecare cuvant al Sau. Si ce credeti? Cand Martha, impovarata de muncile si grijile de zi cu zi, si de toate greutatile gospodariei, s-a intors catre Hristos si i-a zis: Spune Mariei sa ma ajute. Domnul i-a raspuns cu dragoste: Martho, Martho, tu te grijesti acum cu atata dragoste de primirea Mea, insa Maria si-a ales partea mai mare, iar partea aceasta nu se va lua de la ea. Vedeti diferenta: Planul dragostei etice sau vazute, al relatiilor noastre firesti, omenesti – vrednic de lauda, dar care nu ne da inca dumnezeiasca vecinicie. Domnul insa zice: Cerul si Pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
,,Marta se silea cu multa slujire” ,,dar un singur lucru trebuie”. Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl face pe el. Vindeţi averile voastre şi daţi-le milostenie, faceţi comori în ceruri. Fericite sunt slugile pe care Stăpânul le va afla veghind, atunci El le va pune la masa Sa. Dacă ar şti stăpânul casei când vine furul, ar veghea. În ceasul în care nu gândeşti Fiul Omului va veni. Marta a vegheat şi l-a primit pe Iisus şi se silea cu multă slujire, dar Maria a ascultat cuvintele Lui. ,,Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei”. ,,Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute”. Marta slujea şi prin muncă se silea ca totul sa fie bine. Maria asculta cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Iisus apreciază pe Marta şi pe cei care se silesc să lucreze, îi cinsteşte pe toţi cei care fac lucrul lor ca pentru Dumnezeu, a munci ca pentru Dumnezeu este etalonul li standardul de calitate al creştinului, munca cu sudoarea frunţii, cu dragoste şi afecţiune, cu interes şi pasiune este plăcută lui Dumnezeu, El încurajează munca cinstită, dar făcută cu un scop: pentru Dumnezeu şi pentru semeni. ,,Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui”. Maria asculta cuvântul lui, ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi facerea voii Lui, este pentru om alegerea cea bună, fiindcă fără suflet lucrul rămâne simplă materie, lucrul material nu se poate lua cu noi în veşnicie, bunurile materiale sunt binevenite ca rezultate, roade, foloase plăcute şi folositoare, dar numai cuvântul lui Dumnezeu mântuieşte, pe el îl iei în sufletul tău şi după moarte.,,Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea”.
Apariții ale Mariei din Betania în Sfânta Scriptură. Matei 26,6-13: Pe când Iisus se găsea în Betania în casa lui Simon leprosul, Sf. Maria vine și unge picioarele Mântuitorului cu un mir de mare preț, iar la nemulțumirea ucenicilor cu privire la irosirea mirului răspunde că Maria făcuse ceea ce trebuia, fiind „pentru îngroparea Lui”. Luca 10,38-42: Venind Iisus în casa lui Lazăr, Sf. Maria stă la picioarele lui Iisus, ascultându-I cuvintele, în vreme ce Marta, sora ei se străduia să se îngrijească cu ospătarea mesenilor. Aceasta cerându-I lui Iisus să o îndemne și pe Maria să o ajute, primește de la El cunoscutul răspuns că „Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea”. Ioan 11,1-44: Îmbolnăvindu-se Lazăr, surorile lui îi dau de veste lui Iisus, rugându-L să vină să îl ajute. Până ce acesta ajunge, Sf. Lazăr moare. La venirea Domnului, încă dinainte de învierea lui Lazăr, cele două surori își arată convingerea că dacă Iisus ar fi fost de față, fratele lor n-ar fi murit.
Nu putem să vorbim despre Marta fără să amintim, în acelaşi timp, de sora sa, Maria, şi de fratele lor, Lazăr. Ei locuiau în Betania, un sat la est de Ierusalim, în spatele Muntelui Măslinilor, la câţiva kilometri de oraşul sfânt. Din punct de vedere economic, trebuie să fi fost o familie înstărită, din moment ce-şi puteau permite să-i invite pe Iisus şi pe apostolii săi pentru a-i găzdui şi pentru a-i pune la masă, când aceştia erau în trecere prin Galileea spre Ierusalim şi apoi în ultimele zile dinaintea pătimirii.

DE CE , OARE, DOAMNE?..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru 

De ce oare, Doamne, Tu ai hotărât
Să Te vadă numai omul amărât,
Când e în durere, plin de slăbiciuni,
Și își plânge oful printre rugăciuni?..

De ce oare, Doamne, Tu ne părăsești
Când în noi credința nu o mai găsești,
Când de umilință nu mai vrem să știm,
Când pe frații noștri nu îi mai iubim?..

Pentru ce, Iisuse, Te-ntristezi și pleci?..
Fără Tine-n viață, sufletele-s reci,
Nu le înfierbântă razele de soare,
Nu le mai încântă nici măcar o floare..

Tu ești Însăși Viața, Tu ești chiar Iubirea,
Fără Tine, Doamne, sărăcește firea..
La ce folosește trupul fără Viață,
Cine-o să topească inima de gheață?..

Tu mi-ai dat, Iisuse, ca să înțeleg:
Fără Tine omul nu e om întreg;
Le-ai făcut pe toate numai pentru noi,
Fără Tine însă, Doamne suntem goi..

Să mă-nveți Iisuse, bunul meu Stăpân,
Ce să fac anume, ca să nu rămân
Iarăși fără Tine, cum am mai rămas,
Când plângeam, Iisuse, în al nopții ceas..

M-ai iertat, Iisuse, de al meu păcat..
Să Te-ntorci la mine Tu Te-ai îndurat,
În adânc de suflet, iarăși Te-am simțit,
Din icoana sfântă, iarăși mi-ai zâmbit..

SFIINTII PRIETENII MEI...: Despre milostenie

                                               


Milă de săraci ai? Să nu-i judeci, tată. De-i poti ajuta, ajută-i. Si chiar dacă nu le dai un ban, ai milă de ei. Iar dacă ai, dă. Fă milostenie cu lucrul sau cu cuvântul. Fă tot ce poti. Nu-i da prea mult, ca să nu-ti pară rău. Dar să nu-i judeci niciodată. Parcă eu, dacă le dau, ce, le dau de milă? Le dau ca să scap de ei... Si dacă dai, să fugi cât poti de mândrie. Ei, parcă cine stie ce am făcut! Au fost sfinti care-si dădeau si hainele de pe ei. Eu ce mare lucru am făcut?
Milostenia trebuie făcută în ascuns. Poti umbla si în haine luxoase si să faci milostenie asa încât să nu te stie nimeni. Mai sunt asemenea sfinti si în zilele noastre. Pe Sf. Iacob l-au pus să vândă vin într-o cârciumă, si când venea cineva să cumpere, sfântul îl ruga: "Nu cumpăra asa mult, cumpără mai putin, că ai acasă copii care te asteaptă..." Iaca asa... Si acum, după 20 de ani, când l-au dezgropat, era cu hainele si cu încăltămintea asa cum l-au îngropat atunci, cu barba si cu părul la fel - l-au si pieptănat. Si nu-l stiuse nimeni până atunci... Ai văzut?
Petru Vamesul - era un vames... om mare era el în vremea aceea. Si asa de nemilostiv era, că de la el nimeni nu vedea nimic. Era bogat, avea slugi multe si în orasul acela nu era altul mai mare ca el. Asa spune cartea... Dar în orasul acela erau si multi săraci. Si s-au adunat săracii toti, într-o seară, si se lăuda fiecare cu cât a câstigat. "Mă, da' tu cât ai câstigat? Da' tu? Da' tu?..." Si unul zice: "Măi, dar umblând voi prin oras, de la Petru Vamesul ati căpătat cândva milostenie?" Cela nu, cela nu... NU! "Mă, zice unul mai răsărit, ce-mi dati voi mie ca mâine să vin eu cu milostenie din mâna lui Petru Vamesul?" Ceilalti au râs: "Mă, da' ai să capeti câteva bete..." Si au pus rămăsag. Si acela mai îndrăznet se duce la poarta lui Petru Vamesul. Petru avea un car pe care îl încărca cu pâine, să se ducă s-o vândă. Cersetorul, la poartă, "dă-mi" si "dă-mi". "Mai pleacă de acolo, măi... Mai du-te, am zis!" Acela, "dă-mi" si "dă-mi" - nu se ducea. Se înfurie Petru si caută un băt împrejur - nu găseste. De furie, ia o pâine si poc!, în capul cersetorului. I-a dat si cu pâinea în cap, săracu'. Acela a înhătat pâinea si, pe fugă - drept la ceilalti, care-l asteptau: "Uite, mă, am căpătat... din mâna lui, mă... din mâna lui Petru Vamesul". Si-uite asa, a câstigat rămăsagul. Ca să vezi - i-a dat Petru cu pâinea în cap... Dar n-a luat seamă că pâinea aceea o să-i ajute cândva tare mult.
În seara aceea s-a îmbolnăvit Petru Vamesul - dar s-a îmbolnăvit de moarte. Si n-a mai stiut nimic, în boala lui... Ceilalti ziceau că a murit. Dar el s-a aflat înaintea Dreptului Judecător. Si a poruncit Judecătorul îngerilor să-l lege pe Petru si să-l arunce în gheenă, că-i tare păcătos. Dar îngerul de la botez a venit degrabă, plângând, cu pâinea: "Doamne, nu-l osândi, uite că si ăsta a făcut milostenie!" Si S-a milostivit Dumnezeu si i-a spus: "Mergi, sărace Petre, si adaugă la pâinea ta" - adică să dea mai mult, să se înmultească. Si s-a trezit Petru din boala aceea de moarte si a înteles că, va să zică, pâinea aceea l-a scăpat de la moarte si de la iad. Si a zis asa: "Să nu mor până ce nu voi fi si eu sărac". Si a doua zi a prins a împărti la săraci, la slugile pe care le avea - le-a dat tot, tot, si le-a lăsat să se ducă. Si a rămas cu o singură slugă, căreia i-a spus asa: "Îti dau tot ce mi-a mai rămas, toată datoria pe care trebuia să ti-o dau, dar mâine să mă duci tu pe mine în oras si să mă vinzi ca rob, iar pretul pe care îl iei pe mine să-l dai la săraci". "Cum, stăpâne, să te vând?!" "Dacă nu mă vinzi tu pe mine, te vând eu pe tine." Si, de frică, sluga l-a vândut. În târg. Că atunci se vindeau oamenii, mai ales crestinii, că erau credinciosi, si erau mai buni decât păgânii. Si cât a luat pe dânsul, a dat la săraci. Iaca asa... Dintr-o pâine, atât de milostiv a devenit, că s-a vândut si pe dânsul. L-au luat turcii si l-au dus acolo, în Turcia, unde a căzut slugă la un boier. Si l-a întrebat boierul: "Ce stii tu să faci?" "Grădinărie, stăpâne." Si l-a pus grădinar. Trei ani de zile a lucrat la grădină, în tară străină. Din atâta slavă câtă a avut si din atâta avere, a rămas slugă la grădina turcului. Si lucra cu credintă, nu asa... Odată, când aducea el din grădină legume pentru masă, s-au întâmplat la masa turcului doi negustori din orasul lui. Si s-au uitat negustorii unul la altul, si l-au cunoscut: "Mă, ăsta-i Petru Vamesul!" "Ba nu-i el, seamănă cu el..." "Ba el e, măi, Petru e..." L-au cunoscut. Însă Petru a simtit că de el vorbesc si a fugit din casă pe furis. Turcul acela avea un portar surd si mut, iar când Petru a ajuns la poartă, a strigat la acel portar: "Deschide poarta!" "O deschid, stăpâne!" - a vorbit mutul... Si Petru a iesit pe poartă si a fugit, că n-a mai stiut nimeni de el. Si a venit portarul care fusese surd si mut si a spus: "Stăpâne, acela care avea grijă de grădină a plecat". Iaca asa... Ai văzut? Dintr-o pâine... A dat-o de ciudă. Dar darul lui Dumnezeu, măcar că dai de ciudă, sau oricum dai, te aduce la cunostinta adevărului.
Desigur că cei care au sot, familie, copii trebuie întâi să-si împace casa, familia, copiii, si pe urmă să facă milostenie. Acela care face milostenie cu altii, străini, iar copiii si-i lasă să flămânzească si să tremure de frig, acela nu face milostenie pentru Dumnezeu, ci pentru slava omenească. Ca să zică lumea: "Mă, da' milostiv este acesta! Uite, a dat tot, a vândut tot..." Întâi casa să ti-o îngrijesti, familia s-o întretii, si apoi te ocupi si de altii. Asa spun canoanele, asa spune cartea...

"Extrase din cartea "Parintele Paisie de la Sihla""

urmarea aici:
  SFIINTII PRIETENII MEI...: Despre milostenie:

RUGĂCIUNE si BINECUVANTARE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

     

   "Usa milostivirii deschide-o noua, binecu­­vantata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim noi, cei ce nadajduim intru tine, ci sa ne mantuim prin tine din nevoi, ca tu esti man­tuirea neamului crestinesc.
   Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mantui­torul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, si, Milostive, milostiv fii noua, Stapane, pentru pacatele noastre si ne miluieste pe noi.
   Ca milostiv si iubitor de oameni Dumne­­zeu esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii ve­cilor. Amin".
   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. HAR, MILA si PACE sufletului tau, de la Atotputernicul Dumnezeu. Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan 🛎.

CUVANT DE INVĂTĂTURĂ - DESPRE POMENI sau PARASTASE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

 DE LA BABE CITIREEE! SA NU LUATI AMINTEEE! NEINTELEPCIUNEEE! INTERESEEE!


   Dragii mei, "Cate bordeie, atatea obiceie!" O doamna, s-a hotarat sa faca parastasul pentru tatal ei, in Craiova, desi, el este inmormantat la tara. Cand au auzit "doamnele in varsta" din sat, au certat-o foarte tare si i-au spus: "Vaaai! Mare pacat faci, pomana aceasta nu este primita la Dumnezeu, fiindca, tatal tau este inmormantat aici in sat, iar tu il pomenesti in Craiova! Ai dus 27 de prosoape de vineri, ca SA DOARMA IN BISERICA pana sambata dimineata?" Sa va spun eu ca preot adevarul: Nu este nici-un pacat ca a facut parastasul (pomana), in Craiova. Dar atunci cand le-au murit rude in razboi, pe front si trupurile n-au mai fost gasite, de ce le-au mai facut pomeni? Si cand dam la Biserici si Manastiri, pomelnice cu adormitii din neamul nostru, si nu sunt toate trupurile lor acolo, in curtea Bisericii sau Manastirii, inseamna ca nu sunt primite rugaciunile preotilor? Dupa moarte SUFLETUL se desparte de TRUP, iar noi, ne rugam pentru ODIHNA SUFLETULUI adormitului robului lui Dumnezeu... si nicidecum, pentru ODIHNA TRUPULUI... Dansele s-au suparat foarte tare, fiindca, nu le revenea nimic din pomana! Deci: INTEREEESUL! Si, de ce oare 27 de prosoape? Unde scrie asa ceva? Cred ca dansele s-au numarat si erau 27 de femei. Cum adica, SA DOARMA PROSOAPELE IN BISERICA? Si, daca se pun prosoapele pe sforait si-l sperie sambata dimineata pe parinte? Raman oamenii fara slujba! Bucuria mea, POMENILE SE FAC DUPA PUTERE! Amin si Aliluia!

   Bucuria mea, spun sectantii ca noi, crestinii ortodocsi, facem pomenile degeaba, fiindca mortii nu mai mananca coliva, colaci... Este foarte adevarat ca mortii nu mai mananca, insa, atunci cand le dam unui sarman, cei pomeniti la parastas primesc de la Dumnezeu, iertare de pacate, primesc Lumina. Iata ca in Biblie, scrie cat se poate de clar: "FII DARNIC CU PAINEA SI CU VINUL LA MORMANTUL CELOR CARE TI-AU RAPOSAT" (Tobit 4:17).
Ce inseamna: "Darnic cu painea si cu vinul la mormant"? Inseamna ca dupa ce facem o slujba acolo, la mormant, se cuvine sa impartim colacii, vinul, coliva, painea... la saracii din cimitir sau pe care ni-i scoate Dumnezeu in cale. Iar in alt loc, tot in Biblie, scrie: "SFANT (cu Sfintenie) SI CUCERNIC (cu credinta) GAND A FOST, CA A ADUS JERTFA DE CURATIE (adica pomana sau parastas) PENTRU CEI MORTI (deci, se precizeaza clar: pentru cei morti), CA SA SE SLOBOZEASCA DIN PACAT" ( adica, sa li se ierte pacate" (2 Macabei 12:46). Si sa nu uitati: POMENILE SE FAC DUPA PUTERE! Nicaieri nu scrie ca trebuie 44 de colaci, 44 de cuțite, 44 de furculițe, 44 de lighene... Cifra 44 nici nu exista in Biblie. Cate bordeie atatea obiceie!
                                                                                                                                         Preot Ioan 🛎.

SPICUL DE GRAU si CREATORUL SAU

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   "De ce ma legi, Parinte-atat de strans in snopul Tau?
Ma doare! Mai slabeste funia, cu care ma-nfasori,
 Ca nu-i nici un pericol intre spicele-surori".
Dar, Lucratorul cel Divin mai aprig le unea,

 Si fir cu fir, si snop cu snop, intr-una aduna,
 Cuprins de gandul Sau ceresc, o clipa se opri,
Privind la spicul indraznet, cu dragoste-i sopti:
"De-acolo, din departari, de unde te-am cules,

 Din lanu-amestecat cu maracini, Eu te-am ales,
Cand te-am cuprins cu Mana Mea, toti spinii M-au strapuns,
 Tu erai mic si slab, Si-n snop, cu grija te-am ascuns,
De-ai fi cazut prin vai adanci, prin miristea straina,

Te-ar fi rapit in zori de zi vreo pasare haina,
Si n-ai mai fi gasit odihna-n snopul leganat,
Cu-atata dor, cu-atata drag, la Piept de Imparat,
De-aceea strang in jurul tau o funie de Har:

Sa nu te pierzi de fratii tai, pe drumul spre Granar,
Mai e putin, doar cativa snopi, mai am de adunat,
 Si-apoi, vei fi de legaturi si tu eliberat".
Iar spicul, ascultand uimit pe Blandul Creator,

Zari in Palma Lui Preasfanta rana spinilor,
Si suspinand, striga: "Parinte!
Cuprinde-ma mai tare! S NU MA LASI,
SA NU TE LAS, nici cand unirea doare!"

   Bucuria mea, sa nu cauti sa fii placut mai intai oamenilor si apoi lui Dumnezeu, fiindca, oamenii te vor dezamagi ("Tot omul este mincinos" - Psalm 115:2), ci, sa fii placut mai intai lui Dumnezeu (care te va binecuvanta) si numai dupa aceea, oamenilor. Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan 🛎