Au venit odata, la avva Lucius, la Ennaton, cativa calugari euhiti. Batranul i-a intrebat: „Ce lucrati voi cu mainile?“. Ei au raspuns: „Noi nu ne atingem de lucru, ci, cum zice Apostolul, ne rugam neintrerupt“. Batranul ii intreaba: „Dar nu mancati?“. Ei zic: „Da“. El: „Si cand mancati, cine se roaga pentru voi?“. Apoi: „Nici nu dormiti?“. Ei: „Da“. Batranul: „Si cand dormiti, cine se roaga pentru voi?“. N-au stiut ce sa-i raspunda. El a continuat: „Iertati-ma, dar voi nu faceti cum spuneti. Eu am sa va arat ca, desi lucrez cu mainile, ma rog neincetat. Iata cum: Ma asez, cu Dumnezeu, sa-mi umezesc smicelele. Apoi le impletesc in funie zicand: «Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea». Si-i intreaba: „Oare aceasta nu-i rugaciune?“. Ei au raspuns: „Ba da“. Apoi continua: „Toata ziua lucrez si ma rog si castig mai mult sau mai putin de saisprezece parale. Dau doua de pomana, la poarta, iar de restul mananc. Cine primeste cele doua parale se roaga pentru mine in timp ce mananc si dorm. Astfel, cu harul lui Dumnezeu, indeplinesc porunca de a ma ruga neintrerupt“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu