Să crezi

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                                (aranjament preot Ioan)
 Noi românii suntem un popor credincios. Ni se pune eticheta asta după ce în urma unor sondaje, foarte puţini se declară atei. Credinţa celor mai mulţi dintre noi, însă, e doar declaraţie, sau un soi de calcul interesat: „n-am ce pierde dacă cred în Dumnezeu“. Dar proba credinţei nu este recensământul, ci o situaţie limită. Spunea cineva că ajungi să crezi cu adevărat în ceva, doar atunci când eşti gata să mori pentru crezul tău. Se spune că odată un om a căzut într-o prăpastie şi s-a agăţat de un arbust rămânând suspendat deasupra hăului. A început să se roage cum n-o mai făcuse vreodată:
  „Doamne scapă-mă!“

. Dumnezeu i-a răspuns întrebându-l:

- Ai mers în fiecare duminică la Biserică la Sfânta Liturghie? 
- Am mers ori de câte ori am putut, dat promit să nu lipsesc în nicio duminică dacă mă scapi de aici. - Eşti un milostiv? Îţi ajuţi semenii? 
 - Da, cred că da, dar voi dărui şi mai mult în viitor, numai scapă-mă de pe această stâncă?
 - Crezi în Mine, l-a întrebat în fine Dumnezeu?
 - Da, Doamne, cred în Tine.
 - Atunci, dă drumul crengii de care te ţii cu mâinile!!!

 Trebuie s-o recunoşti că nu eşti atât de credincios încât să renunţi la toate punctele de sprijin şi să te agăţi doar de… Dumnezeu.