Tata, în sus nu te-ai uitat!"

UN TATĂ se reîntorcea seara de la hotar cu pruncul său cel mai mic. Pe drum, îşi puse gândul rău să fure nişte fân verde. Opri trăsura, se dete jos şi, apropiindu-se de fân, se uită pândi¬tor în dreapta şi în stânga - aşa cum se uită cei ce vor să fure - şi apoi se aplecă să ia fânul. Dar pruncul, de colo, din căruţă, neînţelegând ce face tatăl său, strigă: „Tată dra¬gă, în sus nu te-ai uitat... Uită-te şi în sus!...". Tatăl rămase ruşinat şi se lăsă de păcat. O, de câte păcate s-ar speria oamenii dacă s-ar uita şi „în sus" când le fac!