BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
CUVANT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
DESPRE M A S T U R B A R E
MOTTO : „Ceea ce făcea el (Onan) era rău înaintea lui Dumnezeu şi l-a omorât pentru aceasta“ (Facerea 38:10).
Preot Ioan
Iubiţi credincioşi,
Dacă deschidem Biblia şi citim cu atenţie putem vedea din prima carte, Facerea, că actul sexual este un act normal, lăsat de Dumnezeu cu rost bine determinat şi care trebuie practicat normal, cu măsură: „Şi Dumnezeu i-a binecuvântat (pe Adam şi Eva), zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul...“ (Facerea 1:28). Domnul prof. univ. dr. Mihai Georgescu Brăila, în Curs de obstetrică şi ginecologie spune: „Odată cu ajungerea la maturitatea biologică, sexualitatea capătă forme mai complexe. Maturitatea sexuală înseamnă să doreşti persoana pe care o iubeşti. Relaţiile de plăcere sexuală se împletesc în relaţiile de muncă şi cu alte obligaţii comune. Unul din criteriile esenţiale de maturitate adultă rezidă în facultatea de a lega cu altul o relaţie însemnată pe plan de plăcere sexuală, de activitate fizică şi intelectuală, de convieţuire, de responsabilitate parentală. Această facultate de a resimţi plăcerea sexuală implică o învăţare, o maturizare corporală, maturizare în gesturi şi atitudini, necesară mai ales la femeie şi poate mai mult, o dispoziţie afectivă care se formează învingând sentimentele de narcisism, de egoism, de rivalitate şi agresivitate, dominante în copilărie.La omul adult ca şi la copil între plăcere şi realizare se interpun un şir de vise şi iluzii reactualizate continuu prin confruntarea cu realitatea. Dorinţa odată realizată poate deveni deziluzie, transformându-se într-un ideal închipuit către care unii aleargă cu disperare. Aceasta ne permite să înţelegem rolul esenţial sau poate al imaginaţiei în alchimia dorinţelor sexuale insistând totodată asupra pericolelor pe care le generează sau le pregăteşte. În civilizaţia noastră saturată de erotism care nu este altceva decât o exacerbare a dorinţei sexuale transpusă în planuri imaginare, omul ajunge adesea să prefere aceste substitutive imaginare, banalităţii sexului. La noile generaţii din ţările dezvoltate, saturate de publicitate libertină, se înregistrează o eficienţă sexuală slabă. Erotismul acesta exagerat creează ruptura dintre afecţiune şi sensibilitate. Aspiraţiile femeii de a deveni o fiinţă cu responsabilităţi egale, evoluând de la dependenţă aproape la dominare şi ambiţiile ei de a-şi asuma rolul de soţie, de mamă, de rivală profesională i-au creat nelinişti.
Multe femei, în luptele lor revendicative de rivalitate îşi pierd feminitatea, în timp ce bărbaţii, deposedaţi de dominaţia lor biologică încep să se îndoiască de rolul lor sexual. Nu este o întâmplare că frigiditatea şi impotenţa sexuală cresc în civilizaţia noastră“.
Deviaţii. Masturbarea
Masturbarea reprezintă acţiunea de autostimulare, excitare manuală a organelor sexuale de către bărbaţi sau femei. Foarte mulţi tineri se întreabă în sinea lor dacă Dumnezeu condamnă masturbarea şi dacă această practică le afectează sănătatea (fizică şi mintală) în viitor precum şi eventuala lor căsătorie. În primul rând trebuie să spunem că masturbarea provoacă Sentimentul sentimente puternice de vinovăţie în faţa lui Dumnezeu. celor care se masturbează este acela că îl trădează pe Dumnezeu şi se simt deprimaţi. În Sfânta Scriptură proorocul David ne lămureşte clar despre faptul că nimic nu este ascuns de la faţa lui Dumnezeu: „Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la Faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui la cer, Tu acolo eşti. De mă voi pogorî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării şi acolo mâna Ta mă va povăţui“ (Psalm 138: 7-10).
Aşadar Dumnezeu este Atoatevăzător şi păcatele noastre, inclusiv acesta al masturbării, vor fi scrise în cartea vieţii fiecăruia dintre noi: „Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor sfârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă“ (Psalm 138:16).
Adolescentul porneşte pe calea păcatului masturbării numai atunci când nu-l cunoaşte pe Dumnezeu sau îi întoarce spatele. De această perversiune sexuală greu te poţi dezvăţa, uneori ţine chiar şi după căsătorie. Diavolul l-a învăţat pe Onan să săvârşească acest păcat şi tot el îi învaţă şi pe ceilalţi. Este în mare primejdie cel care se masturbează fiindcă materialul eliminat este de foarte mare trebuinţă creierului, pe care îl ţine în echilibru. Onania ar mai putea fi numită o uzură a instinctului sexual. Masturbarea este o patimă, iar noi ştim că patimile slăbesc iubirea din om. Plin de iubire este un luptător împotriva patimilor, în cazul nostru un luptător împotriva patimii masturbării. Masturbarea constă în provocarea plăcerii sexuale prin excitarea deliberată a părţilor genitale. În perioada pubertăţii, dorinţele sexuale devin mai puternice. Sunt eliberaţi hormoni puternici care acţionează asupra organelor de reproducere. Tânărul devine astfel conştient că aceste organe sunt capabile să procure senzaţii plăcute. Şi, uneori, un tânăr poate să fie excitat sexual chiar fără să se gândească la sex. De exemplu, stările de tensiune produse de diferite îngrijorări, nelinişti sau frustrări pot influenţa sistemul nervos al unui băiat şi-i pot provoca o excitaţie sexuală. Acumularea de lichid seminal îl poate face să-i producă o poluţie nocturnă, însoţită de obicei de un vis erotic. În mod asemănător şi unele fete se pot excita involuntar. Curiozitatea şi noutatea legată de aceste noi senzaţii îi determină pe unii tineri să-şi atingă în mod deliberat organele sexuale sau să se joace cu ele. Practica masturbării este strâns legată de problema pornografiei. Referitor la problema masturbării, părerile s-au împărţit, trecând de la o extremă la alta. De la teama că masturbarea provoacă boli mintale şi deformări fizice, s-a ajuns la recomandarea ei, unii medici o prezintă, în mod greşit, ca pe o activitate fără urmări negative ce trebuie încurajată ca mijloc de a rezolva tensiunile sexuale din cadrul căsătoriei sau din afara ei.
Masturbarea - un păcat greu
Ne-am putea pune întrebarea: „Este masturbarea, conform Bibliei, un păcat?“ Deşi Sfânta Scriptură nu menţionează în mod specific masturbarea ca fiind sau nu un păcat, totuşi nu înseamnă în mod necesar că este un lucru corect. Biblia ne spune să evităm orice fel de necurăţie şi imoralitate sexuală: „Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să nu se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor“ (Efeseni 5:3).
Nu văd cum masturbarea ar putea trece în mod particular acest test. Uneori un test bun pentru a vedea dacă ceva anume este un păcat sau nu, constă în a vedea dacă ai fi mândru să spui altora ceea ce tocmai ai făcut. Dacă ţi-ar fi ruşine sau jenă ca ceilalţi să afle, atunci este foarte probabil că este vorba despre un păcat. Un alt test bun în această privinţă este să vedem dacă putem în mod onest, cu bună credinţă, să Îi cerem lui Dumnezeu să binecuvânteze sau să utilizeze acea activitate pentru scopurile Sale bune. Nu cred că masturbarea se califică drept ceva de care să fim mândri sau pentru care să Îi mulţumim lui Dumnezeu.
Căci iată ce ne spune Sfântul Aposol Pavel în prima epistolă către Corinteni: „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu?
Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“ (1Corinteni 6:9-10).
Biblia ne învaţă: „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10:31). Dacă ai cea mai mică umbră de îndoială că ceea ce faci nu Îl slăveşte pe Dumnezeu, cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să renunţi la acea activitate. Şi sunt serioase îndoieli în privinţa masturbării. „Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat“ (Romani 14:23). Nu văd cum masturbarea, în conformitate cu Biblia, ar putea fi considerată ca un lucru care Îl glorifică pe Dumnezeu. Mai apoi, trebuie să ne amintim că trupurile noastre, ca şi sufletele noastre, au fost răscumpărate şi aparţin lui Dumnezeu. „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Slăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:19-20).
Acest adevăr suprem trebuie să se reflecte din plin în ceea ce facem noi, inclusiv cu trupurile noastre. Astfel, în lumina acestor principii, pot să spun că masturbarea este un păcat în conformitate cu Biblia. Nu cred că masturbarea este un lucru care Îl poate slăvi pe Dumnezeu, care să evite apariţia imoralităţii sau care să treacă testul lui Dumnezeu care deţine proprietatea asupra trupurilor noastre. „Dar Ir, întâiul născut al lui Iuda, a fost rău înaintea Domnului şi de aceea Domnul l-a omorât pe el. Atunci a zis Iuda către Onan: Intră la femeia fratelui tău, însoară-te cu ea, în puterea leviratului, şi ridică urmaşi fratelui tău! Ştiind Onan că nu vor fi urmaşii ai lui, de aceea, când intra la femeia fratelui său, el vărsa sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său. Ceea ce făcea el era rău înaintea lui Dumnezeu şi l-a omorât pe acesta“ (Facerea 38:7-10).
1. Cei care sunt încredinţaţi că masturbarea nu este un păcat în sine trebuie să fie atenţi la următoarele aspecte: care sunt stimulii declanşatori (dacă este vorba de o persoană, o poză, un film, o atingere, amintiri - este păcat) şi care este starea sufletească în urma actului propriu-zis. Dacă au mustrări de conştiinţă să treacă la punctul 2.
2. Cei care consideră că masturbarea este un păcat, să nu se mai masturbeze. Căutaţi călăuzirea Duhului în această problemă prin sfaturile înţelepte ale unui preot duhovnic.
Onanism
Onanism - denumire provenită de la numele lui Onan, fiul lui Iuda, care conform legii leviratului (veche lege a poporului iudeu) a fost constrâns să se căsătorească cu văduva fratelui său. Nedorind să aibă copii cu aceasta, Onan practica masturbarea. Masturbaţia, poate fi definită ca satisfacerea sexuală în absenţa unui partener sau fără intervenţia acestuia. Practicată timp îndelungat poate duce la impotenţă în încercările de a avea relaţii sexuale normale. Masturbaţia patologică presupune neglijarea parţială sau totală a stimulilor erotici fireşti din exterior, cu întoarcerea narcisistă a interesului sexual către sine.
O întâmplare adevărată despre păcatul onaniei
Un tânăr mi-a povestit odată următoarele: în adolescenţă era pasionat de sport, în special de lupte. Pe la 15 ani, un coleg de echipă l-a iniţiat în „păcatul onaniei“. De ruşine, n-a mărturisit asta la spovedanie. O lună mai târziu,era acasă şi se lupta pe podeaua camerei cu fratele său. Pe neaşteptate, fratele său, care era foarte voinic, a căzut pe burtă peste el cu atâta forţă, încât nu a mai putut respira şi a murit. În această stare, şi-a observat propriul trup, şocul fratelui şi al mamei sale care năvălise în cameră să îl ajute, şi-a văzut sufletul însoţit de îngerul păzitor, cum s-a ridicat deasupra casei, deasupra oraşului în care locuia, ajungând în cele din urmă în ceruri. Acolo s-a regăsit într-un tunel lung şi întunecat, la capătul căruia se afla o lumină şi Raiul. Când a intrat în această lumină, a văzut-o pe Maica Domnului, care l-a întrebat pe îngerul său păzitor de ce se află acolo şi îngerul i-a povestit amănuntele morţii băiatului. Atunci, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu s-a întors şi i-a spus: „Mama ta s-a rugat fierbinte să i te dau înapoi, iar Fiul meu a acceptat să îi îndeplinească această dorinţă. Băiatul copleşit de frumuseţea Raiului, a implorat-o să rămână. Dar Maica lui Dumnezeu i-a răspuns: Nu. De dragul mamei tale trebuie să te întorci. Dar ia aminte la ce-ţi spun: trebuie să-ţi mărturiseşti păcatul pe care l-ai comis acum o lună.
Acesta este un păcat înfricoşător, iar dacă nu îl vei mărturisi unui preot, iată ce te aşteaptă“.
La aceste cuvinte, Maica Domnului l-a rugat pe Sfântul Arhanghel Mihail să îl ducă până la prăpastia care dădea spre chinurile iadului. Priveliştea era atât de înfricoşătoare, încât băiatul aproape a leşinat. Băiatul a făcut drumul înapoi prin tunelul întunecat, prin ceruri, deasupra oraşului în care locuia, deasupra casei, apoi în camera sa, unde familia se adunase în jurul trupului neînsufleţit. Apoi, simţind o forţă imensă asupra trupului său, sufletul şi-a reluat locul, iar băiatul a deschis ochii. El a povestit apoi familiei sale cele întâmplate. Auzind toate acestea, mama sa i-a mulţumit Maicii Domnului pentru că a mijlocit acestea la Fiul său şi, plângând fără încetare, şi-a îmbrăţişat fiul, sărutându-l cu căldură.
Combustibil mintal pentru păcat
În Biblie găsim descrisă întâlnirea dintre un tânăr şi o femeie imorală: Şi am zărit printre cei lipsiţi de minte, am văzut un tânăr fără pricepere. „Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă... Ea îl apucă de mână şi-l sărută şi cu o căutătură obraznică îi zise: Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineaţă, să ne cufundăm în desfătări de dragoste... El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb, care se zoreşte spre capcană... Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele... Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii“ (Pildele lui Solomon 7: 7, 10, 18, 22, 24, 27).
Este evident că pasiunea acestui tânăr a fost stimulată datorită a ceea ce văzuse şi auzise. Spunea un tânăr: „La baza problemelor mele legate de masturbare stăteau lucrurile cu care îmi hrăneam mintea. Obişnuiam să urmăresc programe TV cu conţinut imoral şi, uneori, vizionam filme pornografice transmise prin cablu. Astfel de scene sunt atât de şocante încât nu reuşeşti să le uiţi. Ele îmi reveneau în memorie, furnizându- mi combustibilul mintal necesar pentru a mă masturba. Într-adevăr, ceea ce citeşte cineva, ceea ce vizionează sau ascultă, precum şi lucrurile pe care le discută sau la care meditează constituie adeseori factori care favorizează masturbarea“. O tânără spunea: „Mi se părea că pur şi simplu nu pot să renunţ la aceste obicei. Eram însă o cititoare pasionată a romanelor de dragoste şi aceasta agrava problema“..
Ce spune un medic despre masturbare
Omul este o fiinţă gânditoare şi socială şi nu poate fi privit doar ca o verigă a ciclului biologic. Sexualitatea, cu rolurile ei se integrează ca o parte componentă în cadrul complex al personalităţii umane punând în joc comportamentul general al individului în toate domeniile: fizic, afectiv, psihic. De aceea comportamentul sexual nu trebuie desprins de comportamentul social şi moral. Comportamentul sexual are ca funcţie fiziologică reproducerea speciei. Comportamentul sexual uman are un nivel de complexitate extrem de ridicat, fiind diferenţa în raport cu cele două sexe şi însoţit de o funcţie specifică, cea erotică, care duce la implicarea afectivităţii individului în activitatea sexuală. Masturbarea - obţinerea orgasmului prin automanipulare, nu are semnificaţie patologică în anumite condiţii (pubertate, izolare), dar devine patologică atunci când constituie activitatea sexuală preferenţială. Se întâlneşte în stările nevrotice în care este inhibată activitatea sexuală normală, în deficitul intelectual (oligofrenii, demenţe), în mania acută (cu caracter ludic), în schizofrenie şi la personalităţi schizoide.
Tratat împotriva masturbării
În 1712 este publicat tratatul Onania sau păcatul îngrozitor al poluţiei provocate şi toate consecinţele sale înspăimântătoare.... Acesta este primul tratat care denunţă consecinţele negative ale masturbării şi oferea sfaturi pentru prevenirea sau tratarea acestei boli grave. În 1758, Samuel Tissot, un medic elveţian, a emis teoria conform căreia modificările fluxului de sânge din timpul actului sexual provocat dăunează grav organismului, putând declanşa chiar şi boli mintale. Tratatul despre bolile provocate de Onanism este lucrarea celebră a doctorului. În această lucrare, masturbarea este pusă sub acuzare. Coşurile, reumatismul, confuzia, durerile de cap şi hemoroizii erau privite drept efecte secundare ale autosatisfacerii. Au urmat numeroase alte cărţi ce aveau pretenţia de a fi tratate medicale, dar care condamnau fără drept de apel masturbarea. Un exemplu revelator este lucrarea Medicul nostru de familie: Un manual pentru utilizarea acasă, în care se spune despre masturbare că „întârzie creşterea, deteriorează facultăţile mintale şi aduce victima într-o stare lamentabilă”. Din aceeaşi carte aflăm: „Unele din consecinţele masturbării sunt epilepsia, apoplexia, paralizia, îmbătrânirea prematură, eliminarea involuntară de lichid seminal care are loc în general în timpul somnului sau după urinare sau la golirea intestinelor. La femei, pe lângă aceste consecinţe, apar isteria, dereglarea menstruală, catalepsia şi ciudate simptome nervoase“.
Masturbarea - caricatură a unei relaţii conjugale adecvate
În lucrarea Darul sacru al vieţii, John Breck, spune: Dacă nevoia care duce la masturbare este una în esenţă biologică şi este întărită de influenţe externe, de ce majoritatea moraliştilor ortodocşi împreună cu episcopii şi preoţii noştri, afirmă că această practică este greşită şi nesănătoasă? Răspunsul este complex.
► În primul rând, masturbarea este însoţită de imagini care în esenţă sunt pornografice. Fie că aceste imagini sunt interne (imaginaţia) sau externe, ele implică exploatarea şi devalorizarea altor persoane. Până la urmă masturbarea este caricatura unei relaţii conjugale adecvate. Ea se concentrează asupra propriei persoane şi a satisfacţiei personale. Elementele de bază ale dragostei şi angajamentului, caracteristice relaţiilor conjugale autentice, lipsesc cu desăvârşire. Din acest motiv, putem spune că masturbarea este contrară scopului natural pentru care Dumnezeu a creat sexualitatea la început. Îi lipseşte finalitatea, care este procreaţia şi dăruirea de sine reciprocă. De asemenea îi lipseşte comuniunea între două persoane de sex diferit, unirea durabilă într-un singur trup.
► Trebuie să mai adăugăm că masturbarea creează foarte uşor dependenţă. Respectivul care se masturbează va căuta doze tot mai mari de stimulente, indiferent de natura lor, pentru a produce acelaşi nivel de excitaţie. Dacă un penitent îşi mărturiseşte în mod repetat păcatul masturbării, preotul ar trebui să înţeleagă că se află în faţa unui caz de dependenţă. De fapt, masturbarea devenită viciu este însoţită adesea de sentimente de ruşine, mânie sau dezgust faţă de sine. De aceea preotul duhovnic va trebui să însoţească persoana respectivă cu dragoste, înţelegere şi rugăciune, pe parcursul întregului drum spre vindecare.
Masturbare..., neîncredere în sine, lipsă de respect faţă de sine...
Una din primejdiile la care adolescenţii sunt expuşi adeseori este păcatul ascuns al masturbării (onaniei). Păcatul acesta, cu tot nefirescul lui şi cu toată repulsia pe care o provoacă, este primejdios deoarece constituie un abuz, devine o deprindere care-l înlănţuieşte pe tânăr, chiar şi atunci când acesta îşi dă seama cât este de insuportabil. Când deprinderea se va întări, dificultatea cea mai mare constă în aceea că tânărul se va simţi sub stăpânirea unei puteri fatale, pe care nu o va mai putea birui. Starea aceasta îi va crea neîncredere în sine, lipsă de respect faţă de sine, suspiciune cu privire la cei din jurul său (deoarece tânărului i se va părea că cei din jur nu-l respectă), înclinare spre melancolie, spre apatie şi decădere din viaţa cea vie şi creatoare. Toate acestea, desigur că-i vor dezorganiza viaţa sufletească, iar în cazul în care el va avea o constituţie nervoasă mai plăpândă, ele se vor răsfrânge din greu asupra echilibrului său psihic şi vor duce uneori la o adevărată îmbolnăvire sufletească. În general patimile se reduc la iubirea idolatră de sine. „Necunoaşterea lui Dumnezeu, zice Sfântul Maxim Mărturisitorul, duce la divizarea creaţiei“.
Cel ce a căzut în această patimă a masturbării, poate primi un sfat cu bună credinţă din partea unui preot duhovnic.
Să vină în Sfânta Biserică Ortodoxă căci acolo se sălăşluieşte deplina înţelepciune şi adevărul lui Dumnezeu.
Să vină în Sfânta Biserică Ortodoxă pentru că Hristos nu osândeşte, ci cheamă la schimbarea vieţii.
Dumnezeu ne cheamă fără încetare la pocăinţă şi la mărturisirea păcatelor pentru a fi în Adevăr.
Dumnezeu fiind Omniprezent, vede şi aude toate.
De aceea spune Psalmistul David: „Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat... (Psalm 138:4).
Dar dacă Dumnezeu este pretutindenea, cum se explică depărtarea omului de Dumnezeu? Posibilitatea acestei depărtări este pe linie morală: prin păcat.
Copilul ce se va naşte poartă amprenta noastră
Părintele Arsenie Boca spune aşa: „În vremea sarcinii şi în vremea alăptării este oprită cu mare asprime împreunarea bărbatului cu soţia sa. Iată pentru ce este oprită toată vremea sarcinii: O dată pentru că nu mai are rost, apoi pentru că toate simţurile celor doi părinţi, dar mai ales ale mugurele mamei, se întipăresc, cu deosebire, în ce s-a plămădit. Deci iată o mare cheie a lucrurilor: precum au fost purtările şi toate simţurile mamei în vremea celor nouă luni, aşa va fi şi moştenirea copilului ce se va naşte. Dacă părinţii i-au tulburat tocmirea cu împreunarea lor trupească, aceasta se va întipări într-însul cu tărie mare. Îar când se va naşte până nu ajunge să priceapă se va juca cu sora de-a mirele şi mireasa şi încă de la vârsta de şapte ani.
Mai târziu se va deda la curvie cu mâna (masturbare) şi pe urmă la curvie în toată regula, curvie care-i va omorî milioane de celule nervoase. Această patimă a masturbării, dacă nu i se dă de leac nu-l lasă pe om până la vârsta de şaptezeci de ani. Toate patimile slăbesc puterile de împotrivire ale sufletului, însă masturbarea pustieşte şi trup şi suflet, pierzându-l pentru veşnicie. Masturbarea este ca o putrezire înceată..., este ca gunoiul care arde mocnit... şi scurtează zilele oamenilor care o fac“.
Pornografia este o icoană demonică
Imaginile pornografice sunt privite diferit în fiecare civilizaţie. Unii sunt de acord cu nuditatea parţială, alţii sunt de acord cu nuditatea totală iar o altă categorie nu sunt de acord cu aşa ceva. Facem o primă distincţie între pornografia totală (hard-core) şi cea uşoară (soft-core). Prima, incluzând imagini sadomasochiste şi pedofile, duce la exploatare şi la abuzul cel mai grav. Datorită urmărilor destructive, părinţii, educatorii şi întreaga societate ar trebui să facă eforturi oricât de mari pentru a lupta împotriva acestora. Pornografia hard-core este o năpastă pe care nici o societate civilizată nu ar trebui să o tolereze. Pornografia soft-core este atât de răspândită încât cu greu o mai putem recunoaşte. Ce se întâmplă cu minţile şi sentimentele celor care privesc zilnic telenovele sau subiecte sexuale? Ce impresie îşi fac copiii noştri când văd sex şi violenţă în desenele animate? Pornografia este o problemă socială şi morală de mari proporţii. Şi pentru că ea dezumanizează, deformând chipul lui Dumnezeu din om, ea este şi o problemă profund spirituală. Filosoful german ateu Ludwig Feuerbach afirma: „Suntem ceea ce mâncăm!“ Părintele Alexander Schmemann preia această frază într-un mod genial, demonstrând că principalul nostru scop în viaţă este să consumăm Sfânta Euharistie şi în acest fel să devenim euharistici.
Rostul iconografiei în Sfânta Biserică este de a da minţii şi inimii hrană cerească, hrana curăţiei, binecuvântării şi sfinţeniei. Pornografia este o iconografie demonică. Pornografia îi corupe atât pe cei care o produc, cât şi pe cei care o folosesc. Ea corupe mintea cu imagini care provoacă stricăciuni în adâncul sufletului. Pornografia ca şi masturbarea creează dependenţă. În cele din urmă pornografia este abuzivă.
Un canon al Sinodului Trulan (Quinisext, 692) spune în legătură cu acest subiect: „Ochii tăi să privească cele drepte şi cu toată paza tinereţea inimii tale, căci simţirile trupului lesne strecoară în suflet cele ale lor. Poruncim aşadar ca de acum înainte, în nici un chip să nu se mai zugrăvească, fie pe tablouri, fie altcumva înfăţişate, chipuri ce amăgesc vederea şi care strică mintea şi împing spre aţâţările plăcerilor ruşinoase“ (Canonul 100). Iar Domnul nostru Iisus Hristos zice: „Aţi auzit că s-a zis celor de demult: Să nu săvârşeşti adulter. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5: 28-29). Devii tu însuţi cauza stricăciunii tale Păcatul este orice fărădelege, nelegiuire, răutate. Afară de diavol şi de păcat nu există alt rău. Diavolul e rău, iar calea lui este păcatul. Păcatul este vrăjmaşul cel mai rău şi mai cumplit al omului păcătos.
Dumnezeu n-a creat nici păcatul, nici moartea. Păcatul a venit în lume prin nescultarea unor îngeri revoltaţi împotriva lui Dumnezeu.
Mai târziu, după crearea lumii materiale şi a primilor oameni, Adam şi Eva, păcatul şi moartea au venit prin neascultarea acestor protopărinţi ai noştri. Păcatul a fost şi este cel mai mare rău din lume, este un pericol mare, fiindcă după el urmează certare, pedeapsă, nerodirea sufletelor, sfărâmare, neputinţă, întunecare, somn rău, stricăciune, sluţire... Viaţa celor ce se masturbează devine demnă de plâns, devin ei înşişi, fără să ştie, cauza stricăciunii lor. Păcatul acesta, ca oricare altul, poate fi învins 12 Despre masturbare numai prin sfat duhovnicesc de la un preot şi încredere în sine. Medicii recomandă sportul, cufundarea tânărului în munca intelectuală... Toate acestea, fără îndoială, sunt foarte folositoare, dar însemnătatea decisivă aparţine hotărârii omului de a se lepăda de acest păcat, hotărârii lui interioare de a se elibera de el. Este vorba de o luptă îndelungată şi neîncetată Şi atunci trebuie să ne gândim la faptul că o moarte neaşteptată poate stinge oricând flacăra vieţii cuiva. Şi dacă-l găseşte cu păcatul masturbării neiertat prin Taina Sfintei Spovedanii
îşi pierde sufletul în iad, fiindcă după cuvântul Părintelui Cleopa, „Păcatele nu pot intra în cer. Fără spovedanie nu intră nimeni în Cer“. Un alt Părinte, Arsenie Boca, spunea uneori ca un cuvânt de învăţătură tinerilor aşa: „Oxigen, glicogen, somn, să nu-ţi risipeşti hormonii şi să ai o concepţie de viaţă creştin ortodoxă“.
Desfrânarea, după Sfântul Ioan Cassian, are trei forme generale:
1. Una, lucrată în cadrul unirii dintre cele două persoane de sex opus;
2. Alta, în afara sau în lipsa atingerii unei persoane de sex opus - autosatisfacerea sau onania, masturbarea;
3. A treia - curvia din suflet şi din minte.
Despre gânduri şi mişcări trupeşti
Dacă noi ne unim gândurile cu cele rele, aduse în minte de diavol, atunci ne aflăm săvârşind păcatul, iar dacă ne luptăm cu ele şi le respingem, ne aflăm săvârşind binele. Acesta este zgomotul cugetelor, iar duhul necurat are influenţă mare nu numai asupra celor pământeşti, dar şi faţă de cei ce s-au curăţat de patimi îşi dezvăluie atacurile dinlăuntru sau din fară. Omul trebuie să se roage Domnului Dumnezeu ca să stingă scânteia patimilor necurate, chiar de la început şi atunci nu va creşte în om flacăra patimilor.
Evagrie Ponticul despre desfrânare şi cuminţenie
Desfrânarea este prunc al nebuniei pântecelui, înmuiere a inimii, cuptor al aprinderii, peţitoare a idolilor, făptuire nelalocul ei, formă umbrită, împreunare imaginată, pat al visurilor, acuplare nesimţită, momeală a ochilor, neruşinare a privirii, sfială la rugăciune, ruşine a inimii, călăuză a necunoaşterii. Cuminţenia este haină a adevărului, secure a lascivităţii, vizitiu al ochilor, supraveghetoarea gândurilor, tăiere-împrejur a gândului, amputare a neînfrânării, sădire contrară firii şi opusă aprinderii, lucrătoare a faptelor şi împreună lucrătoare a înfrânării, opaiţ al inimii, ceasornic al rugăciunii.
Iubiţi credincioşi,
Să nu lăsaţi poftele să vă stăpânească. Spune un Părinte: „Desfrâul este rana prin care a venit moartea în lume. De fapt, nebunia şi desfrâul sunt acelaşi lucru.
Este o rană mereu deschisă pe unde se scurge substanţa speciei noastre care parcă nu mai vrea să ştie de Dumnezeu. De ce efort ar fi fost capabil creierul omului dacă musca otrăvită (demonul) nu şi-ar fi depus în el larva sa. Desfrâul ameninţă să sufoce inteligenţa omului ca şi virilitatea sa. El este incapabil să creeze, ci numai să murdărească. Tu, desfrânare, tu singură ai adus moartea în lume. Desfrâul nu se cunoaşte, ci se vede. Chipurile lacome, feţele dureroase, masca plăcerii golită de orice ipocrizie produce frică privirii unui copil nevinovat, care fără să vrea asistă la astfel de scene“. După cuvântul Părintelui Arsenie Boca: „Spovedania deasă la preot, postul trupului şi al minţii, rugăciunea şi pocăinţa sunt cele „Niciodată să nu mai puternice arme împotriva desfrânării“. ascultaţi de poftă, căci cine a ascultat de poftă a ascultat de diavolul. Înapoi la post căci fără de post ne merge rău! Din lăcomia stomacului se naşte şi curvia.
Desfrânarea este pricina pentru care vine vremea de se bat soţul cu soţia, de li se sparge casa. Pentru nepăzirea postului şi a sărbătorilor nu se pot înfrâna de la pofta trupească şi aşa zămislesc copii în zile neîngăduite, peste care nu se află darul lui Dumnezeu, ci pedeapsa lui Dumnezeu. „Să nu vă lipsiţi unul de altul decât cu bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună ca să nu vă ispitească satana din pricina neînfrânării voastre“ (1 Corinteni 7:5). Pentru nepăzirea de pofta trupească pe care au întipărit-o în ei, în vremea celor nouă luni de sarcină, se nasc copii îndărătnici, neascultători şi fără frică de Dumnezeu. Aceştia vor cădea în curvie toţi şi mulţumiri în viaţă nu vor avea. Păcatele trebuie ispăşite după spovedanie, aici, în viaţa aceasta, prin canon şi suferinţe purtate cu răbdare, ca să scăpăm de ispăşirea de dincolo. Unora nu le vine să creadă că vor da seama de faptele lor, iar necredincioşii nici nu vor să creadă în Dumnezeu, de aceea mai grozavă va fi răsplata lor. Medicii tratează de alcoolism şi narcomanie, însă nimeni nu te vindecă de boala desfrâului, dimpotrivă ţi se oferă afrodisiace. Unii oameni au ajuns să fie nişte prelungiri ale poftei. În epoca sex- shopurilor, noi asistăm la personificare poftei, dincolo de orice idee de cuplu sau lege a perpetuării. Când tânărul, din cauza filmelor şi a afişelor cu care trăieşte, îşi începe viaţa în doi după o lungă perioadă de masturbare, celălalt devine pentru el un substitut al masturbării. De aceea generaţia tinerilor de azi îşi schimbă atât de uşor partenerii, pentru că ei nu pot resimţi sentimentul de cuplu şi practic, se masturbează între ei. Niciodată societatea nu a fost mai uniformă şi mai aplatizată decât azi. Toată viaţa lor este o imitaţie a unor staruri, actori sau muzicanţi de duzină.
EI SUNT UMBRE CARE CAD DE PE ECRANELE TELEVIZOARELOR“
. Cei ce se masturbează îşi irosesc viaţa şi sănătatea doar pentru a dobândi păcate. „Păcatul odată săvârşit aduce moartea“ (Iacov 1:15). Dar din milă, Dumnezeu nu pedepseşte imediat pe cei ce păcătuiesc, aşa cum a făcut cu Onan (Facerea 38:10), ci îi rabdă îndelung şi-i aşteaptă să se pocăiască, să se oprească de la calea păcatului. Pentru acest motiv trebuie să-i mulţumim Atotbunului Dumnezeu şi să-l rugăm: „Doamne, Iisus Hristoase, Dumnezeul nostru, milostiveşte-te de lumea Ta“.
BIBLIOGRAFIE: Biblia, E.I.B.M., Bucureşti, 1994;John Breck, Darul sacru al vieţii, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2003; Ieromonah Savatie Baştovoi, Între Freud şi Hristos, 2005; 15 Despre masturbare Sfântul Ioan Maximovici, Profeţii şi mărturii creştine, vol. 2, Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2006; Prof. univ. dr. Mihai Georgescu Brăila. Curs de Obstetrică, Ginecologie; Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de ţară; Părintele Arsenie Boca, Tinerii şi familia, editura Credinţa Strămoşească, Iaşi, 2005; Prof. V.V. Zenkovsky, Convorbiri cu tinerii despre sexualitate, Editura Bizantină, Bucureşti, 2006; Preot Marc-Antoine Costa de Beauregard, Teologia sexualităţii, Editura Christiana, Bucureşti, 2006; Protos. Nicodim Măndiţă, Priveghi creştinesc, Editura Agapis, Bucureşti, 2004; Evagrie Ponticul, În luptă cu gândurile, Editura Deisis, Sibiu, 2006; Constantin Gorgos, Vademecum în psihiatrie, Editura Medicală, Bucureşti, 1985; Grigore Gr. Popescu, Medicina şi colectivităţile umane, Editura Medicală, Bucureşti, 1981; Patericul Sarovului, Editura Cartea Ortodoxă, Galaţi, 2004.
Păcatul malahiei şi consecinţele lui de protos. Nicodim Măndiţă
Pentru a vedea fiecare şi mai bine greutatea acestui păcat al necurăţiei, ca, cei căzuţi să-l părăsească, iar cei teferi să se păzească ca de muşcătura viperei de mrejile şi întinăciunea lui, dăm aici mai jos aceste învăţături lămuritoare şi folositoare multora.
● Malahia este atât de urâtă lui Dumnezeu, încât pentru dânsa a omorât pe Onan, feciorul Iudei (care a fost fecior al lui Iacob), pentru că el a arătat întâi această răutate pe pământ şi de el s-a numit şi malahie, onanism. Rău s-a arătat Onan înaintea lui Dumnezeu că a făcut aceasta, şi l-a omorât pe el (Facerea 38:10). Este socoteala unor dascăli, că Dumnezeu atât de mult urând pe acei mândri filosofi ai elinilor, i-a lăsat să fie stăpâniţi de acest păcat, spre pedeapsa închinării lor la idoli, căci cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe un Dumnezeu! Aceasta se aseamănă cu ceea ce zice Sfântul Apostol Pavel pentru dânşii: Pentru aceea şi Dumnezeu i-a dat pe ei în pofta inimii lor, spre necurăţie, ca să se necinstească trupurile lor în sineşi (Romani 1:24), unde, prin aceia se zice trupurile lor în sineşi, a arătat malahie, în care acelaşi trup lucrează şi pătimeşte singur în sine.
● Malahia, zice Sfântul Ioan Scărarul, este curvie ce se face în trup fără de alt trup, prin care a căzut acel mare sihastru, pentru care a zis Sfântul Antonie cel Mare, că mare stâlp a căzut. Tot acesta numeşte malahia, moarte şi pierzare, care totdeauna se află la noi şi se poartă împreună cu noi şi mai vârtos în vremea tinereţilor. Pentru aceasta este foarte greu să se depărteze de dânsa şi să se pocăiască cei care s-au prins odată de dânsa. De aceea şi un dascăl o aseamănă cu o mreajă mare a diavolului şi a iadului, cu care a tras lumea spre pierzare şi mulţi se prind în ea, dar puţini scapă. Şi se bucură diavolul pentru vânatul cel mult cel face cu aceasta precum zice Avacum: El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, şi-i adună pe toţi în năvodul său, Pentru aceasta se bucură şi se veseleşte. Drept aceea, el aduce jertfa mrejei sale şi tămâieri năvodului său, căci cu ajutorul lor partea lui este mai grasă şi măncărurile lui mai îngrăşate“ (Avacum 1:15-16).
● De ce zic mai mult? Malahia pricinuieşte vătămare veşnică nu numai la suflet, ci pricinuieşte vătămare şi la sănătatea trupului. Vătămare la suflet, căci îl lipseşte de Împărăţia cerurilor şi-l osândeşte în munca cea veşnică, precum zice Sfântul Apostol Pavel: Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6: 9-10).
● Malahia face pe suflet de pierde fecioria, care este cel mai cinstit lucru al lumii, şi care, de se va pierde odată, nu se mai dobândeşte niciodată şi pentru că îl face de aduce jerfă diavolului prin sămânţa trupului său, precum zice un Sfânt Părinte.
● Malahia pricinuieşte vătămare trupului celor ce o practică, precum zic doctorii, astfel:
Aşadar păcatul acesta este ca o ciumă şi stricăciune a neamului omenesc, şi face pe malahieni şă petreacă şi aici o viaţă ticăloasă şi în cealaltă să se muncească în focul cel veşnic.
(Extras din cartea „Fuga din Sodoma şi Gomora” (sau Cum să ieşim din iadul desfrânărilor de protosinghel Nicodim Măndiţă, Editura Agapis, 2003). Onania (Dr. Mihail Prunk, Manual complect pentru educaţia sexelor, Editura Cartea Românească, Bucureşti)
Onania este veche de când lumea.
La toate popoarele şi în toate timpurile, chiar şi în cele preistorice, obiceiul acesta al masturbării a stăpânit cu putere mulţi oameni. Lucru este foarte explicabil, pentru că această manifestare se leagă în mod intim de însăşi natura omenească. Toate elementele pentru a izbucni în afară, se află structura instinctului sexual, care la început, până a-şi găsi căile fireşti, fatale, precum reiese din consideraţiunile de mai înainte. În vremurile biblice evreii au practicat masturbarea. Grecii de asemenea, sunt cunoscuţi în istorie pentru epocile lor de glorie intelectuală şi desfrâu. Hetairele masturbau pe atunci enorm şi în afară de Aspasia, a rămas celebră Sappho din Lesbos. Şi la romani epoca marelui imperiu a fost, între altele, un omagiu universal acestui viciu al onaniei. Nu e nevoie să dăm statistici istorice vaste. Răspândirea enormă a onaniei reiese din însăşi natura ei, care face pe individ să cadă direct asupra realităţii ce o reprezintă şi apoi uşurinţa cu care se poate săvârşi, mai ales atunci când condiţiile de împreunare sexuală normală sunt îngreuiate de diferite împrejurări. În timpul executării actului, chipul onanistului are o înfăţişare de excitaţie oribilă. Privirea e ţeapănă, faţa congestionată, inima şi respiraţia sunt accelerate, trăsăturile feţei se adună grimase, până când totul sfârşeşte brusc, ca un colaps. După aceea urmează o oboseală cumplită care nu seamănă cu epuizarea adusă de un raport sexual normal. Individul se simte indispus, veşted, desgustat şi incapabil de lucru. O senzaţie penibilă de remuşcare îi încleştează toată fiinţa, zdrobită de şocul nervos al actului.
Masturbarea
Fenomenul onanismului sau masturbarea, considerat, din păcate, de mulţi psihologi contemporani şi chiar clerici ca fiind o practică normală, este subiectul despre care am scris oarecum fără tragere de inimă în trecut (vezi Orthodox Tradition, Vol. IX, Nr. 1-1992, pag. 30-31). Tratarea unui astfel de subiect necesită nu numai un studiu aprofundat ci şi o imensă discreţie duhovnicească, mai ales când e vorba de adolescenţi. Şi asta, deoarece rigoarea ştiinţifică a psihologiei medicale şi academice a cedat tot mai mult spaţiu în ultimul deceniu sentinţelor nefondate ale psihologiei după ureche; idei superficiale cum ar fi co- dependenţa, terapiile bizare şi presupusele terapii moderne ale filozofiei holistice şi New Age au eradicat o mare parte din studiul tradiţional al comportamentului uman. Convingerea unei figuri vădit libertine cum a fost Sigismund Freud (cel puţin referitor la concluziile lui despre sexualitatea umană) faţă de efectele psihice negative ale masturbării au fost respinse şi catalogate ca simptomatice de către maniaci învechiţi şi superstiţioşi, cu atitudini medievale. Astfel, chiar păstori ortodocşi au ajuns să vorbească despre această anomalie sexuală ca despre ceva normal. (În acest sens, un preot modernist din America a fost auzit spunând într-o sală de seminar, cu câţiva ani în urmă, că n-ar trebui să băgăm prea mult în seamă ideile preconcepute ale unor părinţi despre aspectele inocente ale comportamentului sexual uman).
În virtutea îndreptării unor astfel de teorii ciudate despre onanism care au copleşit medicina secolului al XVIII-lea, când psihologii, psihiatri şi clerul au pierdut orice sobrietate cu privire la acest obicei abuziv, cedând în faţa unei filozofii de tipul fă ce-ţi place, cu totul opusă atât învăţăturilor creştin-ortodoxe – Sfânta Scriptură şi Canoanele bisericeşti arată că masturbarea este un păcat foarte serios – cât şi teoriilor circumspecte despre dezvoltarea sexuală normală care prevalau pe vremea când psihologia era considerată ştiinţă şi cuvântul normal era de la sine înţeles de toată lumea. Morala îndoielnică
Morala îndoielnică şi valorile culturale slab calitative care au pătruns în stilul de viaţă american prin televiziune, asaltându-i chiar şi pe cei care nu urmăresc astfel de emisiuni, problema onanismului nu e importantă pentru americanii de azi. Într-o societate care acceptă parada goliciunii trupeşti prin toate ziarele, revistele şi la toate emisiunile TV, să nu mai vorbim despre reclamele la produsele de uz personal care nici cu zece ani în urmă se vindeau cu discreţie prin farmacii, onanismul a devenit un subiect de râs. Nu numai că este considerat normal, mai degrabă decât anormal şi dăunător fizic şi psihic, dar într-un număr al unei reviste pentru tineret, conform al unui raport recent al CNN, onania este printre primele modalităţi de petrecere a timpului liber de către tineri: o ocupaţie inofensivă!
Ceea ce în generaţia mea era un subiect aproape necunoscut sau despre care nu se vorbea în afara actului de spovedanie, a devenit azi un subiect de largă conversaţie. Adăugându-se la starea de degradare a ştiinţelor psihologice şi a abandonării de către cler a responsabilităţilor lor duhovniceşti, cultura imorală din America şi din vest în general nu face decât să accentueze ideea, mai ales printre adolescenţi, că masturbarea nu este, aşa cum arată Biserica şi cei responsabili din cadrul acesteia, o cădere în păcat şi o fantezie distructivă. În consecinţă, chiar creştinii au ajuns să creadă că acest păcat sexual nu ar avea consecinţe asupra sufletului şi psihicului. Pentru a informa într-un mod serios cititorii cu privire la acest subiect, aş dori să vă povestesc două istorioare pe care mi le-a spus mie părintele meu duhovnic Mitropolitul Ciprian, un tămăduitor spiritual, una din ele culeasă dintr-o carte duhovnicească şi cealaltă pe care i-a povestit-o cândva un fiu de-al său duhovnicesc. Eu am folosit ambele povestioare în sfătuirea şi luminarea tinerilor care au venit la mine pentru ajutor. Ele sunt despre oameni reali, nu din ziua de azi, deci povestirile nu violează intimitatea nimănui şi ne prezintă o imagine convingătoare despre consecinţele duhovniceşti ale onanismului asupra omului. Sperăm că aceste povestiri vor ajuta la luminarea multora cu privire la această patimă, putându-se feri astfel de efectele distrugătoare de suflet. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Istorioară despre masturbare
Odată, un tânăr mi-a povestit următoarele: ca adolescent i-a plăcut sportul, mai ales luptele. Pe când a avut 15 ani, un coleg l-a învăţat masturbarea. La spovedanie, i-a fost ruşine să spună şi acest păcat preotului. Cam la o lună, era acasă şi se lupta cu fratele său mai mare, pe podeaua din bucătărie. Pe neaşteptate, fratele său, care era foarte viguros, a căzut pe pieptul lui atât de puternic încât i s-a oprit respiraţia şi aproape că a murit (moarte clinică). În acea stare de pseudo-moarte el şi-a observat propriul corp, i-a văzut pe mama şi pe fratele său agitaţi, sărind să-l ajute, şi propriul său suflet care, însoţit de îngerul său păzitor se ridica deasupra casei şi deasupra oraşului în care locuia, ducându-se până la ceruri. Apoi s-a văzut într-un tunel întunecos, la capătul căruia a zărit lumina şi raiul.
Cum a intrat în acea lumină, a văzut pe Maica Domnului care l-a întrebat pe înger ce caută acolo.
Îngerul i-a povestit amănunţit despre moartea băiatului, după care, Sfânta Fecioară s-a întors spre băiat şi i-a spus: mama ta s-a rugat către mine cu lacrimi pentru întoarcerea ta şi Fiul meu I-a îndeplinit voia. Dar băiatul, uimit de frumuseţile raiului a implorat să fie lăsat acolo. Maica Domnului i-a răspuns că trebuie să se întoarcă pentru rugăciunile mamei sale. Dar ascultă ce-ţi spun: trebuie să-ţi mărturiseşti păcatul pe care l-ai făcut acum o lună. Acesta este un păcat înfricoşător şi dacă nu-l mărturiseşti în faţa unui preot am să-ţi arăt ce ţi se poate întâmpla. Spunând acestea, Maica Domnului l-a rugat pe Arhanghelul Mihail să-l ducă deasupra unei prăpăstii de unde putea să vadă muncile celor din iad. Priveliştea a fost atât de înfricoşătoare încât băiatul aproape a leşinat. După aceea, el şi-a reluat drumul prin tunelul întunecat înspre oraşul în care locuia, în casa sa până în camera unde familia stătea adunată deasupra corpului neînsufleţit. Apoi, simţind o presiune puternică asupra trupului său, sufletul s-a întors la locul lui şi el şi-a deschis ochii. Povestind apoi tuturor ce i s-a întâmplat, mama sa, dând slavă Preasfintei Fecioare pentru că a mijlocit la Fiul ei şi i-a trimis înapoi copilul, îl tot săruta şi îl tot îmbrăţişa pe acesta nemaiputându-şi controla emoţiile.
Altă istorioară despre masturbare
Un alt adolescent, tot băiat, căzut în patima masturbării, nu şi-a mărturisit păcatul în faţa preotului. Şi s-a întâmplat ca acesta să se îmbolnăvească de o boală gravă, fiind pe moarte. Familia a trimis vorbă preotului său duhovnic despre starea băiatului dar n-au putut să-l aducă la el la timp şi băiatul a murit.
În momentul morţii, sufletul băiatului a fost luat de doi diavoli înfricoşători şi târât într-un loc cu munci groaznice. Între timp, a sosit şi părintele duhovnic al băiatului găsind familia îndurerată. „Dacă ai fi venit mai repede, părinte, l-ai fi putut salva pe copilul nostru”, plângeau ei. „Te rog, adu-l înapoi”. Părintele a început să se roage şi minunea s-a întâmplat şi băiatul s-a întors la viaţă. Băiatul a strigat părintelui său: „M-ai salvat!”, după care a povestit despre întâlnirea sa înfricoşătoare pe care a avut-o cu demonii care, erau gata să-l arunce în fundul iadului. Fără să ştie de păcatul băiatului, preotul l-a întrebat cum a fost posibil să se întâmple aşa ceva? De ce să- i ia diavolii sufletul? Atunci băiatul i-a mărturisit fapta lui. „Îţi pare rău din tot sufletul de ce ai făcut?” îl întrebă preotul. „Da”, răspunse tânărul. „Eşti sigur?”, îl mai întrebă o dată preotul. Băiatul i-a răspuns: „Oh, da părinte!”. „Şi vrei să mergi în Rai?” „Adică pot să fiu acum cu Hristos?” exclamă băiatul. Şi părintele său duhovnic l-a asigurat că da. „Atunci îmi doresc să mor, spuse băiatul, încrucişându-şi mâinile pe piept”.
Părintele făcu semnul Sfintei Cruci deasupra băiatului şi tânărul, închizând ochii, a murit în pace.
CUVANT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
DESPRE M A S T U R B A R E
MOTTO : „Ceea ce făcea el (Onan) era rău înaintea lui Dumnezeu şi l-a omorât pentru aceasta“ (Facerea 38:10).
Preot Ioan
Iubiţi credincioşi,
Dacă deschidem Biblia şi citim cu atenţie putem vedea din prima carte, Facerea, că actul sexual este un act normal, lăsat de Dumnezeu cu rost bine determinat şi care trebuie practicat normal, cu măsură: „Şi Dumnezeu i-a binecuvântat (pe Adam şi Eva), zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul...“ (Facerea 1:28). Domnul prof. univ. dr. Mihai Georgescu Brăila, în Curs de obstetrică şi ginecologie spune: „Odată cu ajungerea la maturitatea biologică, sexualitatea capătă forme mai complexe. Maturitatea sexuală înseamnă să doreşti persoana pe care o iubeşti. Relaţiile de plăcere sexuală se împletesc în relaţiile de muncă şi cu alte obligaţii comune. Unul din criteriile esenţiale de maturitate adultă rezidă în facultatea de a lega cu altul o relaţie însemnată pe plan de plăcere sexuală, de activitate fizică şi intelectuală, de convieţuire, de responsabilitate parentală. Această facultate de a resimţi plăcerea sexuală implică o învăţare, o maturizare corporală, maturizare în gesturi şi atitudini, necesară mai ales la femeie şi poate mai mult, o dispoziţie afectivă care se formează învingând sentimentele de narcisism, de egoism, de rivalitate şi agresivitate, dominante în copilărie.La omul adult ca şi la copil între plăcere şi realizare se interpun un şir de vise şi iluzii reactualizate continuu prin confruntarea cu realitatea. Dorinţa odată realizată poate deveni deziluzie, transformându-se într-un ideal închipuit către care unii aleargă cu disperare. Aceasta ne permite să înţelegem rolul esenţial sau poate al imaginaţiei în alchimia dorinţelor sexuale insistând totodată asupra pericolelor pe care le generează sau le pregăteşte. În civilizaţia noastră saturată de erotism care nu este altceva decât o exacerbare a dorinţei sexuale transpusă în planuri imaginare, omul ajunge adesea să prefere aceste substitutive imaginare, banalităţii sexului. La noile generaţii din ţările dezvoltate, saturate de publicitate libertină, se înregistrează o eficienţă sexuală slabă. Erotismul acesta exagerat creează ruptura dintre afecţiune şi sensibilitate. Aspiraţiile femeii de a deveni o fiinţă cu responsabilităţi egale, evoluând de la dependenţă aproape la dominare şi ambiţiile ei de a-şi asuma rolul de soţie, de mamă, de rivală profesională i-au creat nelinişti.
Multe femei, în luptele lor revendicative de rivalitate îşi pierd feminitatea, în timp ce bărbaţii, deposedaţi de dominaţia lor biologică încep să se îndoiască de rolul lor sexual. Nu este o întâmplare că frigiditatea şi impotenţa sexuală cresc în civilizaţia noastră“.
Deviaţii. Masturbarea
Masturbarea reprezintă acţiunea de autostimulare, excitare manuală a organelor sexuale de către bărbaţi sau femei. Foarte mulţi tineri se întreabă în sinea lor dacă Dumnezeu condamnă masturbarea şi dacă această practică le afectează sănătatea (fizică şi mintală) în viitor precum şi eventuala lor căsătorie. În primul rând trebuie să spunem că masturbarea provoacă Sentimentul sentimente puternice de vinovăţie în faţa lui Dumnezeu. celor care se masturbează este acela că îl trădează pe Dumnezeu şi se simt deprimaţi. În Sfânta Scriptură proorocul David ne lămureşte clar despre faptul că nimic nu este ascuns de la faţa lui Dumnezeu: „Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la Faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui la cer, Tu acolo eşti. De mă voi pogorî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării şi acolo mâna Ta mă va povăţui“ (Psalm 138: 7-10).
Aşadar Dumnezeu este Atoatevăzător şi păcatele noastre, inclusiv acesta al masturbării, vor fi scrise în cartea vieţii fiecăruia dintre noi: „Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor sfârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă“ (Psalm 138:16).
Adolescentul porneşte pe calea păcatului masturbării numai atunci când nu-l cunoaşte pe Dumnezeu sau îi întoarce spatele. De această perversiune sexuală greu te poţi dezvăţa, uneori ţine chiar şi după căsătorie. Diavolul l-a învăţat pe Onan să săvârşească acest păcat şi tot el îi învaţă şi pe ceilalţi. Este în mare primejdie cel care se masturbează fiindcă materialul eliminat este de foarte mare trebuinţă creierului, pe care îl ţine în echilibru. Onania ar mai putea fi numită o uzură a instinctului sexual. Masturbarea este o patimă, iar noi ştim că patimile slăbesc iubirea din om. Plin de iubire este un luptător împotriva patimilor, în cazul nostru un luptător împotriva patimii masturbării. Masturbarea constă în provocarea plăcerii sexuale prin excitarea deliberată a părţilor genitale. În perioada pubertăţii, dorinţele sexuale devin mai puternice. Sunt eliberaţi hormoni puternici care acţionează asupra organelor de reproducere. Tânărul devine astfel conştient că aceste organe sunt capabile să procure senzaţii plăcute. Şi, uneori, un tânăr poate să fie excitat sexual chiar fără să se gândească la sex. De exemplu, stările de tensiune produse de diferite îngrijorări, nelinişti sau frustrări pot influenţa sistemul nervos al unui băiat şi-i pot provoca o excitaţie sexuală. Acumularea de lichid seminal îl poate face să-i producă o poluţie nocturnă, însoţită de obicei de un vis erotic. În mod asemănător şi unele fete se pot excita involuntar. Curiozitatea şi noutatea legată de aceste noi senzaţii îi determină pe unii tineri să-şi atingă în mod deliberat organele sexuale sau să se joace cu ele. Practica masturbării este strâns legată de problema pornografiei. Referitor la problema masturbării, părerile s-au împărţit, trecând de la o extremă la alta. De la teama că masturbarea provoacă boli mintale şi deformări fizice, s-a ajuns la recomandarea ei, unii medici o prezintă, în mod greşit, ca pe o activitate fără urmări negative ce trebuie încurajată ca mijloc de a rezolva tensiunile sexuale din cadrul căsătoriei sau din afara ei.
Masturbarea - un păcat greu
Ne-am putea pune întrebarea: „Este masturbarea, conform Bibliei, un păcat?“ Deşi Sfânta Scriptură nu menţionează în mod specific masturbarea ca fiind sau nu un păcat, totuşi nu înseamnă în mod necesar că este un lucru corect. Biblia ne spune să evităm orice fel de necurăţie şi imoralitate sexuală: „Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să nu se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor“ (Efeseni 5:3).
Nu văd cum masturbarea ar putea trece în mod particular acest test. Uneori un test bun pentru a vedea dacă ceva anume este un păcat sau nu, constă în a vedea dacă ai fi mândru să spui altora ceea ce tocmai ai făcut. Dacă ţi-ar fi ruşine sau jenă ca ceilalţi să afle, atunci este foarte probabil că este vorba despre un păcat. Un alt test bun în această privinţă este să vedem dacă putem în mod onest, cu bună credinţă, să Îi cerem lui Dumnezeu să binecuvânteze sau să utilizeze acea activitate pentru scopurile Sale bune. Nu cred că masturbarea se califică drept ceva de care să fim mândri sau pentru care să Îi mulţumim lui Dumnezeu.
Căci iată ce ne spune Sfântul Aposol Pavel în prima epistolă către Corinteni: „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu?
Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“ (1Corinteni 6:9-10).
Biblia ne învaţă: „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10:31). Dacă ai cea mai mică umbră de îndoială că ceea ce faci nu Îl slăveşte pe Dumnezeu, cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să renunţi la acea activitate. Şi sunt serioase îndoieli în privinţa masturbării. „Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat“ (Romani 14:23). Nu văd cum masturbarea, în conformitate cu Biblia, ar putea fi considerată ca un lucru care Îl glorifică pe Dumnezeu. Mai apoi, trebuie să ne amintim că trupurile noastre, ca şi sufletele noastre, au fost răscumpărate şi aparţin lui Dumnezeu. „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Slăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:19-20).
Acest adevăr suprem trebuie să se reflecte din plin în ceea ce facem noi, inclusiv cu trupurile noastre. Astfel, în lumina acestor principii, pot să spun că masturbarea este un păcat în conformitate cu Biblia. Nu cred că masturbarea este un lucru care Îl poate slăvi pe Dumnezeu, care să evite apariţia imoralităţii sau care să treacă testul lui Dumnezeu care deţine proprietatea asupra trupurilor noastre. „Dar Ir, întâiul născut al lui Iuda, a fost rău înaintea Domnului şi de aceea Domnul l-a omorât pe el. Atunci a zis Iuda către Onan: Intră la femeia fratelui tău, însoară-te cu ea, în puterea leviratului, şi ridică urmaşi fratelui tău! Ştiind Onan că nu vor fi urmaşii ai lui, de aceea, când intra la femeia fratelui său, el vărsa sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său. Ceea ce făcea el era rău înaintea lui Dumnezeu şi l-a omorât pe acesta“ (Facerea 38:7-10).
1. Cei care sunt încredinţaţi că masturbarea nu este un păcat în sine trebuie să fie atenţi la următoarele aspecte: care sunt stimulii declanşatori (dacă este vorba de o persoană, o poză, un film, o atingere, amintiri - este păcat) şi care este starea sufletească în urma actului propriu-zis. Dacă au mustrări de conştiinţă să treacă la punctul 2.
2. Cei care consideră că masturbarea este un păcat, să nu se mai masturbeze. Căutaţi călăuzirea Duhului în această problemă prin sfaturile înţelepte ale unui preot duhovnic.
Onanism
Onanism - denumire provenită de la numele lui Onan, fiul lui Iuda, care conform legii leviratului (veche lege a poporului iudeu) a fost constrâns să se căsătorească cu văduva fratelui său. Nedorind să aibă copii cu aceasta, Onan practica masturbarea. Masturbaţia, poate fi definită ca satisfacerea sexuală în absenţa unui partener sau fără intervenţia acestuia. Practicată timp îndelungat poate duce la impotenţă în încercările de a avea relaţii sexuale normale. Masturbaţia patologică presupune neglijarea parţială sau totală a stimulilor erotici fireşti din exterior, cu întoarcerea narcisistă a interesului sexual către sine.
O întâmplare adevărată despre păcatul onaniei
Un tânăr mi-a povestit odată următoarele: în adolescenţă era pasionat de sport, în special de lupte. Pe la 15 ani, un coleg de echipă l-a iniţiat în „păcatul onaniei“. De ruşine, n-a mărturisit asta la spovedanie. O lună mai târziu,era acasă şi se lupta pe podeaua camerei cu fratele său. Pe neaşteptate, fratele său, care era foarte voinic, a căzut pe burtă peste el cu atâta forţă, încât nu a mai putut respira şi a murit. În această stare, şi-a observat propriul trup, şocul fratelui şi al mamei sale care năvălise în cameră să îl ajute, şi-a văzut sufletul însoţit de îngerul păzitor, cum s-a ridicat deasupra casei, deasupra oraşului în care locuia, ajungând în cele din urmă în ceruri. Acolo s-a regăsit într-un tunel lung şi întunecat, la capătul căruia se afla o lumină şi Raiul. Când a intrat în această lumină, a văzut-o pe Maica Domnului, care l-a întrebat pe îngerul său păzitor de ce se află acolo şi îngerul i-a povestit amănuntele morţii băiatului. Atunci, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu s-a întors şi i-a spus: „Mama ta s-a rugat fierbinte să i te dau înapoi, iar Fiul meu a acceptat să îi îndeplinească această dorinţă. Băiatul copleşit de frumuseţea Raiului, a implorat-o să rămână. Dar Maica lui Dumnezeu i-a răspuns: Nu. De dragul mamei tale trebuie să te întorci. Dar ia aminte la ce-ţi spun: trebuie să-ţi mărturiseşti păcatul pe care l-ai comis acum o lună.
Acesta este un păcat înfricoşător, iar dacă nu îl vei mărturisi unui preot, iată ce te aşteaptă“.
La aceste cuvinte, Maica Domnului l-a rugat pe Sfântul Arhanghel Mihail să îl ducă până la prăpastia care dădea spre chinurile iadului. Priveliştea era atât de înfricoşătoare, încât băiatul aproape a leşinat. Băiatul a făcut drumul înapoi prin tunelul întunecat, prin ceruri, deasupra oraşului în care locuia, deasupra casei, apoi în camera sa, unde familia se adunase în jurul trupului neînsufleţit. Apoi, simţind o forţă imensă asupra trupului său, sufletul şi-a reluat locul, iar băiatul a deschis ochii. El a povestit apoi familiei sale cele întâmplate. Auzind toate acestea, mama sa i-a mulţumit Maicii Domnului pentru că a mijlocit acestea la Fiul său şi, plângând fără încetare, şi-a îmbrăţişat fiul, sărutându-l cu căldură.
Combustibil mintal pentru păcat
În Biblie găsim descrisă întâlnirea dintre un tânăr şi o femeie imorală: Şi am zărit printre cei lipsiţi de minte, am văzut un tânăr fără pricepere. „Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă... Ea îl apucă de mână şi-l sărută şi cu o căutătură obraznică îi zise: Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineaţă, să ne cufundăm în desfătări de dragoste... El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb, care se zoreşte spre capcană... Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele... Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii“ (Pildele lui Solomon 7: 7, 10, 18, 22, 24, 27).
Este evident că pasiunea acestui tânăr a fost stimulată datorită a ceea ce văzuse şi auzise. Spunea un tânăr: „La baza problemelor mele legate de masturbare stăteau lucrurile cu care îmi hrăneam mintea. Obişnuiam să urmăresc programe TV cu conţinut imoral şi, uneori, vizionam filme pornografice transmise prin cablu. Astfel de scene sunt atât de şocante încât nu reuşeşti să le uiţi. Ele îmi reveneau în memorie, furnizându- mi combustibilul mintal necesar pentru a mă masturba. Într-adevăr, ceea ce citeşte cineva, ceea ce vizionează sau ascultă, precum şi lucrurile pe care le discută sau la care meditează constituie adeseori factori care favorizează masturbarea“. O tânără spunea: „Mi se părea că pur şi simplu nu pot să renunţ la aceste obicei. Eram însă o cititoare pasionată a romanelor de dragoste şi aceasta agrava problema“..
Ce spune un medic despre masturbare
Omul este o fiinţă gânditoare şi socială şi nu poate fi privit doar ca o verigă a ciclului biologic. Sexualitatea, cu rolurile ei se integrează ca o parte componentă în cadrul complex al personalităţii umane punând în joc comportamentul general al individului în toate domeniile: fizic, afectiv, psihic. De aceea comportamentul sexual nu trebuie desprins de comportamentul social şi moral. Comportamentul sexual are ca funcţie fiziologică reproducerea speciei. Comportamentul sexual uman are un nivel de complexitate extrem de ridicat, fiind diferenţa în raport cu cele două sexe şi însoţit de o funcţie specifică, cea erotică, care duce la implicarea afectivităţii individului în activitatea sexuală. Masturbarea - obţinerea orgasmului prin automanipulare, nu are semnificaţie patologică în anumite condiţii (pubertate, izolare), dar devine patologică atunci când constituie activitatea sexuală preferenţială. Se întâlneşte în stările nevrotice în care este inhibată activitatea sexuală normală, în deficitul intelectual (oligofrenii, demenţe), în mania acută (cu caracter ludic), în schizofrenie şi la personalităţi schizoide.
Tratat împotriva masturbării
În 1712 este publicat tratatul Onania sau păcatul îngrozitor al poluţiei provocate şi toate consecinţele sale înspăimântătoare.... Acesta este primul tratat care denunţă consecinţele negative ale masturbării şi oferea sfaturi pentru prevenirea sau tratarea acestei boli grave. În 1758, Samuel Tissot, un medic elveţian, a emis teoria conform căreia modificările fluxului de sânge din timpul actului sexual provocat dăunează grav organismului, putând declanşa chiar şi boli mintale. Tratatul despre bolile provocate de Onanism este lucrarea celebră a doctorului. În această lucrare, masturbarea este pusă sub acuzare. Coşurile, reumatismul, confuzia, durerile de cap şi hemoroizii erau privite drept efecte secundare ale autosatisfacerii. Au urmat numeroase alte cărţi ce aveau pretenţia de a fi tratate medicale, dar care condamnau fără drept de apel masturbarea. Un exemplu revelator este lucrarea Medicul nostru de familie: Un manual pentru utilizarea acasă, în care se spune despre masturbare că „întârzie creşterea, deteriorează facultăţile mintale şi aduce victima într-o stare lamentabilă”. Din aceeaşi carte aflăm: „Unele din consecinţele masturbării sunt epilepsia, apoplexia, paralizia, îmbătrânirea prematură, eliminarea involuntară de lichid seminal care are loc în general în timpul somnului sau după urinare sau la golirea intestinelor. La femei, pe lângă aceste consecinţe, apar isteria, dereglarea menstruală, catalepsia şi ciudate simptome nervoase“.
Masturbarea - caricatură a unei relaţii conjugale adecvate
În lucrarea Darul sacru al vieţii, John Breck, spune: Dacă nevoia care duce la masturbare este una în esenţă biologică şi este întărită de influenţe externe, de ce majoritatea moraliştilor ortodocşi împreună cu episcopii şi preoţii noştri, afirmă că această practică este greşită şi nesănătoasă? Răspunsul este complex.
► În primul rând, masturbarea este însoţită de imagini care în esenţă sunt pornografice. Fie că aceste imagini sunt interne (imaginaţia) sau externe, ele implică exploatarea şi devalorizarea altor persoane. Până la urmă masturbarea este caricatura unei relaţii conjugale adecvate. Ea se concentrează asupra propriei persoane şi a satisfacţiei personale. Elementele de bază ale dragostei şi angajamentului, caracteristice relaţiilor conjugale autentice, lipsesc cu desăvârşire. Din acest motiv, putem spune că masturbarea este contrară scopului natural pentru care Dumnezeu a creat sexualitatea la început. Îi lipseşte finalitatea, care este procreaţia şi dăruirea de sine reciprocă. De asemenea îi lipseşte comuniunea între două persoane de sex diferit, unirea durabilă într-un singur trup.
► Trebuie să mai adăugăm că masturbarea creează foarte uşor dependenţă. Respectivul care se masturbează va căuta doze tot mai mari de stimulente, indiferent de natura lor, pentru a produce acelaşi nivel de excitaţie. Dacă un penitent îşi mărturiseşte în mod repetat păcatul masturbării, preotul ar trebui să înţeleagă că se află în faţa unui caz de dependenţă. De fapt, masturbarea devenită viciu este însoţită adesea de sentimente de ruşine, mânie sau dezgust faţă de sine. De aceea preotul duhovnic va trebui să însoţească persoana respectivă cu dragoste, înţelegere şi rugăciune, pe parcursul întregului drum spre vindecare.
Masturbare..., neîncredere în sine, lipsă de respect faţă de sine...
Una din primejdiile la care adolescenţii sunt expuşi adeseori este păcatul ascuns al masturbării (onaniei). Păcatul acesta, cu tot nefirescul lui şi cu toată repulsia pe care o provoacă, este primejdios deoarece constituie un abuz, devine o deprindere care-l înlănţuieşte pe tânăr, chiar şi atunci când acesta îşi dă seama cât este de insuportabil. Când deprinderea se va întări, dificultatea cea mai mare constă în aceea că tânărul se va simţi sub stăpânirea unei puteri fatale, pe care nu o va mai putea birui. Starea aceasta îi va crea neîncredere în sine, lipsă de respect faţă de sine, suspiciune cu privire la cei din jurul său (deoarece tânărului i se va părea că cei din jur nu-l respectă), înclinare spre melancolie, spre apatie şi decădere din viaţa cea vie şi creatoare. Toate acestea, desigur că-i vor dezorganiza viaţa sufletească, iar în cazul în care el va avea o constituţie nervoasă mai plăpândă, ele se vor răsfrânge din greu asupra echilibrului său psihic şi vor duce uneori la o adevărată îmbolnăvire sufletească. În general patimile se reduc la iubirea idolatră de sine. „Necunoaşterea lui Dumnezeu, zice Sfântul Maxim Mărturisitorul, duce la divizarea creaţiei“.
Cel ce a căzut în această patimă a masturbării, poate primi un sfat cu bună credinţă din partea unui preot duhovnic.
Să vină în Sfânta Biserică Ortodoxă căci acolo se sălăşluieşte deplina înţelepciune şi adevărul lui Dumnezeu.
Să vină în Sfânta Biserică Ortodoxă pentru că Hristos nu osândeşte, ci cheamă la schimbarea vieţii.
Dumnezeu ne cheamă fără încetare la pocăinţă şi la mărturisirea păcatelor pentru a fi în Adevăr.
Dumnezeu fiind Omniprezent, vede şi aude toate.
De aceea spune Psalmistul David: „Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat... (Psalm 138:4).
Dar dacă Dumnezeu este pretutindenea, cum se explică depărtarea omului de Dumnezeu? Posibilitatea acestei depărtări este pe linie morală: prin păcat.
Copilul ce se va naşte poartă amprenta noastră
Părintele Arsenie Boca spune aşa: „În vremea sarcinii şi în vremea alăptării este oprită cu mare asprime împreunarea bărbatului cu soţia sa. Iată pentru ce este oprită toată vremea sarcinii: O dată pentru că nu mai are rost, apoi pentru că toate simţurile celor doi părinţi, dar mai ales ale mugurele mamei, se întipăresc, cu deosebire, în ce s-a plămădit. Deci iată o mare cheie a lucrurilor: precum au fost purtările şi toate simţurile mamei în vremea celor nouă luni, aşa va fi şi moştenirea copilului ce se va naşte. Dacă părinţii i-au tulburat tocmirea cu împreunarea lor trupească, aceasta se va întipări într-însul cu tărie mare. Îar când se va naşte până nu ajunge să priceapă se va juca cu sora de-a mirele şi mireasa şi încă de la vârsta de şapte ani.
Mai târziu se va deda la curvie cu mâna (masturbare) şi pe urmă la curvie în toată regula, curvie care-i va omorî milioane de celule nervoase. Această patimă a masturbării, dacă nu i se dă de leac nu-l lasă pe om până la vârsta de şaptezeci de ani. Toate patimile slăbesc puterile de împotrivire ale sufletului, însă masturbarea pustieşte şi trup şi suflet, pierzându-l pentru veşnicie. Masturbarea este ca o putrezire înceată..., este ca gunoiul care arde mocnit... şi scurtează zilele oamenilor care o fac“.
Pornografia este o icoană demonică
Imaginile pornografice sunt privite diferit în fiecare civilizaţie. Unii sunt de acord cu nuditatea parţială, alţii sunt de acord cu nuditatea totală iar o altă categorie nu sunt de acord cu aşa ceva. Facem o primă distincţie între pornografia totală (hard-core) şi cea uşoară (soft-core). Prima, incluzând imagini sadomasochiste şi pedofile, duce la exploatare şi la abuzul cel mai grav. Datorită urmărilor destructive, părinţii, educatorii şi întreaga societate ar trebui să facă eforturi oricât de mari pentru a lupta împotriva acestora. Pornografia hard-core este o năpastă pe care nici o societate civilizată nu ar trebui să o tolereze. Pornografia soft-core este atât de răspândită încât cu greu o mai putem recunoaşte. Ce se întâmplă cu minţile şi sentimentele celor care privesc zilnic telenovele sau subiecte sexuale? Ce impresie îşi fac copiii noştri când văd sex şi violenţă în desenele animate? Pornografia este o problemă socială şi morală de mari proporţii. Şi pentru că ea dezumanizează, deformând chipul lui Dumnezeu din om, ea este şi o problemă profund spirituală. Filosoful german ateu Ludwig Feuerbach afirma: „Suntem ceea ce mâncăm!“ Părintele Alexander Schmemann preia această frază într-un mod genial, demonstrând că principalul nostru scop în viaţă este să consumăm Sfânta Euharistie şi în acest fel să devenim euharistici.
Rostul iconografiei în Sfânta Biserică este de a da minţii şi inimii hrană cerească, hrana curăţiei, binecuvântării şi sfinţeniei. Pornografia este o iconografie demonică. Pornografia îi corupe atât pe cei care o produc, cât şi pe cei care o folosesc. Ea corupe mintea cu imagini care provoacă stricăciuni în adâncul sufletului. Pornografia ca şi masturbarea creează dependenţă. În cele din urmă pornografia este abuzivă.
Un canon al Sinodului Trulan (Quinisext, 692) spune în legătură cu acest subiect: „Ochii tăi să privească cele drepte şi cu toată paza tinereţea inimii tale, căci simţirile trupului lesne strecoară în suflet cele ale lor. Poruncim aşadar ca de acum înainte, în nici un chip să nu se mai zugrăvească, fie pe tablouri, fie altcumva înfăţişate, chipuri ce amăgesc vederea şi care strică mintea şi împing spre aţâţările plăcerilor ruşinoase“ (Canonul 100). Iar Domnul nostru Iisus Hristos zice: „Aţi auzit că s-a zis celor de demult: Să nu săvârşeşti adulter. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5: 28-29). Devii tu însuţi cauza stricăciunii tale Păcatul este orice fărădelege, nelegiuire, răutate. Afară de diavol şi de păcat nu există alt rău. Diavolul e rău, iar calea lui este păcatul. Păcatul este vrăjmaşul cel mai rău şi mai cumplit al omului păcătos.
Dumnezeu n-a creat nici păcatul, nici moartea. Păcatul a venit în lume prin nescultarea unor îngeri revoltaţi împotriva lui Dumnezeu.
Mai târziu, după crearea lumii materiale şi a primilor oameni, Adam şi Eva, păcatul şi moartea au venit prin neascultarea acestor protopărinţi ai noştri. Păcatul a fost şi este cel mai mare rău din lume, este un pericol mare, fiindcă după el urmează certare, pedeapsă, nerodirea sufletelor, sfărâmare, neputinţă, întunecare, somn rău, stricăciune, sluţire... Viaţa celor ce se masturbează devine demnă de plâns, devin ei înşişi, fără să ştie, cauza stricăciunii lor. Păcatul acesta, ca oricare altul, poate fi învins 12 Despre masturbare numai prin sfat duhovnicesc de la un preot şi încredere în sine. Medicii recomandă sportul, cufundarea tânărului în munca intelectuală... Toate acestea, fără îndoială, sunt foarte folositoare, dar însemnătatea decisivă aparţine hotărârii omului de a se lepăda de acest păcat, hotărârii lui interioare de a se elibera de el. Este vorba de o luptă îndelungată şi neîncetată Şi atunci trebuie să ne gândim la faptul că o moarte neaşteptată poate stinge oricând flacăra vieţii cuiva. Şi dacă-l găseşte cu păcatul masturbării neiertat prin Taina Sfintei Spovedanii
îşi pierde sufletul în iad, fiindcă după cuvântul Părintelui Cleopa, „Păcatele nu pot intra în cer. Fără spovedanie nu intră nimeni în Cer“. Un alt Părinte, Arsenie Boca, spunea uneori ca un cuvânt de învăţătură tinerilor aşa: „Oxigen, glicogen, somn, să nu-ţi risipeşti hormonii şi să ai o concepţie de viaţă creştin ortodoxă“.
Desfrânarea, după Sfântul Ioan Cassian, are trei forme generale:
1. Una, lucrată în cadrul unirii dintre cele două persoane de sex opus;
2. Alta, în afara sau în lipsa atingerii unei persoane de sex opus - autosatisfacerea sau onania, masturbarea;
3. A treia - curvia din suflet şi din minte.
Despre gânduri şi mişcări trupeşti
Dacă noi ne unim gândurile cu cele rele, aduse în minte de diavol, atunci ne aflăm săvârşind păcatul, iar dacă ne luptăm cu ele şi le respingem, ne aflăm săvârşind binele. Acesta este zgomotul cugetelor, iar duhul necurat are influenţă mare nu numai asupra celor pământeşti, dar şi faţă de cei ce s-au curăţat de patimi îşi dezvăluie atacurile dinlăuntru sau din fară. Omul trebuie să se roage Domnului Dumnezeu ca să stingă scânteia patimilor necurate, chiar de la început şi atunci nu va creşte în om flacăra patimilor.
Evagrie Ponticul despre desfrânare şi cuminţenie
Desfrânarea este prunc al nebuniei pântecelui, înmuiere a inimii, cuptor al aprinderii, peţitoare a idolilor, făptuire nelalocul ei, formă umbrită, împreunare imaginată, pat al visurilor, acuplare nesimţită, momeală a ochilor, neruşinare a privirii, sfială la rugăciune, ruşine a inimii, călăuză a necunoaşterii. Cuminţenia este haină a adevărului, secure a lascivităţii, vizitiu al ochilor, supraveghetoarea gândurilor, tăiere-împrejur a gândului, amputare a neînfrânării, sădire contrară firii şi opusă aprinderii, lucrătoare a faptelor şi împreună lucrătoare a înfrânării, opaiţ al inimii, ceasornic al rugăciunii.
Iubiţi credincioşi,
Să nu lăsaţi poftele să vă stăpânească. Spune un Părinte: „Desfrâul este rana prin care a venit moartea în lume. De fapt, nebunia şi desfrâul sunt acelaşi lucru.
Este o rană mereu deschisă pe unde se scurge substanţa speciei noastre care parcă nu mai vrea să ştie de Dumnezeu. De ce efort ar fi fost capabil creierul omului dacă musca otrăvită (demonul) nu şi-ar fi depus în el larva sa. Desfrâul ameninţă să sufoce inteligenţa omului ca şi virilitatea sa. El este incapabil să creeze, ci numai să murdărească. Tu, desfrânare, tu singură ai adus moartea în lume. Desfrâul nu se cunoaşte, ci se vede. Chipurile lacome, feţele dureroase, masca plăcerii golită de orice ipocrizie produce frică privirii unui copil nevinovat, care fără să vrea asistă la astfel de scene“. După cuvântul Părintelui Arsenie Boca: „Spovedania deasă la preot, postul trupului şi al minţii, rugăciunea şi pocăinţa sunt cele „Niciodată să nu mai puternice arme împotriva desfrânării“. ascultaţi de poftă, căci cine a ascultat de poftă a ascultat de diavolul. Înapoi la post căci fără de post ne merge rău! Din lăcomia stomacului se naşte şi curvia.
Desfrânarea este pricina pentru care vine vremea de se bat soţul cu soţia, de li se sparge casa. Pentru nepăzirea postului şi a sărbătorilor nu se pot înfrâna de la pofta trupească şi aşa zămislesc copii în zile neîngăduite, peste care nu se află darul lui Dumnezeu, ci pedeapsa lui Dumnezeu. „Să nu vă lipsiţi unul de altul decât cu bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună ca să nu vă ispitească satana din pricina neînfrânării voastre“ (1 Corinteni 7:5). Pentru nepăzirea de pofta trupească pe care au întipărit-o în ei, în vremea celor nouă luni de sarcină, se nasc copii îndărătnici, neascultători şi fără frică de Dumnezeu. Aceştia vor cădea în curvie toţi şi mulţumiri în viaţă nu vor avea. Păcatele trebuie ispăşite după spovedanie, aici, în viaţa aceasta, prin canon şi suferinţe purtate cu răbdare, ca să scăpăm de ispăşirea de dincolo. Unora nu le vine să creadă că vor da seama de faptele lor, iar necredincioşii nici nu vor să creadă în Dumnezeu, de aceea mai grozavă va fi răsplata lor. Medicii tratează de alcoolism şi narcomanie, însă nimeni nu te vindecă de boala desfrâului, dimpotrivă ţi se oferă afrodisiace. Unii oameni au ajuns să fie nişte prelungiri ale poftei. În epoca sex- shopurilor, noi asistăm la personificare poftei, dincolo de orice idee de cuplu sau lege a perpetuării. Când tânărul, din cauza filmelor şi a afişelor cu care trăieşte, îşi începe viaţa în doi după o lungă perioadă de masturbare, celălalt devine pentru el un substitut al masturbării. De aceea generaţia tinerilor de azi îşi schimbă atât de uşor partenerii, pentru că ei nu pot resimţi sentimentul de cuplu şi practic, se masturbează între ei. Niciodată societatea nu a fost mai uniformă şi mai aplatizată decât azi. Toată viaţa lor este o imitaţie a unor staruri, actori sau muzicanţi de duzină.
EI SUNT UMBRE CARE CAD DE PE ECRANELE TELEVIZOARELOR“
. Cei ce se masturbează îşi irosesc viaţa şi sănătatea doar pentru a dobândi păcate. „Păcatul odată săvârşit aduce moartea“ (Iacov 1:15). Dar din milă, Dumnezeu nu pedepseşte imediat pe cei ce păcătuiesc, aşa cum a făcut cu Onan (Facerea 38:10), ci îi rabdă îndelung şi-i aşteaptă să se pocăiască, să se oprească de la calea păcatului. Pentru acest motiv trebuie să-i mulţumim Atotbunului Dumnezeu şi să-l rugăm: „Doamne, Iisus Hristoase, Dumnezeul nostru, milostiveşte-te de lumea Ta“.
BIBLIOGRAFIE: Biblia, E.I.B.M., Bucureşti, 1994;John Breck, Darul sacru al vieţii, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2003; Ieromonah Savatie Baştovoi, Între Freud şi Hristos, 2005; 15 Despre masturbare Sfântul Ioan Maximovici, Profeţii şi mărturii creştine, vol. 2, Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2006; Prof. univ. dr. Mihai Georgescu Brăila. Curs de Obstetrică, Ginecologie; Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de ţară; Părintele Arsenie Boca, Tinerii şi familia, editura Credinţa Strămoşească, Iaşi, 2005; Prof. V.V. Zenkovsky, Convorbiri cu tinerii despre sexualitate, Editura Bizantină, Bucureşti, 2006; Preot Marc-Antoine Costa de Beauregard, Teologia sexualităţii, Editura Christiana, Bucureşti, 2006; Protos. Nicodim Măndiţă, Priveghi creştinesc, Editura Agapis, Bucureşti, 2004; Evagrie Ponticul, În luptă cu gândurile, Editura Deisis, Sibiu, 2006; Constantin Gorgos, Vademecum în psihiatrie, Editura Medicală, Bucureşti, 1985; Grigore Gr. Popescu, Medicina şi colectivităţile umane, Editura Medicală, Bucureşti, 1981; Patericul Sarovului, Editura Cartea Ortodoxă, Galaţi, 2004.
Păcatul malahiei şi consecinţele lui de protos. Nicodim Măndiţă
Pentru a vedea fiecare şi mai bine greutatea acestui păcat al necurăţiei, ca, cei căzuţi să-l părăsească, iar cei teferi să se păzească ca de muşcătura viperei de mrejile şi întinăciunea lui, dăm aici mai jos aceste învăţături lămuritoare şi folositoare multora.
● Malahia este atât de urâtă lui Dumnezeu, încât pentru dânsa a omorât pe Onan, feciorul Iudei (care a fost fecior al lui Iacob), pentru că el a arătat întâi această răutate pe pământ şi de el s-a numit şi malahie, onanism. Rău s-a arătat Onan înaintea lui Dumnezeu că a făcut aceasta, şi l-a omorât pe el (Facerea 38:10). Este socoteala unor dascăli, că Dumnezeu atât de mult urând pe acei mândri filosofi ai elinilor, i-a lăsat să fie stăpâniţi de acest păcat, spre pedeapsa închinării lor la idoli, căci cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe un Dumnezeu! Aceasta se aseamănă cu ceea ce zice Sfântul Apostol Pavel pentru dânşii: Pentru aceea şi Dumnezeu i-a dat pe ei în pofta inimii lor, spre necurăţie, ca să se necinstească trupurile lor în sineşi (Romani 1:24), unde, prin aceia se zice trupurile lor în sineşi, a arătat malahie, în care acelaşi trup lucrează şi pătimeşte singur în sine.
● Malahia, zice Sfântul Ioan Scărarul, este curvie ce se face în trup fără de alt trup, prin care a căzut acel mare sihastru, pentru care a zis Sfântul Antonie cel Mare, că mare stâlp a căzut. Tot acesta numeşte malahia, moarte şi pierzare, care totdeauna se află la noi şi se poartă împreună cu noi şi mai vârtos în vremea tinereţilor. Pentru aceasta este foarte greu să se depărteze de dânsa şi să se pocăiască cei care s-au prins odată de dânsa. De aceea şi un dascăl o aseamănă cu o mreajă mare a diavolului şi a iadului, cu care a tras lumea spre pierzare şi mulţi se prind în ea, dar puţini scapă. Şi se bucură diavolul pentru vânatul cel mult cel face cu aceasta precum zice Avacum: El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, şi-i adună pe toţi în năvodul său, Pentru aceasta se bucură şi se veseleşte. Drept aceea, el aduce jertfa mrejei sale şi tămâieri năvodului său, căci cu ajutorul lor partea lui este mai grasă şi măncărurile lui mai îngrăşate“ (Avacum 1:15-16).
● De ce zic mai mult? Malahia pricinuieşte vătămare veşnică nu numai la suflet, ci pricinuieşte vătămare şi la sănătatea trupului. Vătămare la suflet, căci îl lipseşte de Împărăţia cerurilor şi-l osândeşte în munca cea veşnică, precum zice Sfântul Apostol Pavel: Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6: 9-10).
● Malahia face pe suflet de pierde fecioria, care este cel mai cinstit lucru al lumii, şi care, de se va pierde odată, nu se mai dobândeşte niciodată şi pentru că îl face de aduce jerfă diavolului prin sămânţa trupului său, precum zice un Sfânt Părinte.
● Malahia pricinuieşte vătămare trupului celor ce o practică, precum zic doctorii, astfel:
- 1. Îngălbenesc.
- 2. Le slăbeşte stomacul.
- 3. Le slăbeşte vederea ochilor.
- 4. Pierd glasul.
- 5. Pierd isteţimea şi ascuţimea minţii.
- 6. Pierd ţinerea de minte.
- 7. Pierd somnul cu oarecare visuri tulburate.
- 8. Tremură trupul lor.
- 9. Pierd bărbăţia trupului şi a sufletului.
- 10. Li se întâmplă dambla (stare patologică constând în afectarea sistemului nervos, manifestată prin incapacitatea de a face mişcări voluntare, paralizie).
- 11. Sunt cuprinşi de frică.
- 12. Sunt cuprinşi de furie.
- 13. Au crize de epilepsie.
- 14. Înnebunesc.
- 15. Au scurgeri în somn şi de multe ori chiar când sunt treji.
- 16. Îmbătrânesc curând şi mor rău şi cu ticăloşie.
Aşadar păcatul acesta este ca o ciumă şi stricăciune a neamului omenesc, şi face pe malahieni şă petreacă şi aici o viaţă ticăloasă şi în cealaltă să se muncească în focul cel veşnic.
(Extras din cartea „Fuga din Sodoma şi Gomora” (sau Cum să ieşim din iadul desfrânărilor de protosinghel Nicodim Măndiţă, Editura Agapis, 2003). Onania (Dr. Mihail Prunk, Manual complect pentru educaţia sexelor, Editura Cartea Românească, Bucureşti)
Onania este veche de când lumea.
La toate popoarele şi în toate timpurile, chiar şi în cele preistorice, obiceiul acesta al masturbării a stăpânit cu putere mulţi oameni. Lucru este foarte explicabil, pentru că această manifestare se leagă în mod intim de însăşi natura omenească. Toate elementele pentru a izbucni în afară, se află structura instinctului sexual, care la început, până a-şi găsi căile fireşti, fatale, precum reiese din consideraţiunile de mai înainte. În vremurile biblice evreii au practicat masturbarea. Grecii de asemenea, sunt cunoscuţi în istorie pentru epocile lor de glorie intelectuală şi desfrâu. Hetairele masturbau pe atunci enorm şi în afară de Aspasia, a rămas celebră Sappho din Lesbos. Şi la romani epoca marelui imperiu a fost, între altele, un omagiu universal acestui viciu al onaniei. Nu e nevoie să dăm statistici istorice vaste. Răspândirea enormă a onaniei reiese din însăşi natura ei, care face pe individ să cadă direct asupra realităţii ce o reprezintă şi apoi uşurinţa cu care se poate săvârşi, mai ales atunci când condiţiile de împreunare sexuală normală sunt îngreuiate de diferite împrejurări. În timpul executării actului, chipul onanistului are o înfăţişare de excitaţie oribilă. Privirea e ţeapănă, faţa congestionată, inima şi respiraţia sunt accelerate, trăsăturile feţei se adună grimase, până când totul sfârşeşte brusc, ca un colaps. După aceea urmează o oboseală cumplită care nu seamănă cu epuizarea adusă de un raport sexual normal. Individul se simte indispus, veşted, desgustat şi incapabil de lucru. O senzaţie penibilă de remuşcare îi încleştează toată fiinţa, zdrobită de şocul nervos al actului.
Masturbarea
Fenomenul onanismului sau masturbarea, considerat, din păcate, de mulţi psihologi contemporani şi chiar clerici ca fiind o practică normală, este subiectul despre care am scris oarecum fără tragere de inimă în trecut (vezi Orthodox Tradition, Vol. IX, Nr. 1-1992, pag. 30-31). Tratarea unui astfel de subiect necesită nu numai un studiu aprofundat ci şi o imensă discreţie duhovnicească, mai ales când e vorba de adolescenţi. Şi asta, deoarece rigoarea ştiinţifică a psihologiei medicale şi academice a cedat tot mai mult spaţiu în ultimul deceniu sentinţelor nefondate ale psihologiei după ureche; idei superficiale cum ar fi co- dependenţa, terapiile bizare şi presupusele terapii moderne ale filozofiei holistice şi New Age au eradicat o mare parte din studiul tradiţional al comportamentului uman. Convingerea unei figuri vădit libertine cum a fost Sigismund Freud (cel puţin referitor la concluziile lui despre sexualitatea umană) faţă de efectele psihice negative ale masturbării au fost respinse şi catalogate ca simptomatice de către maniaci învechiţi şi superstiţioşi, cu atitudini medievale. Astfel, chiar păstori ortodocşi au ajuns să vorbească despre această anomalie sexuală ca despre ceva normal. (În acest sens, un preot modernist din America a fost auzit spunând într-o sală de seminar, cu câţiva ani în urmă, că n-ar trebui să băgăm prea mult în seamă ideile preconcepute ale unor părinţi despre aspectele inocente ale comportamentului sexual uman).
În virtutea îndreptării unor astfel de teorii ciudate despre onanism care au copleşit medicina secolului al XVIII-lea, când psihologii, psihiatri şi clerul au pierdut orice sobrietate cu privire la acest obicei abuziv, cedând în faţa unei filozofii de tipul fă ce-ţi place, cu totul opusă atât învăţăturilor creştin-ortodoxe – Sfânta Scriptură şi Canoanele bisericeşti arată că masturbarea este un păcat foarte serios – cât şi teoriilor circumspecte despre dezvoltarea sexuală normală care prevalau pe vremea când psihologia era considerată ştiinţă şi cuvântul normal era de la sine înţeles de toată lumea. Morala îndoielnică
Morala îndoielnică şi valorile culturale slab calitative care au pătruns în stilul de viaţă american prin televiziune, asaltându-i chiar şi pe cei care nu urmăresc astfel de emisiuni, problema onanismului nu e importantă pentru americanii de azi. Într-o societate care acceptă parada goliciunii trupeşti prin toate ziarele, revistele şi la toate emisiunile TV, să nu mai vorbim despre reclamele la produsele de uz personal care nici cu zece ani în urmă se vindeau cu discreţie prin farmacii, onanismul a devenit un subiect de râs. Nu numai că este considerat normal, mai degrabă decât anormal şi dăunător fizic şi psihic, dar într-un număr al unei reviste pentru tineret, conform al unui raport recent al CNN, onania este printre primele modalităţi de petrecere a timpului liber de către tineri: o ocupaţie inofensivă!
Ceea ce în generaţia mea era un subiect aproape necunoscut sau despre care nu se vorbea în afara actului de spovedanie, a devenit azi un subiect de largă conversaţie. Adăugându-se la starea de degradare a ştiinţelor psihologice şi a abandonării de către cler a responsabilităţilor lor duhovniceşti, cultura imorală din America şi din vest în general nu face decât să accentueze ideea, mai ales printre adolescenţi, că masturbarea nu este, aşa cum arată Biserica şi cei responsabili din cadrul acesteia, o cădere în păcat şi o fantezie distructivă. În consecinţă, chiar creştinii au ajuns să creadă că acest păcat sexual nu ar avea consecinţe asupra sufletului şi psihicului. Pentru a informa într-un mod serios cititorii cu privire la acest subiect, aş dori să vă povestesc două istorioare pe care mi le-a spus mie părintele meu duhovnic Mitropolitul Ciprian, un tămăduitor spiritual, una din ele culeasă dintr-o carte duhovnicească şi cealaltă pe care i-a povestit-o cândva un fiu de-al său duhovnicesc. Eu am folosit ambele povestioare în sfătuirea şi luminarea tinerilor care au venit la mine pentru ajutor. Ele sunt despre oameni reali, nu din ziua de azi, deci povestirile nu violează intimitatea nimănui şi ne prezintă o imagine convingătoare despre consecinţele duhovniceşti ale onanismului asupra omului. Sperăm că aceste povestiri vor ajuta la luminarea multora cu privire la această patimă, putându-se feri astfel de efectele distrugătoare de suflet. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Istorioară despre masturbare
Odată, un tânăr mi-a povestit următoarele: ca adolescent i-a plăcut sportul, mai ales luptele. Pe când a avut 15 ani, un coleg l-a învăţat masturbarea. La spovedanie, i-a fost ruşine să spună şi acest păcat preotului. Cam la o lună, era acasă şi se lupta cu fratele său mai mare, pe podeaua din bucătărie. Pe neaşteptate, fratele său, care era foarte viguros, a căzut pe pieptul lui atât de puternic încât i s-a oprit respiraţia şi aproape că a murit (moarte clinică). În acea stare de pseudo-moarte el şi-a observat propriul corp, i-a văzut pe mama şi pe fratele său agitaţi, sărind să-l ajute, şi propriul său suflet care, însoţit de îngerul său păzitor se ridica deasupra casei şi deasupra oraşului în care locuia, ducându-se până la ceruri. Apoi s-a văzut într-un tunel întunecos, la capătul căruia a zărit lumina şi raiul.
Cum a intrat în acea lumină, a văzut pe Maica Domnului care l-a întrebat pe înger ce caută acolo.
Îngerul i-a povestit amănunţit despre moartea băiatului, după care, Sfânta Fecioară s-a întors spre băiat şi i-a spus: mama ta s-a rugat către mine cu lacrimi pentru întoarcerea ta şi Fiul meu I-a îndeplinit voia. Dar băiatul, uimit de frumuseţile raiului a implorat să fie lăsat acolo. Maica Domnului i-a răspuns că trebuie să se întoarcă pentru rugăciunile mamei sale. Dar ascultă ce-ţi spun: trebuie să-ţi mărturiseşti păcatul pe care l-ai făcut acum o lună. Acesta este un păcat înfricoşător şi dacă nu-l mărturiseşti în faţa unui preot am să-ţi arăt ce ţi se poate întâmpla. Spunând acestea, Maica Domnului l-a rugat pe Arhanghelul Mihail să-l ducă deasupra unei prăpăstii de unde putea să vadă muncile celor din iad. Priveliştea a fost atât de înfricoşătoare încât băiatul aproape a leşinat. După aceea, el şi-a reluat drumul prin tunelul întunecat înspre oraşul în care locuia, în casa sa până în camera unde familia stătea adunată deasupra corpului neînsufleţit. Apoi, simţind o presiune puternică asupra trupului său, sufletul s-a întors la locul lui şi el şi-a deschis ochii. Povestind apoi tuturor ce i s-a întâmplat, mama sa, dând slavă Preasfintei Fecioare pentru că a mijlocit la Fiul ei şi i-a trimis înapoi copilul, îl tot săruta şi îl tot îmbrăţişa pe acesta nemaiputându-şi controla emoţiile.
Altă istorioară despre masturbare
Un alt adolescent, tot băiat, căzut în patima masturbării, nu şi-a mărturisit păcatul în faţa preotului. Şi s-a întâmplat ca acesta să se îmbolnăvească de o boală gravă, fiind pe moarte. Familia a trimis vorbă preotului său duhovnic despre starea băiatului dar n-au putut să-l aducă la el la timp şi băiatul a murit.
În momentul morţii, sufletul băiatului a fost luat de doi diavoli înfricoşători şi târât într-un loc cu munci groaznice. Între timp, a sosit şi părintele duhovnic al băiatului găsind familia îndurerată. „Dacă ai fi venit mai repede, părinte, l-ai fi putut salva pe copilul nostru”, plângeau ei. „Te rog, adu-l înapoi”. Părintele a început să se roage şi minunea s-a întâmplat şi băiatul s-a întors la viaţă. Băiatul a strigat părintelui său: „M-ai salvat!”, după care a povestit despre întâlnirea sa înfricoşătoare pe care a avut-o cu demonii care, erau gata să-l arunce în fundul iadului. Fără să ştie de păcatul băiatului, preotul l-a întrebat cum a fost posibil să se întâmple aşa ceva? De ce să- i ia diavolii sufletul? Atunci băiatul i-a mărturisit fapta lui. „Îţi pare rău din tot sufletul de ce ai făcut?” îl întrebă preotul. „Da”, răspunse tânărul. „Eşti sigur?”, îl mai întrebă o dată preotul. Băiatul i-a răspuns: „Oh, da părinte!”. „Şi vrei să mergi în Rai?” „Adică pot să fiu acum cu Hristos?” exclamă băiatul. Şi părintele său duhovnic l-a asigurat că da. „Atunci îmi doresc să mor, spuse băiatul, încrucişându-şi mâinile pe piept”.
Părintele făcu semnul Sfintei Cruci deasupra băiatului şi tânărul, închizând ochii, a murit în pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu