de Preot Sorin Croitoru
Domnul meu, Domnul meu,
Pentru ce m-ai părăsit?..
Oare nu privești din ceruri
Sufletu-mi cel umilit?
Oare nu-Ți mai este milă
De-al Tău frate ostenit?
M-ai zdrobit în multe feluri..
Eu, cel mândru, m-am smerit!
De ce oare-atunci întârzii
Ca să mi Te faci simțit?..
Câte lacrimi storci din mine,
Domnul meu Cel Preaiubit?
Vrei să mă golești de sevă?
Spune, Dulce Răstignit!
Vrei să simt și eu o parte
Din ce Tu ai suferit?..
Dar eu mă compar cu Tine,
Dumnezeul infinit?!
Îți privesc tăcut icoana
Și mi-e dorul nesfârșit..
Îmi lipsește a Ta voce,
Și-al Tău foc nepotolit!
De ce taci? Ce Te oprește
Ca să-mi fii cum mi-ai mai fost?
Fără zâmbetul Tău dulce,
Crezi că viața-mi are rost?
Cu suspinuri din adâncuri
De om slab și necăjit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu