Aţi dat comandă să vi se facă paraclise şi aţi dat bani ca să se roage ceilalţi...

“

Ce pot face pentru fata mea bolnavă? Am dat pomelnice la biserică pentru ea, să fie pomenită la paraclis şi la Sfânta Liturghie.

Dumnezeu primeşte, în general, rugăciunile noastre şi le ascultă doar când sunt făcute din inimă. Dacă-i cerem ceva, de exemplu vindecarea unui bolnav, fără suspinuri şi durere în suflet, fără credinţă şi nădejde în ajutorul Lui, atunci rugile noastre sunt nefolositoare. Ruga noastră în biserică arată exact această durere, această credinţă şi nădejde, ca şi înştiinţarea noastră pentru săvârşirea paracliselor şi pomenirea numelui fetei la Proscomidie.

Dar vă întreb: „Voi sunteţi de faţă la paraclise? Participaţi măcar la câteva Liturghii?“ Dacă nu, atunci credinţa voastră este zadarnică... Aţi dat comandă să vi se facă paraclise şi aţi dat bani ca să se roage ceilalţi... Astfel aţi aruncat de deasupra voastră orice grijă... Deci cine suferă împreună cu bolnava? Preoţii care o pomenesc? Dar pentru aceştia ea nu este decât un simplu nume printre celelalte mii pe care le dau creştinii, împreună cu ofrandele lor. Cum este cu putinţă ca aceştia să sufere sufleteşte înaintea Domnului pentru atâţia oameni, mai ales că nici nu-i cunosc? Altceva este să participaţi şi voi la rugăciunea Bisericii, pentru că atunci rugăciunea aceasta este întărită de durerea inimii voastre şi urcă în cel mai scurt timp la tronul lui Dumnezeu.

În paralel, să faceţi şi milostenie, să-i ajutaţi pe cei săraci, să uşuraţi greutăţile celor năpăstuiţi. Şi aceştia, cu rugăciunile lor de recunoştinţă, vor uşura greutatea voastră sufletească.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viaţa duhovnicească)