Teologie de cioban | |
Într-o zi de vară, când soarele era la amiază, nişte oameni necredincioşi, care se credeau a fi intelectuali, vrând să-şi bată joc de un cioban care credea în Dumnezeu, i-au zis: - Arată-ne pe Dumnezeu, şi vom crede şi noi. Atunci ciobanul le-a zis: - Da. Haideţi un pic afară. Vă rog să vă uitaţi în soare, dar uitaţi-vă atent. Oamenii încercară, dar, fireşte, nu putură şi ziseră: - Nu putem..., ne orbeşte soarele… Ciobanul le zise: - Apoi, măi oameni buni, dacă voi nu sunteţi în stare să priviţi în soare, care e creatura mâinilor lui Dumnezeu, cum veţi putea, oare, să-L vedeţi pe Dumnezeu, Cel ce a făcut soarele şi nu s-a ars de căldura lui, şi n-a orbit de strălucirea lui, pământul şi tot universul, şi nu s-a vătămat în vreun fel? Şi oamenii aceia tăcură, ruşinaţi şi impresionaţi de înţelepciunea unui cioban.... | |
preluare din Popas Duhovnicesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu