CE SA FACEM CA SA NE FIE BINE..

O parte din răspunsul Sfântului Nicolae Velimirovici la scrisoarea unui credincios (soldat de profesie)

Se povesteşte că în vremea veche ajunsese în Egipt să fie o stare aşa de rea între oameni, cum este starea de acum din lume. Atunci, doi prieteni deznădăjduiţi din Alexandria au hotărât să umble prin lume şi să caute măcar un om înţelept şi fericit. După ce au căutat mult şi în zadar, au dat până la urmă peste un om sfânt într-o dumbravă singuratică. Acela li s-a închinat până la pământ şi i-a primit cu bucurie în coliba sa. După o îndelungă împreună-vorbire şi cercetare, cei doi călători s-au încredinţat că aflaseră, cu adevărat, omul în care înţelepciunea şi fericirea se întâlneau. Şi i-au strigat:

- Dar omule al lui Dumnezeu, noi nu putem trăi ca tine! Deci, cum putem fi fericiţi?

A început să plângă omul lui Dumnezeu şi, ridicându-şi ochii către cer, a grăit printre lacrimi:

- Nici nu este nevoie să trăiţi ca mine; ci, ca să fiţi mai fericiţi decât sunteţi, urmaţi aceasta pravilă:

- Gândiţi-vă la Dumnezeu măcar cât vă gândiţi la oameni.
- Temeţi-vă de Dumnezeu măcar cât vă temeţi de oameni.
- Cinstiţi-L pe Dumnezeu măcar cât îi cinstiţi pe oameni.
- Rugaţi-vă Lui Dumnezeu măcar cât vă rugaţi de oameni.
- Nădăjduiţi în Dumnezeu măcar cât nădăjduiţi în oameni.
- Căutaţi ajutor de la Dumnezeu măcar cât căutaţi de la oameni.
- Împliniţi legea Lui Dumnezeu măcar cât împliniţi legea oamenilor.
- Mulţumiţi Lui Dumnezeu măcar cât mulţumiţi oamenilor.
- Slăviţi pe Dumnezeu măcar cât îi slăviţi pe oameni!

După ce au ascultat acest abecedar de viaţă şi purtare, cei doi prieteni s-au întors mulţumiţi la casele lor.

"Acesta e răspunsul şi pentru tine, slăvite comandante, şi strigă-l în urechi şIi altora.

NU POŢI TRECE LA O CARTE MAI GREA (la o învăţătură mai adâncă, la o trăire mai înaltă), PÂNĂ NU-ŢI ÎNSUŞEŞTI ACEST ABECEDAR.