Iubim câinele şi uităm pe Dumnezeu???

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

 Motto:
Cine la cine este slugă: câinele la om, sau omul la câine??? 

                                                                                         Preot Ioan

      Unul dintre animalele care însoţesc pe om în tot cursul vieţii lui pământeşti este câinele. Şi chiar este dintre necuvântătoare cel mai fidel prieten al omului, de unde şi zicala „credincios ca un câine“, ataşamentul lui faţă de stăpân mergând, după cum se cunosc numeroase cazuri, până la jertfa supremă. Chiar trebuie să mulţumim din suflet lui Dumnezeu pentru că ne-a dăruit la facerea lumii şi acest animal iubit de toată lumea, numai că El, Dumnezeu, a lăsat câinele să trăiască precum un câine, adică într-un coteţ pe un strat de paie, cât mai aproape de casa omului, dar în nici un caz în casa omului. De aceea, în înţelepciunea Lui, Dumnezeu i-a şi pus blană de păr pentru a putea rezista la temperaturi foarte scăzute.        Dacă ne întoarcem în copilărie, în primii ani de şcoală, ne amintim cum învăţam la zoologie: „Câinele este un animal domestic, care trăieşte PE LÂNGĂ CASA OMULUI“ şi NU ÎN CASA OMULUI. Şi este foarte normal să fie aşa, deoarece câinii sunt purtători de microbi. După cele mai recente statistici, ei pot transmite microbii a 40 de boli care sunt şi contagioase.
           Câinii sunt deci purtătorii unor microbi care generează boli foarte grave, dintre cele mai frecvente sunt parazitozele intestinale (viermi intestinali) şi chisturile hidatice care se localizează în plămâni şi în ficat. Aceste chisturi hidatice odată formate în corp, necesită intervenţie operatorie de mare fineţe, existând riscul ca la operaţie, prin ruperea chistului, să se împrăştie lichidul în abdomen, ceea ce generează în continuare un număr mai mare de chisturi de care nu poţi scăpa toată viaţa. Blana câinelui este un loc ideal pentru înmulţirea puricilor... Şi apoi vezi fete tinere pupându-se cu ei în bot (vezi imaginea din dreapta). 
      Pisicile şi câinii crescuţi în casă, chiar dacă sunt sub supraveghere medicală şi bine îngrijiţi pot avea ascarizi. Aceşti paraziţi, determină modificări ale elementelor sanguine şi anume: creşterea eozinofiliei la 80-90% (normalul fiind între 2-4%), precum şi hepotosplenomegalia, adică creşterea în volum a splinei şi ficatului.
      Ascarizii se închistează în creier şi inimă, dând simptomatologia unor tumori la acest nivel, ceea ce duce la moartea celor care locuiesc împreună cu aceste animale în casă. Aceste boli poartă numele ştiinţific de toxocaloze. De asemenea, fire de păr care rezultă în perioada de năpârlire a câinilor şi pisicilor pot ajunge în căile respiratorii inferioare sau plămâni, producând reacţii alergice sub forma astmului bronşic cu consecinţe grave asupra aparatului respirator. Ori Sfântul Nicodim Aghioritul în lucrarea sa „Paza celor cinci simţuri“, la pagina 147, ne îndeamnă insistent să nu creştem câini în casă. 
        Un alt Sfânt tot din Muntele Athos, Sfântul Siluan, ne învaţă să ne uităm la câine ca la pământ. De aceea putem spune cu fermitate, că acum, în această epocă aşa-zis modernă, câinele a devenit un IDOL. Da, chiar un idol, pentru că oamenii, în loc să-şi reverse iubirea asupra semenilor, asupra fraţilor, părinţilor, copiilor îşi revarsă toată iubirea asupra unui câine. Şi atunci, desigur calcă cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu: 
IUBIREA - „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi !“. Deci, se vede clar că Dumnezeu n-a poruncit: „Iubeşte-ţi câinele ca pe tine însuţi!“. Greşind în acest fel, iubind câinele mai mult decât pe om, cădem din măreţia şi cinstea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu, aşa cum zice psalmistul: „ŞI OMUL ÎN CINSTE FIIND, N-A PRICEPUT; ALĂTURATU-S-A DOBITOACELOR FĂRĂ DE MINTE ŞI S-A ASEMĂNAT LOR“ (Psalm 48:12). Mai calcă şi ceea ce ne porunceşte Dumnezeu la Facerea 1:28 „Creşteţi şi vă înmulţiţi !“, nu a zis „Creşteţi şi înmulţiţi câinii !“. 
      Dacă veţi fi puţin atenţi, veţi vedea cum duminica, fete tinere şi oameni serioşi, uitând că sunt creaţia mâinilor lui Dumnezeu, uitând să intre în Sfintele Biserici, preferă să-şi plimbe idolii (câinii) pe unde pot, în loc să participe la Sfânta Liturghie. DECI, STAU CU FAŢA LA CÂINE ŞI CU SPATELE LA DUMNEZEU... Dumnezeu să-i ierte!!! Personal sunt sigur că aceşti oameni nu cunosc nici scopul vieţii noastre creştineşti - MÂNTUIREA, şi nici ceea ce se întâmplă în Biserică în timpul Sfintei Liturghii - JERTFA CEA FĂRĂ DE SÂNGE A DOMNULUI NOSTRU HRISTOS, Care se jertfeşte în fiecare duminică, pe fiecare Sfântă Masă, în fiecare Biserică, pentru ca Dumnezeu -Tatăl să ne mai rabde pe pământ... 
        Şi iată o întâmplare autentică din 1997 în Bucureşti, aproape de staţia Lujerului, în Drumul Taberei. Am mers să-mi cumpăr o ciocolată de la un privatizat. Când am privit mai cu atenţie am observat că avea trei părţi din produse pentru câini şi numai o parte din produse pentru oameni. Şi atunci l-am întrebat pe patron: „După cum văd, dumneavoastră aveţi mai multe produse pentru câini decât pentru oameni!“ şi el mi-a răspuns: „Păi, bineînţeles, că noi câini trebuie să creştem şi nu oameni!“ Iar eu i-am spus: „Extraordinar, păi cum aşa?“. Iar el mi-a zis: „Dacă creştem

copii, când se fac mari ne bat, ne dau în cap!“ Iar eu i-am spus: „Sigur că ne bat, dacă din „florile“ pe care ni le-a dat Dumnezeu facem „buruieni“, dacă nu-i creştem în dragoste şi în frică de Dumnezeu, dacă din copiii noştri nu facem şi copii ai lui Dumnezeu, dreptcredincioşi - creştini-ortodocşi.
    Şi atunci el, foarte supărat, mi-a spus: „Am săţi demonstrez că eu am dreptate! Uite, spre exemplu, dacă dumneata dormi cu copilul în pat, noaptea, şi vin hoţii, cine te scoală din somn, câinele sau copilul?“ La care eu am răspuns: „Câinele, că doar n-o să latre copilul!“. Şi el mi-a spus: „Vezi, rezultă că noi trebuie să creştem câini . Apoi, ai cumpărat de la mine o ciocolată de 3000 de lei şi mai mult m-ai deranjat, pe când proprietarii de câini cumpără de sute de mii de lei pe zi“. 
        S-a văzut clar că acesta era un „om al banului“, şi nu era „omul lui Dumnezeu“. Dacă avem un bănuţ în plus în aceste vremuri grele, să nu-i cheltuim coafând câinii, cumpărându-le broşe pentru păr, costumaşe, conserve şi zgărzi, ci mai bine să cumpărăm ceva celor sărmani, celor de la azilul de bătrâni, la leagănul de copii orfani şi NE VOM FACE COMOARĂ ÎN CER. Oare câinele ne va da o cană de apă, fiind bolnavi la bătrâneţe?
Oare câinele ne va face parastas, ne va aprinde o lumânare la Biserică? CATEGORIC NU!!! Cum să găsească milă la judecata

lui Dumnezeu, cei care dau mai mulţi bani pentru câini decât pentru sărmani? Cum să găsească milă cei ce alintă animalele, dar pe săraci nu-i bagă în seamă? Astfel de oameni, au sufletele moarte chiar dacă nu-şi dau seama. Dacă preţuiesc mai mult câinii decât pe oameni vor regreta amarnic această alegere, dar atunci va fi prea târziu!
       În concluzie, să avem în permanenţă gândul la cuvintele Mântuitorului: „Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?“ (Matei 16:26).
    Să ne rugăm dimineaţa, să ne rugăm seara, să mergem după datoria cea sfântă în fiecare Duminică la Biserică, să postim cel puţin miercurea şi vinerea şi cel mai important, să ne spovedim şi să ne împărtăşim cel puţin în cele patru posturi mari: Paşti, Sfinţi Apostoli Petru şi Pavel, Sfânta Maria şi Crăciun.
              Să ne aducem aminte de prima predică a
                  Mântuitorului nostru, Iisus Hristos:
„POCĂIŢI-VĂ, CĂ S-A APROPIAT ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR!“ (Matei I4:17). 

                              Câini buni, câini răi, câini ... 

         Câinii de pe glob sunt numeroşi, de rase diferite, frumoşi sau urâţi, buni sau răi, folositori sau nu omului, câini de circ etc.. Sunt între ei câini antrenaţi să prindă infractori, să ajute la salvarea oamenilor din incendii sau de la înec, să fie călăuză orbilor, să depisteze drogurile, să îndeplinească diferite misiuni. Primesc răsplată după merit. Dar ei rămân tot câini. 
                       Oare câinii (animalele) au suflete?

        Animalele nu au suflet ci doar viaţă, au numai ceea ce Sfinţii Părinţi au numit putere pasivă. Ele se călăuzesc doar după instincte, pe când omul are puteri sufleteşti care îl fac să fie o persoană, un ipostas al unei conştiinţe de sine stătătoare (putere duhovnicească, putere contemplativă, putere raţională), care lipsesc oricărui animal. La Creaţie când a făcut Dumnezeu vieţuitoarele de pe pământ, doar a zis şi s-au făcut: „Apoi a zis Dumnezeu : Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor:animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor. Şi a fost aşa“ (Facerea 1:24). Iar când l-a făcut pe om l-a înzestrat cu suflet nemuritor: „Şi a zis Dumnezeu:«Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră“ (Facerea 1:26). Aşadar, ceea ce îl deosebeşte pe om de animal, este calitatea de a-şi însuşi o învăţătură concretă şi corectă despre Dumnezeu, pe care să o transmită şi altora. Omul are sădită în fiinţa sa nevoia de a răspândi ştiinţa despre Dumnezeu, exprimată în Psalmul 50: „Învăţa-voi pe cei fărădelege căile tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce“. 
   Sfântul Siluan subliniază că în toată viaţa Sa pământească, conform Sfintelor Evanghelii, Mântuitorul nu şi-a oprit niciodată atenţia asupra animalelor, deşi iubea toată creaţia. Şi cere ca toată dragostea noastră să fie orientată spre oameni, căci doar în ei găsim chipul lui Dumnezeu.  

               Unii Sfinţi au arătat grijă faţă de unele animale în                                                    pustia unde se rugau 

     Este adevărat că în Vieţile Sfinţilor sunt exemple în care ni se descrie pe larg îngrijirea pe care au acordat-o unii Sfinţi când animalele erau rănite sau flămânde dar acest lucru nu poate fi un contraargument pentru cele de mai sus. Aici este vorba despre restaurarea firii şi împăcarea omului cu creaţia. Dumnezeu ar fi putut avea grijă de acele animale şi ar fi trăit şi ele chiar de nu era prezent în pustie acel părinte înduhovnicit. Nici exemplul Sfinţilor recunoscuţi ca ocrotitori ai animalelor domestice (Sfântul Modest, Sfântul Trifon şi alţii) nu se referă la cazul nostru, căci ei, prin rugăciunile lor s-au făcut şi se fac folositori oamenilor crescători de animale, asigurându-le sănătatea şi fertilitatea animalelor de pe urma cărora trăiesc.
                                         Câinii morţii
                         (Ziarul Libertatea, 5 august, 2004)
      Copii mutilaţi sau chiar ucişi de fiare dezlănţuite, adulţi atacaţi în propriile curţi ori în timp ce se plimbă pe stradă. Din ce în ce mai mulţi câini de companie, fie de rasă, fie maidanezi, îşi atacă din

senin stăpânii. Cazurile s-au înmulţit, şi iată numai câteva exemple: 
      SFÂŞIATĂ DE O HAITĂ DE                       CÂINI 
          O femeie şi un bărbat din Moineşti au ajuns la spital rupţi de câinii campioni ai unui locuitor. Maria Gherasim, de 59 de ani, a fost atacată în grădina propriei case. Medicii spun că a scăpat cu viaţă ca prin minune. Alexandru Catană a fost atacat când trecea pe stradă, pe lângă un gard în spatele căruia se aflau câinii. Stăpânul câinilor se consideră nevinovat pentru că are semn de proprietate şi de câine rău, câinii fiind vaccinaţi şi înregistraţi la Poliţie.  

              UN BĂRBAT A RĂMAS FĂRĂ O URECHE

 Miron Pavel, din comuna băcăuană Helegiu, a ajuns la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău cu urechea ruptă, după ce a fost muşcat de câinele său, în timp ce încerca să îşi salveze copilul de animalul care îl atacase. Bărbatul a suferit o intervenţie chirurgicală operatorie. 

             COPIL DE TREI ANI ÎN STARE GRAVĂ 

Un copil de trei ani din Oradea a ajuns în stare gravă la spital, fiind operat de urgenţă, după ce a fost muşcat de câinele familiei. Copilul se juca în curte chiar lângă câine. La un moment dat, câinele l-a

atacat pe micuţ şi l-a muşcat de faţă şi de cap. Părinţii, disperaţi, l-au urcat imediat pe copil în maşină şi l-au dus de urgenţă la Spitalul Clinic de Copii din Oradea, unde a fost operat. Băieţelul are plăgi ale scalpului şi feţei pe o lungime de 20 de cm. Medicii au declarat că în prezent starea micuţului este stabilă.

        COLONEL ATACAT DE UN CIOBĂNESC MIORITIC

     Un colonel a fost atacat de propriul său câine, un ciobănesc mioritic. Bărbatul se afla în week-end, la casa sa de vacanţă, când, spre surprinderea sa, câinele său nu l-a mai recunoscut şi s-a repezit asupra sa, sfâşiindu-i mâinile. 

             BĂIEŢEL MUŞCAT DE CÂINELE CIOBĂNESC                                       AL FAMILIEI SALE

                Un copil de zece ani a fost internat la Spitalul de Urgenţă Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, după ce a fost muşcat de câinele ciobănesc al familiei sale. Din senin, animalul s-a enervat şi s-a repezit asupra copilului. Din fericire, rănile n-au fost prea grave şi au necesitat doar două zile de spitalizare. 

       CÂINII COMUNITARI FAC VICTIME LA BRAŞOV

      De la începutul acestei luni, în judeţul Braşov au fost muşcate de câini 145 de persoane. Numărul celor care au de-a face cu patrupedele, rămâne în continuare foarte ridicat. Asistenta-şefă, R. Silvia, de la Spitalul de Boli infecţioase Braşov, ne-a spus că, din fericire, nu a fost semnalat nici un caz de turbare şi că nici unul

dintre pacienţi nu a avut probleme deosebite. Cu toate acestea, braşovenii ajung în număr tot mai mare la spital, dovadă fiind cele peste 1200 de persoane care au fost muşcate de câini şi asta numai de la începutul acestui an. Este important de semnalat faptul că cei mai agresivi sunt câinii comunitari care reuşesc să facă victime din ce în ce mai multe (Săptămâna, 24 iulie 2004).

                               Maidanezi de 1.000.000 de lei 

          De acum încolo, dacă doriţi un câine maidanez, va trebui să băgaţi mâna în buzunar. Iubitorii de animale vor fi nevoiţi să plătească, de acum înainte de cinci ori mai mult pentru a lua acasă un câine al străzii (De ce să dăm 1.000.000 de lei pe un câine când nu ne ajung banii să plătim întreţinerea, telefonul, medicamentele.. şi apoi sunt maidanele pline de câini fără stăpân... am putea lua oricând unul gratuit). Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat, printr-o hotărâre, majorarea taxei pentru încredinţarea câinilor ceruţi prin adopţie. (Decât să adopte un câine, mai bine ar adopta un copil) (Ziarul Dracula nr.35 / 8-14 septembrie 2004, pag. 4). 

                                        Brutărie pentru câini 

           O brutărie din oraşul brazilian Sao Paolo, produce prăjituri, brioşe şi fursecuri pentru căţei.. „Panatteria di Canni“, adică Brutăria câinilor a dat lovitura în ceea ce-i priveşte pe stăpânii iubitelor patrupede, ea comercializând nu mai puţin de 8.000 de astfel de 9 delicatese. Toate reţetele, realizate cu ajutorul ciocolatei şi mierii de albine, nu conţin sare zahăr şi făină albă, este fiind aprobate de medicii veterinari. Proprietarul Angelo Carrota Neto a declarat cotidianului Estado de Sao Paolo: „Produsele pot fi consumate şi de oameni. De fapt, unii clienţi şi-ar împărţi bucuros mâncarea cu câinii lor“ (Ziarul Libertatea, Marţi 24.08.2004, pag.16). (Câţi copii nu s-or culca nemâncaţi iar câinii au la dispoziţie prăjituri, brioşe şi fursecuri în mii de variante). 

                               Mâncare pentru câini

       Sunt fabrici profilate pe produse pentru animale. Fac mâncare sofisticată, produse variate, lansează oferte foarte atrăgătoare, fac reclame costisitoare. Preparatele concurează ca gust şi aspect cu cele făcute pentru oameni. Sunt scumpe şi frumos ambalate. Sunt şi magazine sau raioane specializate în vânzarea acestor produse. (În imaginea din dreapta puteţi vedea că există şi  BERE PENTRU CÂINI...)

 Oare nu este o sfidare la adresa celor foarte săraci care sunt şi foarte mulţi???     

   Chiar există o şcoală de dans pentru                               câini

          Da, există! În Austin (Texas), s-a lansat o nouă modă: şcoala de dans pentru câini. În timpul primei lecţii de dans, antrenoarea Carolyn Scott chiar şi-a pierdut vocea. Ea şi partenerul ei canin Rookie au devenit, însă, în scurt timp, maeştri ai „baletului“:

„Eu îmi adaptez mişcările în funcţie de comportamentul câinelui. Observ expresia feţei, felul în care dă din coadă, cât de sus îşi ridică picioarele şi încerc să armonizez toate acestea cu stilul de muzică pe care îl ascultăm“. Cei interesaţi trebuie să ştie că o lecţie de dans durează 30 de minute şi costă 75 de dolari, 10 adică aproximativ 3.000.000 lei, deci jumatate din salariul pe o lună! (Revista Dog News). 

                         Vopsea verde pentru câine

    O britanică excentrică a stârnit senzaţie când a ieşit cu câinele ei la plimbare, pe străzile din Londra. Animalul, un Poodle botezat Charlton, e verde din cap până în picioare. Stăpâna lui, spune că a folosit o vopsea vegetală, care se duce prin spălare, în cel mult şase săptămâni (Libertatea, 3.02.2004). (Credeam că numai unii bărbaţi îşi vopsesc părul din cap, feminizându-se, dar, iată că şi câinii se vopsesc... se mai relatează şi faptul că este botezat.       Nădăjduim că nu l-a botezat în Biserică, fiindcă acolo se botează numai oamenii căci numai ei au chipul şi asemănarea lui Dumnezeu). 

                       Cu ce ne-am putea ocupa timpul liber

         

Iată privind imaginea din partea stângă, văzând acest câine coafat, am putea să ne dăm seama cum îi amăgeşte vrăjmaşul diavol pe unii oameni. Dumnezeu ne-a spus: „Privegeaţi dar în toată vremea rugânduvă, ca să vă întăriţi, să scăpaţi de toate aceasta care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“ (Luca 21:36).

                                     Scutece pentru căţei

         Un inventator canadian a scos pe piaţă nişte scutece speciale pentru câini, care reţin excrementele acestora, astfel încât stăpânii lor să nu mai fie nevoiţi să se aplece şi să colecteze în punguţe de

plastic murdăria lăsată de animal de fiecare dată când este scos la plimbare. Paul Lefevre, a conceput două modele diferite, pentru femele şi masculi, precum şi un model de absorbante pentru căţelele în călduri. Canadianul pretinde că 11 scutecele fac parte dintr-o ţinută completă pentru câini care include şi un fel de poşetuţă în care pot fi transportate jucăriile şi mâncarea sau telefonul mobil al stăpânului. (Evenimentul Zilei, luni, 13 septembrie, 2004,pag. 28).

                  Măşti de oxigen pentru câinii de companie 

        Echipele de pompieri din Florida au în dotare măşti de oxigen pentru câini, pisici şi hamsteri. Unitatea de pompieri a folosit chiar donaţii publice pentru a-şi dota echipajele cu cinci seturi de măşti de oxigen, speciale pentru animalele de companie. Terry Schenk, comandantul unităţii, a povestit ziarului „Orlando Sentinel“ că ideea i-a venit după ce a urmărit la televizor o ştire referitoare la resuscitarea unui câine prins într-un incendiu. (Revista Dog News). (Unde mai punem că există pături speciale, piscine şi chiar şi camere mobilate special pentru câini).

                      Aparat de tradus limba câinilor

           O femeie din Bangkok, capitala Tailandei, stă la „taclale“ cu căţelul ei „Bouy“, în vârstă de opt ani. Spune că înţelege mai uşor sentimentele câinilor graţie unui aparat, ce se numeşte „Bowling-ul“, care traduce pe un mic monitor lătratul şi mârâitul câinelui. Inventatorul dispozitivului susţine că „Bowlingual“ distinge între şase stări de spirit ale câinilor: bucurie, tristeţe, frustrare, furie, dorinţă şi durere. Mai mult aparatul poate fi programat să traducă lătratul în funcţie de rasă (Libertatea, vineri, 30.07.2004, pag1). 

                                  Animale la psihiatru?

      Clinica veterinară din Bad Schmiedeberg (Germania) este unică în Europa fiindcă se ocupă de moralul necuvântătoarelor maltratate. Zeci de animale maltratate, înfometate sau bătute de stăpânii lor îşi revin aici, NU ATÂT FIZIC, CÂT MAI ALES PSIHIC. 
      La jumătatea 12 anului 2004, erau internaţi aici 92 de pacienţi: 50 de pisici, şase câini, un ponei, un măgar, o iguană, 17 broaşte ţestoase şi 16 papagali. Psihologul Frank Emmrich, proprietarul clinicii spune că are o mare bucurie în a vindeca psihic aceste animale. (Libertatea, marţi 29 iunie, 2004). (Câinii ca şi celelalte animale în general au creier, au instincte, dar nu au raţiune şi atunci cum îi poate vindeca psihic aceste medic din moment ce nu poate grăi cu ei?). 

                              Cimitir pentru animale

    Cimitirul „Eternitatea“ dispune de o capelă proprie pentru ceremoniile religioase şi de spaţii preferenţiale pentru personalităţi. Înteresant este că pe viitor, O. Z. vrea să - şi materializeze o nouă idee de afaceri cu locuri de veci, UN CIMITIR PENTRU ANIMALE. (Libertatea 9 iulie,20004). 

Curtea supremă va hotărî dacă i se va tăia sau nu coada câinelui 

     Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie a statului New York au de rezolvat o problemă extrem de arzătoare. Aceştia trebuie să stabilească exact care trebuie să fie lungimea cozii unui câine

aparţinând rasei cocker spaniol. Incredibilul dosat a fost înaintat spre judecare de către John Hammer, un pasionat chinolog din selectul cartier newyorkez Manhattan. Respectivul contribuabil american este indignat de faptul că i s-a cerut să taie coada câinelui său, cocker spaniol pentru a se încadra în rigorile unui concurs de frumuseţe canină la care îl înscrisese pe iubitul său patruped. Acum va rămâne la latitudinea Curţii Supreme dacă Hammer va tăia sau nu coada câinelui, aşa cum i13 au cerut două prestigioase societăţi canine din New York (Revista Pop Corn nr.1, 2004).

                             Gigi subiect de partaj la divorţ 

       În urmă cu 10 ani, cazurile în care cuplurile aflate în proces de divorţ se luptau pentru partajul animalelor de companie erau de-a dreptul ridicole. Astăzi, aranjamentele de costodie dintre

proprietarii de câini sau de pisici sunt mai des întâlnite şi mai uşor de soluţionat. Cu toate acestea, în aria bătăliilor pentru custodie, unii judecători au recunoscut faptul că pentru mulţi dintre cei peste 160.000.000.de proprietari de câini şi pisici, aceste animale sunt mult mai importante decât partajul propriu-zis al unor bunuri materiale. Este şi cazul lui Gigi, un câine din San Diego (imaginea din dreapta), care, în 2003, a captat atenţia întregii naţiuni americane fiindcă proprietarii lui fiind în divorţ, au cheltuit peste 150.000 de dolari pe taxe şi avocaţi (Revista Dog News). (Aceşti oameni nu mai sunt liberi, ci robi ai acelei patimi, fiindcă suferă mai mult pentru pierderea câinelui decât pentru celelalte bunuri materiale, poate şi copii. Este într-adevăr jalnică o asemenea stare pentru om).

                           Cursuri de yoga pentru câini?

     Câinii de companie suferă, ca şi stăpânii lor, de efectele stresante ale vieţii urbane. Ideea că animalele au nevoie de nişte şedinţe yoga ia încântat pe americani. În multe localităţi din California şi Florida câinii participă alături de stăpânii lor la ore speciale de relaxare. Astfel, întinse pe covoraşe, patrupedele învaţă să facă figuri adaptate de yoga, care-i ajută să scape de stres. (Ziarul Libertatea 4.09.2004. pag. 11). (În popor se spune cam aşa: „Ţara arde în foc, iar noi...mergem la şedinţe yoga“... şi mai luăm şi câinii cu noi.
       Câinii aceia suferă sau nu suferă de stres, dar stăpânii lor cu siguranţă suferă de necredinţă şi idolatrie). 

                                Iubiţi credincioşi, 

     Această cateheză nu se vrea nicidecum o pledoarie împotriva îngrijirii animalelor, respectiv a câinilor, pentru că şi eu din copilărie am ocrotit animalele. În lipsa comunicării verbale cu ele rămâne ca iubirea să ia forma milei, şi aceasta din trei motive.
 ● În primul rând, milă, pentru că nevinovate fiind, animalele suferă şi ele stricăciunea întregii creaţii ca urmare a păcatului săvârşit de Adam.
 ● În al doilea rând, milă, pentru că omul căzut, stricându-şi relaţia cu întreaga creaţie, se poartă uneori cu animalele cum nu s-ar cuveni . 
● În al treilea rând, milă, pentru că omul sărac şi de-ar vrea să se poarte cum s-ar cuveni cu ele, le face pe bietele animale părtaşe la sărăcia lui. Despre Sfântului Siluan Athonitul nu se poate spune că nu iubea creaţia lui Dumnezeu din moment ce se întrista pentru ruperea fără motiv a florilor şi iată ce ne-a spus: „Nu trebuie nici să vorbim cu animalele, căci ne coborâm astfel la treapta lor de necuvântătoare“. Şi atunci apare o întrebare: 
     Cum se cuvine şi cum nu se cuvine a ne purta cu animalele?
      Cu câinele ca şi cu celelalte vieţuitoare trebuie să ne purtăm cu respectul cuvenit, ştiind că ele sunt o parte a creaţiei şi ca atare trebuie să preţuim darul lui Dumnezeu. Să preţuim creaţia lui Dumnezeu, dar să nu fie ceea ce spunea un Părinte de la mănăstirea Rohia, şi anume că multe femei au avortat toţi copiii pe care i-a dat Dumnezeu în tinereţe, iar acum la bătrâneţe, neavând asupra cui să-şi reverse iubirea şi-o revarsă asupra unui câine. Dar există şi oameni care cresc animale ca hobby (cum se spune în termeni moderni). În limbaj modern aşa ceva se numeşte patimă. Şi care este partea rea în această patimă? 
► În această patimă avem de-a face cu o agresiune, adică cu privarea de libertate (închiderea unui câine ciobănesc mioritic, rotwailer, pitbul într-un aprtament de bloc, de multe ori chiar într-o garsonieră).
 ► Este patimă şi pentru că în loc să-l slujească câinele pe om, s-au inversat lucrurile şi-l slujeşte omul pe câine. Acesta este un  lucru trist, de aceea se şi spune: „Cine la cine este slugă: Câinele la om sau omul la câine?“. Adică se poate spune chiar că este ridicol, caraghios să vezi domni sau doamne, altfel de respectat făcând corvoada de a scoate legat în lesă sau chiar purtat în braţe un câine pentru a-şi face nevoile sau programul de mişcare.
 ► Este patimă mai ales pentru că sunt pervertite sentimentele,         Avem de-a face chiar cu o perversiune. Iubirea pe care omul trebuie, conform poruncii (Să-ţi iubeşti aproapele tău ca pe tine însuţi), să o îndrepte către aproapele, care îi este un semen, este îndreptată către altceva pentru care nu i s-a făgăduit răsplată, fiind în afara poruncii. Stăpâna unui câine mi-a spus în modul cel mai categoric că dacă ar fi pusă să aleagă între a omorî un câine sau un om, fără nici un fel de reţineri ar omorî omul. Aici este înşelarea diavolească! Nu trebuie omorât niciunul, dar diferenţa de importanţă dintre om şi animale ne-a spus-o chiar Mântuitorul: „Cu cât se deosebeşte omul de oaie“ (eventual de câine)“ (Matei 12:12). Este adevărat că în viaţă oamenii au multe necazuri şi ar dori pe lângă acestea să mai aibă şi câte o mică bucurie. De aceea îndemn pe cei ce vor să aibă mari bucurii şi mângâieri sufleteşti să citească zilnic măcar unul dintre acestea: primul sau al doilea Paraclis al Maicii Domnului, Canonul de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos, Canonul de pocăinţă către îngerul păzitor, Canonul de pocăinţă către puterile cereşti, un acatist (către

Mântuitorul, Maica Domnului sau oricare dintre Sfinţi). Multă mângâiere sufletească, pace, bucurie şi nădejde primim de la Dumnezeu citind din Psaltire macăr câte un psalm în fiecare zi. Iată, ca un exemplu, minunatul Psalm 69:
     «Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie, grăbeşte-te! Să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: „Bine, bine!“. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: „Slăvit să fie Domnul!“ Iar eu sunt sărac şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ajutorul şi Izbăvitorul meu eşti Tu: Doamne, nu zăbovi! » Amin!