Mainile intinse reprezinta dureroasele nevoi ale lumii – foamea duhovniceasca, foamea trupeasca etc., la a caror alinare suntem chemati sa ajutam prin ceea ce dam. Ele reprezinta marea foamete duhovniceasca ce exista in lume – golul de Dumnezeu din fiecare inima – pe care numai Hristos il poate umple. Dam si noi, dar intai da El. Oricat de mult am da, nu este decat o particica din ceea ce primim. Cand e vorba de dat lui Dumnezeu, nu exista un minim sau un maxim. Nici un pret nu e prea mare pentru El, Care este Margaritarul Cel de Mult Pret. Cum trebuie sa dam lui Dumnezeu? Iata cateva indrumari.
Sa dai dupa posibilitati
Problema este ca cele mai multe din daniile facute bisericii sunt disproportionate fata de ceea ce avem, fata de cat castigam. Nu este important cat da un crestin, ci cat da in comparatie cu posibilitatile sale. Un dar nu trebuie sa fie mare spre a fi semnificativ. El este mare sau mic in comparatie cu celelalte bunuri pe care le avem. Una din pildele cele mai insemnate de milostenie crestineasca este cea a vaduvei sarace care a venit la Templu intr-o zi si a dat "tot ce avea". Nu era cine stie ce, dar a facut sa sune clopotelul de la cutia darurilor, iar pe Hristos L-a facut sa-i aduca o lauda ce va continua sa rasune peste veacuri: "Adevarat graiesc voua, ca aceasta vaduva saraca a aruncat in cutia darurilor mai mult decat toti ceilalti. Pentru ca toti au aruncat din prisosul lor, iar ea din saracia ei a aruncat tot ce avea, toata avutia sa" (Marcu 12, 43-44).
Sa dai cu dragoste
Dati pe masura blagosloveniei pe care ati primit-o de la Dumnezeu. Apoi, dati cu dragoste. Adevarata daruire crestina incepe cu propria mea daruire lui Hristos, si porneste din ea, zicandu-ti: "Nu da, daca nu-L iubesti pe Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul simbolic al celor nepasatori." Si dimpotriva, dania crestina spune: "Daca Il iubesti pe Dumnezeu, fa ca darul tau sa arate marimea iubirii tale."
Sa dai cu marinimie
Sa dai dupa posibilitati, cu dragoste. Sa dai cu marinimie. "Cel ce seamana cu zgarcenie, cu zgarcenie va si secera." Cand e vorba sa dai pentru Dumnezeu si pentru lucrarea Sa, daca e sa gresesti, greseste prin marinimie, asa cum ai face daca cineva drag ar fi in nevoie si ti-ar cere ceva. Treci dincolo de cele practice si incearca cele duhovnicesti. "Cel ce seamana cu imbelsugare, cu imbelsugare va si secera", scrie Pavel intr-una din epistole. Da cu imbelsugare, si cu imbelsugare vei primi.
Sa dai cu intelepciune
Sa dai dupa posibilitati, cu dragoste si cu marinimie. Multe dintre monedele antice grecesti aveau pe ele o bufnita. Ea trebuia sa le aduca aminte oamenilor sa fie la fel de intelepti ca bufnitele la cheltuirea banilor. Cum isi cheltuieste crestinul banii cu intelepciune? Crestinul intelept va sta si va face doua coloane. Coloana intai va purta titlul: pentru ce traim?, iar coloana a doua: cat cheltuim pentru aceasta? Nu vom putea determina cu intelepciune cat sa cheltuim, pana ce nu ne dam seama pentru ce traim. Lucrurile pentru care traim determina
ceea ce facem cu bunurile noastre. Sa dai de bunavoie Sa dai dupa posibilitati, cu dragoste, cu marinimie si cu intelepciune. Sa dai de bunavoie! "Fiecare sa dea", spune Sfantul Pavel, "cum socoteste cu inima sa, nu cu parere de rau sau din sila, caci pe cel care da cu voie buna Dumnezeu iubeste" (II Cor. 9, 7). Da din toata inima, de bunavoie.
Sa dai cu smerenie
Sa dai dupa posibilitati, cu dragoste, cu marinimie, cu intelepciune si de bunavoie! Si, in sfarsit, sa dai cu smerenie. Hindusii trebuie sa-si duca darurile de multumire la preotul local in felul urmator. Ei cad in genunchi, inchid ochii si apoi pun darul in mainile preotului. Intrebati de ce fac astfel, ei raspund: "Inchidem ochii fiindca ne rusinam sa aducem atat de putin. Ne rusinam fiindca oricat de mare ne-ar fi darul, este neinsemnat daca il asemuim cu dragostea Lui pentru noi. Deci cand ne aducem darul, cadem in genunchi cu adanca smerenie."
Indiferent cat dam lui Dumnezeu, se cuvine sa inchidem ochii si sa cadem in genunchi cu smerenie pentru ca aducem asa de putin, cand ne gandim la cat de mult a dat El pentru noi pe Cruce si inca da.
Anthony M. Coniaris
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu