Odată, un lup am mers într-un sat şi, privind printre zăbrelele unui gard, văzu un câine, căruia îi spuse:
- Vino-ncoace! Vreau să te întreb ceva.
Câinele îi răspunse:
- Îmi pare rău, dar sunt legat cu lanţul.
Lupul se miră mult:
- Cum, nu eşti liber? Şi eu care credeam că-ţi merge bine!
- Îmi merge bine, răspunse câinele. Primesc mâncare de trei ori pe zi, nu am griji pe capul meu....
- Tu nu cunoşti pădurea? Şi nici iepuri nu ai voie să vânezi?
- Nu, răspunse câinele, nu sunt liber. Totdeauna sunt legat.
- Asta-i rău, foarte rău, deoarece pădurile sunt cele mai frumoase lucruri din cele existente pe pământ, spuse lupul.
Câinele ar mai fi vrut să audă câte ceva despre păduri, dar lupul dădu din cap şi-i spuse:
- Nu vreau să-ţi fac poftă. Merg la prietenii mei să le povestesc despre tine, sărăcuţul.
Atunci câinele se aşeză pe pământ şi lătră într-una. Din acel moment nu se mai simţi fericit. Lupul, în schimb, se întoarse în pădure şi era foarte fericit. În iarna următoare însă lupul muri de foame deoarece nu găsi nimic de mâncare.
La fel va fi şi cu creştinii care sunt legaţi de poruncile Evangheliei: nu vor muri de foame niciodată, fiindcă Stăpânul lor se va îngriji de ei. În schimb cei ce hoinăresc liberi prin jungla lumii acesteia, vor păţi ca lupul, cu siguranţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu