Cineva spunea ca a asistat la o cearta intre doi preoti. O cearta dura, in care cei doi isi adresau cuvinte aspre. Dar si le spuneau cam asa: "Esti necinstit, Prea Cucernice Parinte", zicea unul - "Sfintia ta esti un om de nimic" raspundea celalalt.
Se acopar oare aceste cuvinte: "Prea Cucernice", "Sfintia Ta" cu "necinstit" si "om de nimic"? Era cearta aceasta in masura sa exprime sfintenia si cucernicia? Cel care a povestit aceasta intamplare spunea: "Nu m-a deranjat cearta, mi s-a parut omeneasca. Se mai intampla. Dar isi ziceau mereu "Prea Cucernice" si "Sfintia Ta". Nu omiteau aceste titluri de onoare chiar si atunci cand isi spuneau cuvintele cele mai grele."
Cand apelativul pe care ni-l asumam nu acopera realitatea, atunci descopera impostura. Si este starea cea mai grava in care poate cineva cadea.
Se acopar oare aceste cuvinte: "Prea Cucernice", "Sfintia Ta" cu "necinstit" si "om de nimic"? Era cearta aceasta in masura sa exprime sfintenia si cucernicia? Cel care a povestit aceasta intamplare spunea: "Nu m-a deranjat cearta, mi s-a parut omeneasca. Se mai intampla. Dar isi ziceau mereu "Prea Cucernice" si "Sfintia Ta". Nu omiteau aceste titluri de onoare chiar si atunci cand isi spuneau cuvintele cele mai grele."
Cand apelativul pe care ni-l asumam nu acopera realitatea, atunci descopera impostura. Si este starea cea mai grava in care poate cineva cadea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu