"Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, Şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor."
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
• Nu ţine ură, vrăjmăşie sau invidie. Calcă-ţi pe inimă, mergi şi te împacă cu toată lumea, şi mai ales cu cei cărora le-ai greşit. Iartă din toată inima ta, pentru ca şi Dumnezeu să te ierte pe tine.
• Spovedeşte-te cât mai grabnic la preotul tău duhovnic şi nu-l schimba. Mărturiseşte toate greşelile şi patimile, gândurile şi intenţiile rele.
• Nu te certa, nu blestema, nu înjura. Cei care înjură se aseamănă celor care au scuipat faţa Domnului nostru Iisus Hristos în timpul Pătimirii Sale.
• Roagă-te cu smerenie în fiecare zi, dimineaţa, seara şi de câte ori poţi. Roagă-te şi pentru binele duşmanilor, împlinind astfel porunca Domnului, şi El îţi va da pace în suflet, bucurie şi înţelegere duhovnicească.
• Fă milostenie după puterile tale, adică ai milă de alţii, ca şi Hristos să aibă milă de tine. Ajută orfanii, văduvele, săracii, familiile nevoiaşe sau cu mai mulţi copii, fără a-i judeca pentru lipsurile lor.
• Întoarce la credinţă pe cel căzut ori neştiutor, dăruindu-i un sfat bun, o carte de zidire sufletească, o candelă sau o icoană.
• Mergi şi vizitează un bolnav, un suferind, un infirm sau un neputincios. Uşurează suferinţa şi vei putea să auzi şi tu, la Judecată, chemarea Mântuitorului de a moşteni Împărăţia Cerurilor.
• Pomeneşte şi fă milostenie pentru cei adormiţi, după rânduielile Bisericii, în semn de iubire, recunoştinţă şi neuitare faţă de ei.
• Ai grijă să nu te mândreşti cu postul tău şi cu nimic din ceea ce faci bun, ci în fiecare zi să spui: „Slugă netrebnică sunt, pentru că am făcut numai ceea ce eram dator să fac” (Luca 17, 10).
• Postiţi pentru că aţi păcătuit, postiţi pentru a nu mai păcătui, postiţi pentru a primi darurile Duhului Sfânt şi a păstra ceea ce vi s-a dăruit!
Acesta să fie îndemnul: să postim cu folos! Fă din ziua împărtăşirii tale cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Hristos cea mai fericită sărbătoare a vieţii tale, trăind bucuria Învierii.
Din Părintele Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos, Editura Agaton, Făgăra?, 2011, p. 122-124
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Bucuria mea, VIATĂ, este cel mai de pret dar al lui Dumnezeu, dat noua oamenilor, pentru a ne curati sufletele de mizeria pacatelor si sa ne pregatim prin Iisus Hristos pentru a primi VIATA VESNICĂ (fericirea vesnica). "OMUL, este o fiinta creata de Dumnezeu din iubirea Lui cea nemarginita, om caruia i-a fost pusa in fata rasplata si osanda, calea cea stramta si calea cea larga, Raiul si iadul, si, lasat sa aleaga. Dumnezeu il indeamna mereu sa aleaga mantuirea sufletului, prin smulgerea din pacat. Dar diavolul vrajmas, ii suceste mintea omului si-i impietreste inima, spre pierde și ai nimici sufletul" (Valeriu Gafencu). VIATA VESNICĂ, (viata viitoare) va fi o duminica fara de sfarsit, o lumina fara asfintit, in care Dumnezeu va fi totul in toate. VESNICIA, nu este in nici-un fel supusa vreunui ceasornic, nici amenintata de venirea serii, fiindca ziua ei este fara sfarsit, fiind neinserata, dupa cum frumos se exprima in cartile noastre de slujba: ZIUA CEA NEINSERATĂ A IMPĂRĂTIEI.
CINE SEAMANĂ BUCURIE, CULEGE FERICIRE!
Sfantul Siluan Athonitul, spune asa: "Domnul a dat pe pamant pe Duhul Sfant si cel in care Acesta viaza, simte in el raiul. Vei zice poate: De ce nu este si in mine un asemenea Har? Pentru ca nu te-ai predat voii lui Dumnezeu, ci traiesti dupa voia ta. Priveste pe cel ce-si iubeste voia sa proprie; n-are niciodata pace in suflet si e mereu nemultumit: asta nu e asa, asta nu e bine. Dar, cel ce s-a predat pe sine insusi in chip desavarsit voii lui Dumnezeu, acela are rugaciunea curata in sufletul lui, iubeste pe Domnul, si toate ale lui sunt dragi si placute".
SE SPUNE CĂ: "Cine seamana GRAU, culege PAINE; Cine seamana BUCURIE, culege FERICIRE; Cine seamana ADEVĂR, culege INCREDERE; Cine seamana CREDINTĂ, culege NĂDEJDE; Cine seamana ASCULTARE (de preotul duhovnic), culege MANTUIRE;
Cine seamana IUBIRE, LE CULEGE PE TOATE. Cine isi daruieste viata toata lui Hristos, o viata vesnica il asteapta". Asadar, TOATA VIATA NOASTRA, LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM!
Amin si Aliluia.
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Bucuria mea, ma rog lui Dumnezeu sa-ti dea SMERENIE si BLANDETE, fiindca doar asa vei afla odihna sufletului tau. In lipsa lor, sufletul tau va fi TULBURAT. Fara smerenie, nici-un om, nici chiar vre-un Inger nu poate sta inaintea Fetei Lui Dumnezeu, a Carui smerenie vesnica si absoluta, este de necuprins. Smerenia lui Hristos ne deschide calea catre marea virtute a iubirii, iar omul este purtat spre ea de Duhul Sfant, asemeni unui roib, manat de Insusi Dumnezeu. "Caci drumurile lui Dumnezeu, fie ca merg spre linistea din Emaus, fie ca urca spre chinurile Golgotei, se termina intotdeauna si neindoielnic in Rai" (Sfantul inchisorilor - Valeriu Gafencu).
Si atunci, ne putem ruga asa: Doamne, Dumnezeul meu, te rog sa-mi dai ROBIA CARE ELIBEREAZA SUFLETUL (implinirea celor 10 Porunci dumnezeisti) si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul (libertinajul dat de duhul lumii, altfel spus libertatea gresit inteleasa).
Ce inseamnă libertinaj? Iată:
Dumnezeu i-a dat VIATA, insa omul a legalizat AVORTUL! Dumnezeu i-a dat INTELEPCIUNE, iar omul a inventat ARMELE! Dumnezeu i-a dat SĂNĂTATE, insa omul SE DROGHEAZA, BEA, FUMEAZA...! Dumnezeu i-a dat FRUMUSETE, iar omul se lauda cu PROSTITUTIA! Dumnezeu i-a dat PUTERE, insa omul lauda VIOLENTA! Dumnezeu i-a dat DRAGOSTE, numai ca omul si-a umplut inima cu URA! Dumnezeu i-a dat pe FIUL SAU, iar omul (nemultumitor si nerecunoscator) si-a uitat si sufletul sau, si pe DUMNEZEU!
Bucuria mea, dupa toate acestea, tot el, OMUL, ridica privirea sfidator spre Dumnezeu si ii cere socoteala: "DE CE DOAMNE INGĂDUI: bolile, razboaiele, violurile, agresiunile, sinuciderea, crimele...?
RĂSPUNSUL MEU: Asa ne trebuie pentru pacatele noastre. Doamne, iti multumim ca ne-ai dat atat de putin sa suferim, fiindca meritam mult mai mult! Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Bucuria mea, sa stii ca iubirea fata de aproapele, trebuie sa fie continua ca și curentul electric, daca vrem sa aduca lumina in viata noastra. Ce folos ai, daca astazi, iubesti pe aproapele tau si-l ajuti, iar maine il vorbesti de rau? Ce folos ai, daca stai la masă cu el si dupa ce a plecat il clevetesti, il judeci si te bucuri de slabiciunile lui. Sa nu uiti ca iubirea fata de aproapele nu este un lucru usor. De la A ZICE CĂ IUBESTI PE APROAPELE TĂU si pana la A IUBI SI A FACE BINELE, este UN DRUM LUNG SI GREU. Aflandu-se in excursie pe munte, o tanara familie a poposit intr-o cabana asezata intre munti. Baiatul cel mic, dupa ce s-a certat cu fratele sau, s-a dus in spatele cabanei si a strigat de ciuda: Te urasc! Dar, imediat ecoul i-a raspuns, ca un glas puternic: Te urasc! Te urasc! Te urasc!.. Copilul s-a speriat si a alergat în cabana, spunandu-i tatalui ca afara cineva strigat la el ca-l uraste. Au mers impreuna la acel loc si tatal i-a spus: Fiule, spune-i tu ca-l iubești. Copilul a strigat: Te iubesc! Si indata ecoul i-a raspuns: Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!... Atunci, tatal i-a spus: Tine minte copilul meu, ca asa este si in viata. Daca esti om rau, numai rautate vei intalni, dar, daca esti om bun si te porti frumos cu ceilalti, atunci doar dragoste vei gasi la tot pasul. Si chiar daca nu vei fi iubit totdeauna de catre oameni, in schimb dragostea lui Dumnezeu va fi mereu cu tine. Si te mai rog sa nu uiti un lucru: Ce rost are sa spunem: Te iubesc, Doamne!, daca nu facem nimic pentru ai dovedi iubirea noastra. Avem datoria sa-i iubim pe toti, fara sa indraznim sa cerem altora sa ne iubeasca. Amin și Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
Într-o zi, aşteptam trenul în gară. După câteva minute văd că se apropie de mine o femeie, şi după ce a luat binecuvântare, m-a întrebat de la ce mănăstire sunt. Apoi, după ce am vorbit puţin, mi-a povestit cum s-a întors ea la Dumnezeu. În timp ce lacrimile au început să-i curgă, mi-a zis:
„Părinte, eu am fost atee şi membră de partid. Lucram la un birou şi nu voiam să aud de Dumnezeu. Îmi plăcea să-mi trăiesc viaţa. După o perioadă de timp, m-am îmbolnăvit şi am ajuns într-o stare critică. Aveam un fel de paralizie psihică şi nu mai puteam face nimic. Trebuia să fiu îngrijită ca un copil. Această stare m-a dus la deznădejde. Într-una din zile n-am mai rezistat şi m-am hotărât să mă sinucid. Mi-am ridicat ochii minţii spre cer şi am zis: «Doamne, dacă într-ade-văr exişti, Tu poţi să mă scapi, altfel îmi voi curma viaţa, aşezându-mă pe linia ferată şi aştep-tând primul tren. Aşa nu mai vreau să trăiesc!». S-a întâmplat ca acest tren să fie acceleratul Iaşi-Timişoara.
Zicând aceste cuvinte, m-am dus la o distanţă oarecare de gară, ca să nu fiu văzută de nimeni şi m-am aşezat pe linia ferată, întinsă pe şine, cu faţa în sus. După câteva clipe, a venit acceleratul cu toată viteza, şi când s-a apropiat de mine, l-am văzut că s-a ridicat la jumătate de metru deasupra mea şi a trecut tot trenul prin aer. După ce a trecut, mi-am dat seama de minunea care s-a petrecut cu mine şi m-am cutremurat. Am rămas vie şi nevătămată. Am început să plâng în hohote, şi, sculându-mă, m-am dus acasă. De atunci, m-am făcut sănătoasă şi m-am apropiat de Dumnezeu”.
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Dacă faci bine celor ce-ti fac bine,n-ai facut nimic,dar daca il binecuvantezi pe cel ce te blesteama,sau te uraste,ingramadesti CARBUNI APRINSI pe capul celui care uraste,BINECUVANTANDU-L.
Cum doreste Dumnezeu sa tratam pe dusmanii nostri?"Ascultati cu totii!Iubiti-va dusmanii!Faceti bine celor ce va urasc!Rugati-va pentru fericirea celor ce va blesteama;implorati binecuvantarea lui Dumnezeu,peste cei care va lovesc!(Luca 6:27-36)
Credeti ca meritati laude doar pentru ca-i iubiti pe cei care va iubesc? Chiar si cei fara nici un Dumnezeu fac asa! Si daca faceti bine doar acelora care va fac bine-credeti ca e mare isprava?
Pana si pacatosii procedeaza la fel. Iar daca imprumutati bani numai celor care vi-i inapoiaza,ce bine mai e si acesta?
Chiar si ultimii oameni vor imprumuta celor de felul lor,cand stiu ca-i vor primi inapoi.
Iubiti-va dusmanii! Faceti-le bine! Dati-le cu imprumut,si nu va nelinistiti la gandul ca nu vor plati. Atunci rasplata voastra din ceruri va fi mare,si veti proceda ca niste fii ai lui Dumnezeu,caci El este bun si cu cei nerecunoscatori si cu cei foarte rai.Dusmanul trebuie tratat onorabil:"Cu dusmanul tau sa cazi degraba la invoiala,inainte de a fi prea tarziu,altfel el te va tira la judecata si vei fi aruncat in celula datornicului"(Matei 5:25).
Este scris in Biblie:
"Nu te bucura de caderea vrajmasului tau si sa nu ti se veseleasca inima cand se poticneste el,ca nu cumva Domnul sa vada,sa nu-I placa,si sa-Si intoarca mania de la el"(Proverbe 24:17-18),"Ci mai degraba,da-i sa manance dusmanului tau,daca-i este foame.
Daca-i este sete,da-i sa bea ceva,si astfel VEI GRĂMADI CĂRBUNI APRINSI PE CAPUL SĂU"(Romani 12-20,cu alte cuvinte,ii va fi rusine de de ce ti-a facut!
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Un baiat ii spune mamei lui: "Mama, eu te iubesc". ARE 5 ANISORI. Mama spune: "Si eu te iubesc, copilul meu". AJUNGE LA 16 ANI. Se duce la mama: "Mama, eu te iubesc". Mama spune: "Cat de multi bani vrei?" AJUNGE LA 25 DE ANI. "Mama, eu te iubesc". Mama spune: "Cum o cheama? Unde sta? Vom face aranjamentele".
AJUNGE LA 40 DE ANI: "Mama, eu te iubesc". Mama spune: "Noi ti-am spus sa nu te insori cu ea". AJUNGE LA 60 DE ANI: "Mama, eu te iubesc". Mama spune: "Nu voi semna nici o foaie. Mergi acasa la tine!" Este mama. Mama stie mai bine.
Care este cel mai egoist cuvant de doua litere? Cel mai egoist cuvant de doua litere: EU.
"EU" nu-i asa? Totul se invarte in jurul "EU"- lui. Si ce inseamna "EU"-ul ? "EU"-ul inseamna asteptari. "EU" ar trebui sa fiu tratat asa; "EU" ar trebui sa fiu iubit asa; "EU" ar trebui sa fiu tratat asa; "EU" ar trebui sa fiu respectat asa; "EU" ar trebui sa primesc multe complimente; "EU" nu ar trebui sa primesc asta. Toti traim o viata de asteptari foarte inalte. Totul se invarte in jurul "opiniilor mele", "dorintelor mele". Pronumele personale se declina gramatical asa: EU, TU, EL. Dupa Sfanta Evanghelie se declina asa: EL (Dumnezeu), TU (altruism, grija pentru aproapele) si EU.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
Tu ai pasit prin multe imparatii si prin multe inimi...Ai cutreierat prin toate timpurile si ai batut la multe usi zavorate....iar cei ce Te-au socotit un strain nu Ti-au deschis sau Te-au lasat sa astepti...asa cum am facut eu.Si asta, pentru ca ochii mei nu au vrut sa Te vada si urechile mele nu au vrut sa auda... Eu eram moarta..desi atunci credeam ca sunt plina de viata...dar nu eram decat o femeie care se lepadase de suflet ! Pana cand, intr-un moment de ragaz, am vazut acest templu al sufletului meu, aratand ca o biserica parasita.In care nu existau decat ziduri si caramizi..in care exista doar o singura masa la care, eu, stateam singura si trista.Singurul lucru care nu era cenusiu acolo, era fata de masa alba ! Si nu stiu, poate a fost un vis care mi-a aratat cine sunt ! Si-atunci am inteles ca trebuie sa repar acel templu...si sa deschid o fereastra pe care sa intre putina lumina...sa pot vedea toata mizeria din el !Dar ma simteam neputincioasa..sufletul meu plangea si cauta ! Pana intr-o zi...cand Te-am intalnit pe Tine !!! Pana cand Ti-am intalnit privirea intr-o icoana, pana cand mi-ai intins mana si dragostea din ochii Tai a ucis in mine tot ceea ce era stapanit de demoni.Si parca atunci m-am trezit intr-o alta lume, diferita de cea in care traisem pana atunci. Si intalnindu-Te pe Tine, am intalnit adevarata Iubire...si am simtit ca Tu,ai iubit in mine, tot ce, aceia care mi-au fost aproape, nu au putut vedea !! Iubirea pe care Tu mi-ai daruit-o nu este patimasa, ci este linistita si curata precum o dimineata de primavara...Iubirea aceasta nu raneste, ci vindeca...Iubirea aceasta nu te doboara...Iubirea aceasta te ridica si te face asemeni cu ingerii !Iubirea aceasta nu are nici inceput, nici sfarsit pentru ca e mai inainte de noi...pentru ca din ea suntem plamaditi... Doamne, Te-am cautat in oameni cand Tu te aflai in mine, Te strigam, Doamne, cand Tu imi bateai la usa !! Pana intr-o zi cand ascultandu-mi tacerea, am auzit chemarea Ta..iar dupa aceea toata bunatatile acestei lumi au devenit amare si tot ceea ce pana atunci iubisem, s-a transformat in desertaciune. Si mi-am dat seama ca sunt o femeie libera, ca dragostea pe care Tu mi-ai daruit-o, m-a eliberat si m-a inaltat ! Iar acum, biserica mea nu mai este goala, pentru ca am dus acolo, icoana din care Tu mi-ai zambit si care, acum, este odorul cel mai de pret al sufletului meu ! TE IUBESC, HRISTOASE DUMNEZEUL MEU !
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Bucuria mea, ai grija sa fii slobod de toata dezmierdarea cea lumeasca, ca nu cumva sa te legi cu legaturile cele vesnice ale plangerii. Nu cauta odihna in dezmierdarile cele pamantesti, nici mangaiere intru poftele tale cele trupesti. Intru Domnul Dumnezeu, Cel ce a facut toate, sa-ti fie cele ce ai pe pamant, ca si cum nu le-ai avea, ce iei ca si cum nu ai lua, ce mananci ca si cum nu ai manca, ce bei ca si cum nu ai bea. Fii slobod de toate cele pamantesti ca sa te lipesti de Dumnezeu cu toata inima ta. Fiindca toate cele pamantesti spre putina vreme sunt, iar Harul Duhului Sfant este vesnic. Dulceata cea pamanteasca nu daruieste odihna, nici cea trupeasca nu-i aduce sufletului mangaiere, ci neincetat si de-a pururea ii face suparare si tulburare adevarata (DUPĂ PLĂCERE, URMEAZĂ DURERE! CARE DESFĂTARE ESTE LIPSITĂ DE INTRISTARE?).
De ai trai in dezmierdarile trupesti chiar mii de ani, dar pace si odihna niciodata nu vei avea. TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM!
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Bucuria mea, a aparut o invatatura total gresita, care spune asa: "ESTE PACAT SĂ SPELE FEMEILE IN TOATE SAMBETELE, PANĂ LA PASTI!" Le-am intrebat de ce este pacat si mi-au spus cauza: PENTRU CA POARTA PĂRESIMILE! (adica ii pomenesc pe cei adormiti din neamurile lor, in fiecare sambata).
Va intreb: CU CE LE IMPIEDICĂ POMENIREA MORTILOR, SĂ SPELE RUFELE?
Chiar se spune in popor: "MORTII CU MORTII si VII CU VII!" Asadar, bucuria mea, sa stii ca se spala in toate sambetele, fara nici-un fel de problema, fara sa fie pacat. Si apoi, cred ca s-ar aduna prea multe rufe nespalate, timp de 7 sambete din postul Pastelui, fiindca duminica chiar ca nu se spala, iar peste saptamana femeile sunt la servici! Si atunci, cand nu se spala?
NU SE SPALĂ, DOAR CAND ESTE CRUCE ROSIE IN CALENDAR, in rest se spala totdeauna. Aceasta scorneala, este o invatatura total gresita, practica inventata, teologie de sant sau teologie babeasca! UNDE SCRIE ASA CEVA?
Cine a scornit asemenea ratacire, care, nu are ce cauta in Sfanta Biserica Ortodoxa? Vreti sa va spun eu? Bine, va spun: O FEMEIE LENESĂ, a inventat asa ceva, sau, "doamnele in varsta" (adica BABELE). Si atunci, va rog sa luati aminte, sa nu uitati cantarea mea si sa o cantati si dumneavoastra cand va fi cazul: DE LA BABEEE, CITIREEE! NE-INTELEPCIUNEEE! SĂ NU LUATI AMINTEEE! Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
Casa Maicii Domnului. Pelerinajul Sfintei Liturghii.
Suntem pelerini in oraşul Bunei Vestiri, pășim in oraşul copilăriei lui Iisus, respiram in oraşul speranţei si al marilor taine ale mântuirii noastre. De asemenea, sa nu uitam ca vedem oraşul în care şi-au petrecut viaţa drepţii şi dumnezeieştii părinţi ai Maicii Domnului, Sfinţii Ioachim şi Ana. Aici, în urmă cu peste 2000 de ani, o tânără fecioară primea vestea că Duhul Sfânt se va pogorî peste ea şi va da naştere Celui care a adus pentru noi fericirea veşnică.
Nazaretul (în arabă an – Naşira), este indisolubil legat de Iisus Hristos. Este cel mai mare oraş arab al ţării, cu o populaţie estimată în 2008 la 66.000 de locuitori. Evangheliştii au indicat Nazaret ca fiind oraşul lui Iosif şi al Mariei, dar şi locul tinereţii lui Hristos.
Iata-ne, intr-un oras pe care il putem numi orasul Sfintei Familii si a lui Dumnezeu intrupat, a Imparatului Cerului si Pamnatului. Si totusi copilăria şi adolescenţa Domnului Iisus s-a petrecut modest, fără onoruri, fără bogăţie, fără palate, fără slugi, fără sclavi, fără opulenţă, fără excese, fără şcoli înalte, fără meditatori şi profesori celebri, fără a face parte din elitele vremii.
Atunci, în copilărie, pe urmele Sale n-au fost mulţimi curioase, grupuri care să-L urmeze şi nici paparazzi, nici camere de luat vederi, nici teribilisme, nici petreceri, puţini sunt aceia care i-au ascultat cuvintele, puţini sunt aceia care i-au remarcat faptele.
Modestia, umilinţa, lucrul bine făcut, răbdarea, iubirea, dragostea, întrajutorarea sunt lecţii pe care Dumnezeu le-a predat familiilor creştine prin modelul Sfintei Familii, aşa L-au crescut şi educat bunul Iosif şi credincioasa Lui Maică.
Iisus nu a avut o viaţă de familie spectaculoasă, cu toate acestea, în tot timpul acesta El îşi îndeplinea misiunea Dumnezeiască. El a trăit ca unul dintre noi, împărtăşind viaţa de familie, supunându-se la disciplină ei, purtându-se asemănător celor de seama şi de condiţia Lui modestă, îndeplinindu-şi datoriile în familie, purtând poverile şi bucuriile ei, acesta este misiunea lui Dumnezeu pentru o copilărie şi adolescenţă care să te crească şi te educe în credinta pentru Tatal Ceresc.
Iisus Hristos a trăit sub grija apăsătoare a unei familii umile luând parte le experienţele vieţii noastre obişnuite, modeste, El a crescut în înţelepciune dar şi la statură, precum şi în bunăvoinţa înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. El a adus în familie o atmosferă curată şi dulce, asemenea copilaşilor neprihăniţi, iar vieţuirea Sa a fost ca un ferment care lucra în mijlocul elementelor şi structurilor societăţii din vremea Lui.
În cursul acestor ani ascunşi la vedere, în viaţa Lui s-au revărsat şi dar a şi revărsat valuri de iubire mângâietoare, de ajutorare, de lipsă de egoism şi de stăruinţă răbdătoare, de curaj şi credincioşie, de rezistenţă la ispită, de pace neobosită, de linişte, seninătate şi voie bună, care I-au format caracterul şi prin care a format caractere, care L-a învăţat însemnătatea lucrului temeinic şi care L-au inspirat în lucrarea Sa.
Acesta este modelul căminului pe care I l-a dat Tatăl ca să ne arate nouă în ce mediu trebuie să ne creştem copiii. Nimeni nu ne spune că micuţul Iisus a săvârşit vreo minune şi cu toate aceste de la El emană o putere aducătoare şi dătătoare de viaţă şi iubire, o putere şi o dragoste pentru a înţelege şi a simţii necesitatea de a sprijini pe cel ispitit, pe cel bolnav, pe cel demonizat, pe cel descurajat. Fără să stea în calea nimănui, chiar din copilăria Lui, Iisus a servit altora şi din această cauză atunci când a început lucrarea publică mulţi l-au ascultat cu drag.
Primi ani ai Mântuitorului sunt un exemplu pentru tineri şi pentru părinţi, o lecţie de îmbărbătare pentru toate familiile. Cercul datoriilor ce revin din familie şi din vecinătatea ei este cel dintâi câmp de lucru pentru cei care vor să ajute la ridicare semenilor lor. Nu este lucrare mai însemnată decât aceia încredinţată întemeietorilor şi păzitorilor familiei lui Dumnezeu.
Nici o altă lucrare şi misiune nu atrage după sine rezultate mai mari sau mai cuprinzătoare, nici o altă sarcină nu este mai importantă şi mai înălţătoare decât sfinţita lucrare în familie, în calitate de soţi şi soţii, dar şi de taţi şi mame jertfelnici misiunii lor.
Pentru a-şi putea îndeplini misiunea încredinţată lor de Dumnezeu, părinţii, asemenea bobului de grâu, pierzându-şi viaţa lor trebuie să o înnoiască pe cea a fiilor şi fiicelor lor, acesta fiind expresia cea mai înaltă a iubirii. Prin jertfa lor, părinţii, dacă vor, pot forma oameni de caracter care posedă o comoară inestimabilă, bună cuviinţă, decenţă, respect, dragoste şi curăţenia sufletului, datorită creşterii interioare care valorează mai mult decât frumuseţea exterioară. Astfel nu va putea nimeni spune: iată au crescut un om gol pe dinăuntru.
Deşi se cunoştea importanţa oraşului în viaţa lui Iisus Hristos, în mod ciudat, Nazaretul nu a devenit imediat un loc de pelerinaj creştin. În realitate, primul loc sfânt a fost construit în jurul sec. IV de mama împăratului Constantin. Oraşul era cândva episcopat. În anul 570, aici a fost construită o primă biserică. S-au găsit urmele acestui edificiu şi resturi de mozaicuri purtând inscripţii în greceşte.
În timpul cuceririi Nazaretului de către cruciaţi în 1099, locurile de cult creştine de aici, se aflau în ruină şi cavalerul normand Tancred, Prinţ de Galileea, a ordonat construirea unei catedrale în amonte de grota situată în centrul oraşului. A fost cea mai înaltă construcţie ridicată de cruciaţi în Ţara Sfântă, dar din păcate, a fost distrusă în 1102 din cauza unui cutremur de pământ.
Protecţia locurilor a fost încredinţată ordinului Templului în secolele XII şi XIII şi pelerinii au putut veni aici în siguranţă ani în şir, până la căderea fortăreţei de la Saint – Jean – d’Acre (Akko). În 1620, la Nazaret a revenit clerul catolic şi lumea creştină a putut din nou să profite de pelerinaje şi de a vedea locurile sfinte, cu atâtea semnificaţii religioase.
În 1730, ordinul franciscanilor a obţinut de la sultanul otoman un firman,în scopul de a construi un nou loc sfânt, care a supravieţuit până în 1955, când a fost distrus pentru a se înălţa prezenta bazilică.
Lucrările au fost încredinţate arhitectului Giovanni Muzio care a construit un ansamblu pe două nivele. Primul conţine grota şi al doilea, un naos central inspirat din planurile catedralei cruciate din sec. XII. Astăzi, Nazareth este unul din sanctuarele creştine cele mai importante din Orientul Mijlociu şi în general din întreaga lume.
Aici se găseşte Bazilica Bunei Vestiri, o bazilică catolică ridicată la mijlocul sec. XX, pe situl pe care tradiţia creştină, din epoca bizantină, l-a asociat apariţiei arhanghelului Gabriel în faţa Mariei.
Ea este cea mai mare biserică din Orientul Mijlociu şi unul din înaltele locuri ale creştinismului. A fost inaugurată în 1964 de papa Paul al VI – lea (1897 – 178) şi consacrată în 1969 pe situl bisericilor cele mai vechi, ele – însele construite, începând cu sec. IV, pe o grotă identificată ca cea a Bunei Vestiri, chiar în locul unde potrivit tradiţiei creştine arhanghelul Gabriel i-a apărut Mariei pentru a o anunţa că-l purta în pântecele sale pe copilul Iisus.
Alături de această bazilică se găseşte biserica Sf. Iosif, pe presupusul sit al casei Sfintei Familii şi al atelierului de tâmplărie al lui Iosif.
Nu departe de aceasta, o importanta Biserică greco – catolică corespondând cu sinagoga unde se ducea Sfânta Familie şi unde a început Iisus să predice, suscită atracţia mulţimii. În apropiere, se află „Puţul Mariei”, unul din monumentele publice din Nazaret.
Am coborat din autocar in apropierea fantanii si am pornit spre Biserica ortodoxa, care marcheaza pentru noi Nazaretul Sfintei Scripturi, locul unde Fecioara Maria a primit de la îngerul Gavriil vestea că îl va naște pe Iisus și locul unde și-a petrecut Iisus copilăria și adolescența după venirea din Egipt.
Desi nementionata in Sfanta Scriptura, traditia conform careia Fecioara se afla iesita sa ia apa in momentul Bunei Vestiri, este una foarte veche. Aceasta informatie se regaseste in documente ale secolului al II-lea. Protoevanghelia lui Iacov este unul dintre aceste documente ce consemneaza perioada copilariei lui Hristos, dand mai multe detalii despre aceasta.
Protoevanghelia lui Iacov mentioneaza inca si faptul ca Fecioara Maria era una dintre cele sapte fecioare alese din radacina lui David alese pentru a tese o noua dvera pentru Sfanta Sfintelor din Templu. Ea cosea la aceasta panza, in casa ei din Ierusalim, mai inainte de a iesi sa ia apa de la izvorul de afara,spre a primi Buna-Vestire.
Nici Craciunul, nici Pastele, nici Boboteaza, nici Schimbarea la Fata nu sunt numite Buna-Vestire. Si iata ca sarbatoare aceasta se numeste Buna-Vestire. De ce? Ce fel de Buna-Vestire a coborat din Ceruri? Ce s-a intamplat in amara noastra viata lumeasca? Oare este posibila Buna-Vestire in lumea in care exista moartea? Oare este posibila adevarata dreptate in lumea in care totul se preface in spasmele mortii, inaintea monstrului mortii? Atunci s-a petrecut cea mai mare Buna-Vestire. Ce s-a intamplat? Atunci Sfantul Arhanghel Gavriil vine la Sfanta Fecioara si ii aduce la cunostinta aceasta Buna Vestire: Vei naste Fiu si vei chema numele lui Iisus-Mantuitorul si imparatia Lui nu va avea sfarsit .
Cum este posibil ca Domnul si Dumnezeul necuprins sa Se nasca din fecioara? Cum sa Se zamisleasca in trupul Preasfintei Fecioare? Taina aceasta este mare, mai presus decat toate tainele.
Caci ce a adus Domnul cu Sine si cine este Domnul Hristos? El, Singurul Adevaratul Dumnezeu, S-a pogorat in lumea noastra pamanteasca plina de dumnezei mincinosi si a aratat si cu adevarat a dovedit ca este Dumnezeul cel Adevarat, Singurul Dumnezeu intre toti Sfintii, Caruia de-a pururi, cu vrednicie I se pleaca toata faptura.
Si in timp ce El se afla in lumea aceasta, daruieste cu usurinta fiecaruia dintre noi slobozirea de dumnezeii mincinosi. Nu numai atunci, acum doua mii de ani, cand Domnul S-a facut om si S-a pogorat pe pamant, erau dumnezei mincinosi. Si astazi lumea este plina de dumnezei mincinosi, este plina de dumnezei nepoftiti, oameni care vor sa-L schimbe pe Unicul Dumnezeu cel Adevarat cu ei insisi.
Este plina de ei Europa si Asia si America si Africa. Este plina de hristosi mincinosi, este plina de proroci mincinosi, este plina de dumnezei mincinosi. Si atunci cand esti tulburat in lumea plina de dumnezei mincinosi si te intorci catre Singurul Dumnezeu cel Adevarat, catre Domnul Hristos, atunci din suflet fuge tot intunericul, tot intunericul si ratacirea care il scapa de dumnezeii mincinosi. Atunci tu apartii Singurului Dumnezeului celui Adevarat si simti cum intregul Cer intra in sufletul tau, cum odihna si pacea, toti ingerii imparatesc intru tine.
Domnul Hristos vine in aceasta lume impreuna cu adevarata Sa Dumnezeire vesnica! Iata, El este impreuna cu imensa Buna-Vestire, caci vesnicul Adevar Dumnezeiesc este Buna-Vestire pe care Domnul Hristos a creat-o si a oferit-o lumii. Nu numai ca a vorbit despre adevar, ci a aratat ca El este Adevarul, Adevarul dumnezeiesc vesnic. Si apoi, nu este minunata Vestea cea Buna ca Domnul Hristos ne-a daruit noua, oamenilor, Viata vesnica? El este Viata cea Vesnica si dumnezeiasca si ne-a daruit aceasta prin Invierea Sa, prin biruinta asupra mortii. Mai exista oare pentru om o Veste mai Buna ca aceasta? Mai exista vreo Veste mai Buna ca aceasta, ca moartea este biruita si este inlocuita de Viata vesnica, pe care Domnul Hristos o daruieste fiecaruia care crede in El?!
Protoevanghelia, scriere neinclusa in canonul Sfintelor Scripturi, spune urmatoarele: "Ea a luat vasul pentru apa si a iesit sa il umple de la izvor. In acel moment, o vece s-a auzit spunandu-i: "Bucura-te, caci ai aflat har. Domnul este cu tine, cea binecuvantata intre femei." In acel moment ea s-a intors spre locul din care s-a auzit vocea, dar nu era nimeni. Apoi a inceput sa tremure de teama. Intrand in casa, si punand apa deoparte, s-a asezat jos si a reinceput sa coasa la panza. In acel moment, un inger s-a infatisat inaintea ei..."
In Sfanta Scriptura, in Evanghelia Sfantului Apostol Luca, gasim nu multe cuvinte despre acest eveniment. El zice doar urmatoarele: "Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a plecat de la ea."
Iisus s-a născut în Betleem, unde Iosif și Maria se aflau pentru recensământ căci Iosif era din casa lui David. Apoi cei trei (Iosif, Fecioara Maria și cu Iisus) vor fugi în Egipt, scăpând de Irod cel Mare care vroia să-l omoare pe Iisus. Un înger îi vestește lui Iosif că se poate întoarce căci cei ce vroiau să-l omoare pe Iisus muriseră (Irod cel Mare și alții), așa că Iosif și familia sa se întorc, dar de frica lui Arhelau, fiul fostului rege, care domnea în Betleem, ei pleacă în Galileea, la Nazaret. Aici va locui Iisus și familia sa, acesta fiind motivul pentru care Iisus este chemat nazirinean.
Domnul Iisus Hristos a învăţat în familie. Mama Sa a fost, între oameni, cel dintâi învăţător al Său. El a ascultat cele spuse de ea, pe când era copil, a învăţat din cărţile prorocilor despre cele cereşti. A trăit într-o casă simplă şi în chip credincios şi plin de voioşie a îndeplinit partea ce-i revenea din treburile familiei. El, care a fost Stăpânul cerului, era acum un fiu plin de servitute şi binevoitor, un fiu iubitor şi ascultător.A învăţat o meserie şi cu mâinile Sale, cele făcătoare ale cununii creaţiei Sale, a muncit în atelierul de tâmplărie al lui Iosif, părintele Lui pământesc.Iisus a lăsat haina de lumină şi în veşmântul unui muncitor de rând a umblat pe uliţele târguşorului Nazaret, mergând şi întorcându-se de la umilele Sale lucrări.
Oamenii, din toate timpurile şi din vremea aceea, preţuiau strălucirea lor din afară şi nu pe cea lăuntrică. Religia scăzuse în forţa ei interioară, crescuse în ceremonii şi ceremoniale, în fast, legile şi poruncile erau asfixiate, înăbuşite şi diluate în topuri de reguli şi norme pe care numai cei cultivaţi le mai puteau reţine şi erau folosite şi untilizate de regulă spre folosul lor.
Educatorii acelor zile şi numai de atunci, căutau să impună respectul pentru haine strălucitoare şi bogăţie, pentru putere şi forţă, respectul pentru cei care printr-o purtare plină de mândrie şi egoism să sperie şi să timoreze lumea. Oamenii de atunci respectau pe Dumnezeu, dar un dumnezeu după chipul lor, după poftele şi viziunile lor. Viaţa lui Iisus Hristos arăta cât fără de preţ sunt toate câte lumea le priveşte ca fiind total trebuincioase traiului pe pământ.
Domnul nostru Iisus Hristos n-a umblat la şcolile din zilele Sale, care măreau pe cele mărunte şi scădeau pe cele mari, aşa cum sunt şi azi educaţi şi deprinşi în şcoală şi în familie, de oameni mici spiritual, învăţăcei ai celor lumeşti. Iisus şi-a adunat învăţătura din izvoarele rânduite de Dumnezeu, din munca folositoare, din studierea Scripturilor, din natura creată de Tatăl, din realele întâmplări ale vieţii de nevoiaşi, aşa cum erau şi cei din familia lui Iisus. El şi-a adunat învăţătura din acele surse deschise permanent omului, din cărţi ale lui Dumnezeu, pline de lecţii pentru toţi aceia care vin la ele cu mintea binevoitoare, cu ochii deschişi, cu inima înţelegătoare şi cu sufletul plin de iubirea de Domnul.
,,Copilul creştea şi se întărea în spirit, plin fiind de înţelepciune; şi harul lui Dumnezeu era asupra lui”.
Pregătit în felul acesta, Domnul Iisus Hristos a pornit la misiunea Sa şi în orice clipă a legăturilor Lui cu oamenii avea asupra lor o influenţă plină de binecuvântare şi o putere de a transforma, aşa cum nu mai văzuse lumea niciodată. Fie ca puterea binecuvântată şi transformatoare a lui Dumnezeu sa ne ajute si pe noi spre Slava lui Dumnezeu. Amin (postat pe fb de ioan monahul)
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Bucuria mea, fiindca Dumnezeu a imprimat in om chipul Sau, El fiind Alfa si Omega, inseamna ca si in om intalnim alfa și omega. Alfa este CUNOASTEREA si omega este IUBIREA. De multe ori, din dorinta si curiozitatea de a cunoaste, omul greseste, dar, EL POATE FI SALVAT PRIN IUBIRE. Avem ca exemplu, asigurarea data de Insusi Mantuitorul, Iisus Hristos, in privinta femeii din casa fariseului: "I SE IARTA MULT, PENTRU CA A IUBIT MULT" (Luca 7:47). Bucuria mea sa tii minte ca "omul cel drept" din noi este MIC, mic de tot, iar "omul cel pacatos" este URIAS, este un adevarat Goliat. De ce asa? Pentru ca de la caderea din Rai a protoparintilor nostri Adam si Eva, inclinarea spre RAU este mai mare decat inclinarea spre BINE! Dar, omul acela micut, este fratele lui Iisus Hristos, iar Goliatul este vrajmasul acelui om micut. Trebuie sa luam partea celui drept, ocrotindu-l, liberandu-l, intarind-ul si aducandu-l la lumina, ridicandu-l deasupra celui pacatos si dandu-i deplina intaietate (prin Post, Spovedanie, Impartasanie, Cainta, Lacrimi, Milostenie, Smerenie, Blandete, Iubire, Iertare...) ca sa putem spune impreuna cu Sfantul Apostol Pavel: "NU MAI TRAIESC EU, CI HRISTOS TRAIESTE IN MINE!" (Galateni 2:20). Amin si Aliluia!
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
..
Intr-o zi, am intalnit o doamna care mi-a spus: Parinte, imi puteti da si mie un indreptar de spovedanie?
I-am spus: Da! Atunci, un batran cu parul si barba alba, din apropierea noastra mi-a spus, tare urat: Ai ba, tu ai fi popa? Si eu i-am spus: Taicutule, eu nu sunt popa, sunt preot!
Corect este sa spui PREOT sau PARINTE, si nu popa. Cand oamenii din popor vor sa batjocoreasca un PREOT, spun: POPA ACELA!Popa, e nume de familie (Popa Mihaela, Popa Viorela, Popa Dorela...).
In Vechiul Testament preotul este slujitorul lui Dumnezeu: "Teme-te de Dumnezeu si cinsteste pe PREOT" (Eccleziasticul 7:32), in timp ce popii slujeau la idoli - diavoli (ex. popii zeului Baal). In Noul Testament nu scrie nicaieri popa, ci PREOT.
Insusi Hristos, zice celor 10 leprosi: "Duceti-va si va aratati PREOTILOR!" (Luca 17:14). Sfantul Apostol Petru spune: "Si voi fiilor duhovnicesti, supuneti-va PREOTILOR" (1 Petru 5:5). Sfantul Apostol Pavel zice: "Tu esti PREOT in veac dupa randuia lui Melchisedec" (Evrei 7:17). Raspunsul meu desi, respectuos, l-a ofensat si atunci mi-a spus: Vrei baa, sa-ti arat ca nu stii ce ai facut in Altar?
Da, vreau! Cum sfintesti tu, baa, o icoana?
Si i-am spus: Taicutule, cu epitrahilul la gat, citesc rugaciunile de Sfintire a icoanei, o stropesc cu aghiazma, ma inchin de trei ori si de fiecare data, o sarut, iar apoi, o dau imediat, celui care o dorea Sfintita.
Vezi ca nu stii ce ai de facut? Trebuie s-o tii 6 saptamani in Altar. Și atunci l-am intrebat: Dupa ce ai fost botezat, ai m-ai fost tinut inca sase saptamani in apa din Cristelnita, ca sa fie valida Taina Sfantului Botez? Nuuu!
Dar, dupa cununia religioasa, ai mai stat impreuna cu sotia, inca sase saptamani in Biserica, ca sa fie valida Taina Sfintei Cununii?
Nuuu! Vezi mai taicutule, daca pentru Sfintele Taine nu trebuie sase saptamani, cu atat mai mult o ierurgie, adica, o rugaciune de Sfintire a unei icoane, se face pe loc. Amin și Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
E ziua învierii, azi clopotele trag
Bătrânii stau pe prispe, iar unii stau în prag,
Cei tineri şi copii, ieşind gătiţi la drum
Se duc ca să ciocnească la cimitir acum.
Mireasma cea de Taină a Sfintei sărbători
Se simte din tămâie, din iarbă şi din flori,
Livezile se-mbracă într-un frumos veşmânt.
Şi toate par acuma mai nouă pe pământ.
Aproape de altarul Bisericii de lemn
Un copilaş aduce, făclii şi untdelemn,
Sărută Sfânta Cruce la proaspătul mormânt
Apoi îngenunchiază şi plânge suspinând.
Când clopotele sună cu dangătul voios,
Orfanul lângă Cruce suspină dureros!
Fiind el în durere cu totul adâncit,
Din sunetul de clopot un glas a auzit.
Nu plânge azi copile şi nu fii supărat,
Căci iată sunt cu tine, Hristos a înviat!
Era vorbirea dulce a maicii din mormânt,
Gonindu-i întristarea din pieptul lui înfrânt.
S-a ridicat îndată, cu sufletul uimit
Şi căuta să vadă pe care i-a grăit.
Atuncia din Altarul cu zidul afumat
Văzu zâmbind pe Domnul, cu Trupul Înviat.
S-a luminat la suflet de chipul Lui cel blând
Şi lepădând durerea a zis aşa în gând:
Atuncia dacă Domnul aici a înviat
Înseamnă că şi mama cu Dânsul s-a sculat!
Zicând aşa cu gândul, s-a închinat smerit
Şi sărutând mormântul, spre casă s-a grăbit.
La vatra părintească sta singur, singurel
Căci tatăl lui, sărmanul, murise în răzbel
Dormea la cei de-aproape, iar ziua alerga
La casa cea pustie, şi deseori plângea.
Acum de Înviere, venind acasă iar
A început orfanul iar să plângă cu amar,
Dar clopotul se-aude la cimitir sunând
Şi iarăşi glasul maicii s-aude iar zicând:
Nu plânge azi copile şi nu fii supărat,
Eu sunt ş-aici cu tine, Hristos a înviat!
De-atunci orfanul nostru a încetat cu plânsul
Şi orice clopot sună îl mângâie pe dânsul.
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
"...Mânia ne biruieste pe toti! Vai de capul nostru! Dar să vorbim, după Sfântul Ioan Scărarul, care sunt treptele mâniei.
Mânia se împarte în trei feluri; este mânia numită pe greceste
holos, care înseamnă "repede", când omul se mânie repede si tot repede
îi trece. Asta nu-i mânie periculoasă. Este ceea ce spune Duhul Sfânt în
Psaltire: Mâniati-vă si nu gresiti.
Aceasta-i mânia cea firească. A gresit o dată, a cerut iertare,
se împacă. Inima omului este împărtită în trei părti: partea mânioasă,
partea ratională si partea poftitoare. Această mânie este dumnezeiască,
căci din fire este sădită în sufletul omului, să se mânie asupra
păcatului. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: "Mânia ta să nu fie asupra
fratelui, ci asupra sarpelui prin care ai căzut".
Când vezi pe un om că te ocărăste sau îti face rău, nu te supăra
pe el, că nu-i vinovat el. Nu s-ar fi pus legea iubirii de vrăjmasi
dacă era asa. Urăste boala lui, nu pe om, că nu-i vinovat omul, diavolul
îl îndeamnă. Urăste boala, că boala-i de la draci, ca să-l facă să te
urască, să te ocărască, să te păgubească, să te bată. El nu-i vinovat,
că omul este făcut după chipul si asemănarea lui Dumnezeu, dar cel
îndemnat de diavol asa face.
Mânia cea dreaptă nu urăste, ci împlineste porunca Domnului,
care zice: Iubiti pe vrăjmasi vostri. Binecuvântati pe cei ce vă
blestemă.
Această mânie, holos, este primul grad al mâniei.
A doua treaptă a mâniei este mânia numită catos sau pizmă, pe
româneste. Acesta-i un sarpe rău. Acesta când a muscat inima noastră, nu
numai că ne mâniem, dar tinem mânie câte o săptămână, două, pe cel care
ne-a făcut rău. Aceasta-i grea.
Când omul tine mânie si gândeste: "Lasă că-i răstorn eu planul
la acela; lasă că am să-i zic eu; lasă că am să i-o fac eu", si când vei
vedea acestea în mintea ta, să stii că ai trecut în treapta a doua a
mâniei. Te-a muscat mai mare balaur de inimă. Si să te duci să ceri
iertare, să te împaci cu fratele, zicând: "Iartă-mă, sotule; iartă-mă,
sotie!", că dacă nu trece această mânie, nu putem zice "Tatăl nostru".
Atunci ar trebui să ne rugăm asa: "si nu ne iartă nouă, Doamne,
greselile noastre, precum nici noi nu iertăm". Asa ar trebui să ne
rugăm, că dacă nu iertăm, altfel nu putem zice "Tatăl nostru". În nici
un fel de mânie nu putem zice "Tatăl nostru". Conditia-i pusă de
întelepciunea lui Dumnezeu Cuvântul.
Apostolul spune: Soarele să nu apună întru mânia voastră, iar
cel ce a trecut în al doilea grad de mânie, nu numai soarele îl apucă cu
mânia, îl apucă si două, trei zile, si o săptămână si o lună.
Apoi este mânia cea mai grea decât toate, zacos, care pe
româneste se cheamă zavistie. Asta-i mai rea decât dracul. Este un drac
mai rău decât toti dracii, zavistia. Să ne ferească Dumnezeu de asemenea
mânie! Dar de ce se cheamă zacos? Fiindcă zace mult în inima omului.
Omul când a ajuns în treapta a treia a mâniei, nu tine mânie numai
două-trei zile sau o săptămână, ci ani de zile.
S-au văzut oameni bolnavi de această boală, de zavistie, care
nici la moartea lor n-au iertat pe fratele. "Uite, cutare a murit, si pe
patul de moarte i-a cerut iertare fata sau nepoata, si n-a vrut s-o
ierte". Să ferească Dumnezeu! Acesta-i balaurul zacos sau zavistia, si
de acesta arată dumnezeiescul Ioan Gură de Aur că-i mai rău decât
satana, în Cuvânt la Saul si la David.
Saul era împăratul lui Israel si era bolnav de epilepsie, de duh
necurat, că adeseori cădea la pământ si făcea spume la gură, că îl
părăsise Dumnezeu de când l-a ucis pe împăratul Ahab. David venea si-i
cânta din harpă psalmi si gonea duhul cel rău de la Saul si îl făcea
sănătos si se linistea.
Dar Saul îi multumea lui David că a scos dracul din el? Nu.
Dracul, auzind puterea psalmilor, îl părăsea pe Saul si fugea. Iar Saul
se linistea, dar zavistia din el nu.
Căci fecioarele Ierusalimului, după ce au auzit că David, un
copil, a bătut pe filisteanul Goliat si i-a tăiat capul si a ridicat
ocara dintre fiii lui Israel, ele băteau din tambure si strigau asa:
Bătut-a Saul cu miile si David cu zecile de mii. Adică îl lăudau mai
tare pe David decât pe Saul. Si de atunci Saul a prins ură, tot din
iubirea de slavă, a prins mare zavistie, zicând că de-acum David are să
fie împărat.
Si atâta zavistie avea, cu toate că David îl tămăduia si izgonea
dracul de la dânsul, încât când se scula de jos întreba: "Unde-i David,
să-l omor?" Si a aruncat de trei ori cu sulita după David. Pe cine voia
să omoare? Pe doctorul lui, care-l făcea sănătos.
Ai văzut că dracul se ducea de la Saul, din cauza psalmilor, dar
zavistia din inima lui nu se ducea? Voia să-l omoare pe David, ca să nu
ajungă împărat.
De aceea spun Sfintii Părinti si mai ales Sfântul Vasile cel
Mare: "Zavistia este mai rea decât dracul". Asta-i mânia zacos si când
se tulbură omul de zavistie, fierea varsă venin în jurul inimii, că
partea cuvântătoare a sufletului este în inimă. Atunci se întunecă
ratiunea si creierul si partea sentimentală a sufletului omului si
degeaba îi spui că aici este alb, că el vede negru. Nu mai vede bine,
fiindcă i s-a întunecat mintea si inima de zavistie.
Zacos, adică zace mult în sufletul omului. Zavistia este mai rea
decât toate. Numai diavolul este zavistnic si are zavistie de la
începutul lumii asupra oamenilor si asupra lui Dumnezeu, dar a omului,
spune Sfântul Ioan Gură de Aur, este mai rea decât dracii. Să ne
ferească Dumnezeu, că zavistia este un drac care persistă în inima
omului si dacă omul nu se mărturiseste si nu se roagă lui Dumnezeu să-l
izgonească, sunt multi care nici pe patul mortii nu vor să ierte pe cel
ce le-a gresit.
Aceasta este treapta a treia a mâniei, care este cea mai
periculoasă; si acesta este dracul zavistiei, care-i mai rău decât toti
diavolii.
Deci nu-i de ajuns să zici numai cu buzele: Dumnezeu să te
ierte, dar inima ta să fie plină de zavistie si de mânie; aceasta nu-i
iertare. Dumnezeu caută la inimă. În zadar ne rugăm, când inima noastră e
plină de răutate, de zavistie, de răpire si de toată râvna cea rea.
Deci să ne silim cu inima noastră, să o convingem că trebuie să
iubim pe fratele nostru si să cerem ajutorul lui Dumnezeu să facem acest
lucru si atunci să avem îndrăzneală în rugăciunile noastre către
Dumnezeu. Dacă nu, are să se întâmple ce spune Sfântul Isaac Sirul:
"Sământă pe piatră este rugăciunea celui ce are mânie asupra fratelui
său".
Să ne păzească Dumnezeu de tot felul de mânie, dar mai ales de mânia zacos. Amin. "
Cel ce face milostenie ”împrumută pe Dumnezeu”
PARINTELE CLEOPA
"...Îndemna si la milostenie: ”Să nu plece nimeni de la voi
nemiluit, mamă! N-ai un ban, dă-i un cartof, un colt de pâine, o
batistă, dă-i ceva cât de putin. Dacă dai putin, dar îti pare rău că nu
dai mai mult, ca fulgerul ajunge la Dumnezeu milostenia ta. De ce? S-au
întâlnit două mari virtuti: milostenia cu smerenia”.
...Sfătuia pe fiecare să facă milostenie în numele lui Hristos,
după puterea sa, că cel ce face milostenie ”împrumută pe Dumnezeu” si se
mântuieste cel mai usor. Că zice Domnul în Sfânta Evanghelie: Fericiti
cei milostivi, că aceia se vor milui . (Matei 5, 7). "
Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Te rog sa primesti din partea mea,
o binecuvantare si un buchet de flori cu ghiocei, brânduse, zambile, tămaioare, narcise si mărgăritar. Să pui florile in glastra sufletului si să le uzi cu apa bucuriei.
Dumnezeu si Maica Domnului să te binecuvanteze. Har si pace sufletului tău!
Să-ti dea Dumnezeu sănătate si mântuire!
LA MULTI ANI!
Femeia-i floare sau e stancă,
Gingas liman al mangaierii,
E floare cand va vrea sa plangă,
E stancă-n viforul durerii!
Femeia stie să oprească,
O lacrimă pe-un trist obraz,
Femeia poate să zambească,
Si-n bucurie, si-n necaz!
Femeia este născătoare,
Si de eroi si de-mpărati...
La Domnul tainic, rugătoare
Ridică ochii-nlăcrimati!
Femeia-i leagănul prunciei,
O datorie Sfanta are,
Sa fie chip al evlaviei Precum,
Preasfanta Nascatoare!
Femeia poate ca din pruncul,
Ce-a leganat la al sau piept,
Sa faca poate, un nemernic,
Ori poate-un Sfant, sau un om drept.
Sa-si creasca fiul ca pe-un inger,
Sau poate ca pe-un ticalos,
Sa nasca fiu pentru-ntuneric,
Sau poate Sfant pentru Hristos!
Sa creasca fii pentru jertfire,
Sa fie Duhul Sfant in ei,
Sa moara-n chin, spre nemurire,
Precum cei sapte Macabei...
Si jertfa dragostei cea Sfanta,
Trece din suflet mai departe,
In ceruri ingeri o cuvanta,
Caci trece dincolo de moarte!
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
La intrarea în Biserica Sfântului Mormânt se găseşte locul răstignirii Mântuitorului, ce se numeşte în aramaică Golgota, în traducere Craniu sau Căpăţână (Matei 27, 33; Marcu 15, 22; Luca 23, 33).
n ceea ce priveşte originea numelui de Golgota, se presupune că vine de la craniile celor răstigniţi aici, fiind vorba de locul unde se petreceau execuţiile publice, sau de la craniul lui Adam înmormântat aici, sau de la forma terenului care amintea de craniul unui om.
Golgota nu are astăzi mai mult de 5 metri înălţime de la nivelul pardoselii bazilicii. Ultimele săpături arheologice făcute în perimetrul bazilicii Sfântului Mormânt, între 1960-1970, au dus la concluzia că zona a fost o imensă carieră de piatră, exploatată timp de mai multe secole atunci când la Ierusalim se construiau noi cartiere.
După ridicarea Bisericii Sfântului Mormânt de către Sfânta Împărăteasă Elena, pe Golgota s-au construit un altar şi o cruce în care s-a încastrat un fragment din Crucea pe care a fost răstignit Hristos, dăruit de împăratul Teodosie al II-lea în anul 428.
Rugaciuni nepotrivite
-
*Rugaciuni nepotrivite*
De ce vreau sa scriu un asemenea articol pe o pagina de profil personala?
Cred ca inainte de a ne pune problema situarii noastre...
LA ICOANA FERECATĂ
-
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL
BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
de Eliana Popa
Mulțumesc, Măr...
CALAMITATE
-
"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu
numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar
eu m-am scu...
VIAȚA SFÂNTULUI DIMITRIE CEL NOU ...27 oct. 2024
-
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele
Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele
si.......
Nimeni nu ar trebui să moară de cancer;
-
*ȘTIAȚI CĂ?
(1). Primul pas este oprirea consumului de zahăr, atunci când nu există
zahăr în organism, celulele canceroase mor în mod natural.
(2). A...