O FISURA

DOAMNE AJUTA!

Un tânăr, priceput în ale afacerilor, a reuşit în scurt timp să-şi construiască o vilă modernă, cu toate utilităţile. Din cauza afacerilor, însă, tânărul nostru nu mai avea timp nici de cea mai mică rugăciune. Nici duminica nu avea astâmpăr. Banul pusese cu totul stăpânire pe dânsul şi totdeauna se plângea că nu-i ajunge timpul. După ce a terminat construcţia, părinţii săi l-au îndemnat să facă o sfeştanie, înainte  de  a  se muta în casă nouă.  Şi aşa a făcut, cu toate că… n-avea timp pentru aşa ceva. După sfeştanie, părintele i-a zis: - Văd că ţi-ai construit o casă mare şi durabilă, totuşi ea are un punct slab, o fisură, care o face vulnerabilă… - Glumiţi părinte! În casa mea nu poate pătrunde nimeni şi nimic, fără voia mea. Casa mea nu are nicio fisură. Am ferestre din termopan de cea mai bună calitate, iar pereţii sunt placaţi cu polistiren, prin care nu pătrunde nici frigul, nici căldura, nici umezeala. La ferestre am site, prin care nu pot pătrunde ţânţarii sau alte insecte… Structura de rezistenţă este impecabilă. Este calculată să înfrunte uragane şi cutremure de gradul 8,5. Nici glonţul nu poate pătrunde prin ziduirile case mele. Tot lemnul pe care l-am folosit la casă este ignifugat şi, deci, nu mă tem de incendii. Iar pe deasupra, ce să vă spun, am asigurat casa la cea mai serioasă firmă de asigurări şi… mai am şi relaţii mari… - Şi totuşi cineva poate pătrunde în casă foarte uşor, zise părintele. - Dacă vă referiţi la hoţi, vă înşelaţi, părinte. Peste tot am camere de supraveghere şi alarma declanşează, dacă vreau eu, şi când trece o muscă. - Fiule, e undeva o spărtură în zid, prin care va pătrunde cândva moartea în casa dumitale. Fă ceva ca să o astupi şi să ai pace şi linişte deplină… Tânărul, lăsând capul în jos, zise ruşinat: - Părinte, pe aceea n-am cum să o astup… - Păi dacă este aşa, fiule, la ce îţi folosesc toate măsurile de precauţie pe care mi le-ai spus? N-ar fi mai bine să faci o „asigurare” la Dumnezeu? Adică să-ţi faci timp şi pentru suflet, prin mergere la biserică, rugăciune, spovedanie, fapte bune, milostenie. Fă-ţi casă şi în cer! Fă-te prieten cu Dumnezeu şi El te va feri, cât vei sta pe aici, şi de hoţi, şi de gloanţe, şi de insecte, şi de cutremure, şi de uragane, şi de incendii, şi, când vei părăsi pentru totdeauna casa aceasta, vei putea locui fericit în casa cea de sus, pe care trebuie să o construieşti încă de pe acum!

Să-l trezim!

Se spune că odată, într-un oraş, o casa a luat foc. În ea se afla un om, care dormea adânc. Salvatorii sosiţi la faţa locului au încercat să-l scoată pe fereastră, dar nu au reuşit. Au încercat apoi să-l transporte până la uşă, dar nici de data aceasta nu au reuşit, întrucât omul avea o constituţie robustă şi era prea greu. Disperaţi, se tot gândeau şi se întrebau ce metodă să mai folosească pentru salvarea lui. Atunci unuia dintre ei i-a venit ideea salvatoare: - Hai să-l trezim! În acest fel, va putea să iasă singur şi să se salveze. Tot aşa se întâmplă şi în plan duhovnicesc. Nu se va salva nimeni luat pe sus, cu forţa. Dacă dorim salvarea cuiva, trebuie mai întâi să-l „trezim” şi să-l ajutăm să se ridice cu „pârghiile” noastre duhovniceşti. Şi să nu uităm că degeaba se trezeşte, dacă nu se şi ridică din patul păcatului şi al indiferenţei.

Preluare din Popas Duhovnicesc..