OILE DIN ZIUA NOASTRĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..

de Preot Sorin Croitoru

Am avut mai multe cazuri
De persoane răzvrătite,
Cărora le-am zis în față
Că-s de patimi chinuite

Și-au sărit în sus ca arcul,
Cum adică de-mi permit,
M-au privit cu răutate
Și la chip s-au înroșit..

"Tatăl nostru" toată ziua..
"Să se facă voia Ta"..
Da, când nouă ne convine,
Să se facă voia, da,

Dar când preotul îmi spune
Ce să fac ca să mă-ndrept,
Caut iute alt duhovnic,
Căci cel vechi.. "nu-i înțelept"!

Da, am îndurat ca preot
Fel și fel de umiliri..
Când le-am demascat mândria
Au sunat la mănăstiri

Și s-au plâns la "mari duhovnici"
Cât i-am mai nedreptățit,
Iar aceștia, făr' să-i știe,
Imediat m-au osândit..

Și am întrebat: "Stăpâne,
Pentru ce m-ai pus păstor,
Dacă nu mi se permite
Să spun boala, oilor?..

Cum s-o leg pe cea rănită,
Rana cum să-i oblojesc,
Dacă fuge îngrozită
De-al Tău leac doftoricesc?..

Mă mai dă și-n judecată,
Sau se plânge "cât mai sus",
Să audă Preasfințiții
Cât "necaz" i-am mai adus..

Fă-mă, Doamne, cu monedă,
Aparat de dezlegat,
Ce atâta tulburare?..
Pui bănuțul, ești iertat!

Dar să nu se plângă nimeni,
Dacă TOȚI sunt sănătoși,
Când vor fi găsiți de îngeri
Plini de tină, puturoși..

Când îi vei lua de guler:
"Tu ce cauți, mă, în Rai?
Nu ai haina cea de nuntă,
Ieși afară, ce mai stai"??

Oile din ziua noastră,
Leacul și-l găsesc "pe net"..
Se-nțelege că păstorii
Buni vor dispărea încet..

Când la turma de mioare
Nu vor mai găsi păstor,
Ce vor face lupii, oare?..
Vai și-amar de pielea lor!

Sorin Croitoru

ESTE INTERZIS DANSUL LA NUNȚI?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

     Se plângea o doamnă preoteasă pe Facebook că au apostrofat-o câteva dudui pentru că și-a postat fotografii de-ale copiilor ei care dansează la o nuntă.. Cică nu-i voie, dacă ești creștin.. Mai ales copii de preot..
Mi-am amintit că discursul ăsta e mai vechi și m-am hotărât să-mi exprim și eu opinia în legătură cu acest subiect.
Criticoșii aceștia cred despre ei înșiși că sunt mari creștini. De fapt ei aparțin Bisericii prin Botez, dar lumii acesteia prin patimi. Dacă dansul de bucurie la nuntă e un păcat, de ce le-a prefăcut Domnul conaționalilor Săi apa în vin la nunta din Cana Galileei? Oare nu ca să se veselească mai departe la nuntă ("Vinul veselește inima omului"- ps. 103)? Câte dansuri nu descrie chiar Sfânta Scriptură?.. Dansul era la evrei principala formă de manifestare a bucuriei: "Toate popoarele SĂ SALTE" zice un psalm al lui David. Adică să danseze. Iar în psalmul 150, versetul 4, se scrie și mai explicit: "Lăudați-L pe Dumnezeu cu timpane ȘI CU JOCURI"!
Dragii mei, să nu o mai facem pe super-ortodocșii! Este suficient să dansăm la nunți (bineînțeles, fără a fi "nuntași" de profesie!) și să plângem păcatele în posturi. Toate la vremea lor. Strămoșii noștri au știut să țină un post, să plângă la o înmormântare, să salte de bucurie duhovnicească la o Înviere, să horească la o nuntă.. Românul din vechime ne-a lăsat și "Miorița", dar și "Ciocârlia", și bocetul cu rimă, dar și chiuitul de la nuntă..
Nu vă cer decât un lucru: HAIDEȚI SĂ FIM ROMÂNI ADEVĂRAȚI!

                                                                                                    Preotul Sorin Croitoru

"ÎNDRAZNIȚI, EU AM BIRUIT LUMEA"!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Sorin Croitoru

Ieri femeile mironosițe.. Azi Sfântul Gheorghe.. Două expresii ale dragostei jertfitoare a omului față de Mântuitorul său. L-am văzut pe Domnul Iisus Hristos ce a făcut pentru oameni.. Acum vedem oamenii făcând pentru Domnul. Vedem femei care își înving teama de întuneric, de soldații care păzesc Mormântul, de lipsa ajutorului pentru urnirea acelei pietre mari așezate la "gura" mormântului.. Femei care au un singur gând: să nu-L lase pe scumpul lor Învățător "negrijit", părăsit, așa.. al nimănui.. Femei în care lucrează puternic dragostea de Hristos..
Azi vedem un alt exemplu minunat de jertfă.. Sfântul Gheorghe, un ofițer al armatei romane.. Om care își declară credința și dragostea de Hristos, mărturisindu-L pe Domnul său înaintea superiorilor, ba chiar și înaintea împăratului roman! Fără frică.. I se oferă dregătorie mare, ridicare în grad, i se propune să devină consul.. Alții își doreau de o viață întreagă astfel de oportunități, însă ofițerul Gheorghe le disprețuiește pe toate din dragoste de Iisus, Mântuitorul lui! Și acceptă degradarea, căderea în dizgrație, torturile.. El este fericit să sufere pentru Cel ce a suferit pe Cruce pentru mântuirea sa!
Cunoaștem faptele femeilor mironosițe, cunoaștem răsplata dragostei lor: au luat-o înaintea bărbaților cu iubirea de Hristos, L-au văzut înaintea bărbaților pe Hristos Cel înviat din morți! Au văzut îngeri.. Au binevestit apostolilor..

       Cunoaștem suferințele Sfântului Gheorghe.. Cine a fost la mormântul său, la Lida, în Palestina, s-a înspăimântat de înfricoșătoarele lanțuri pe care i le-au atârnat Sfântului de mâini și de picioare.. Totul se păstrează acolo, la Lida.. Cunoaștem răsplata dragostei lui Gheorghe față de Domnul lui. Vindecări minunate în timpul supliciului, apoi, după preaslăvirea prin moarte mucenicească, darul facerii de minuni.. Câte minuni a făcut și mai face și azi Sfântul Gheorghe cu cei ce i se roagă cu dragoste..
Să învățăm, dragii mei, din exemplele sfinților, să ne întărim în dorința de a-L mărturisi pe Domnul, să ne adâncim în dragostea de El! Fără frică, fără ezitare! Ispitele sunt mari, că-i sfârșit de lume, obstacolele sunt înalte, că-i vorba de o lume întreagă care s-a ridicat înaintea Hristosului lui Dumnezeu, o întreagă mentalitate croită împotriva ideii de Divinitate.. Dar, așa cum ne încuraja Însuși Domnul nostru:
"ÎNDRĂZNIȚI, EU AM BIRUIT LUMEA"!
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

TOȚI SUNT PROFESORI!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru

Astăzi nimeni nu ascultă,
Toți predau și fac morală,
Chiar de mulți dintre aceștia
Erau corijenți în școală!

Dar ca să-i înveți pe alții,
Tre' să ai de unde "scoate"..
Dacă ție îți lipsește,
Cum să dai la altul, frate?..

Însă treaba cu credința
Este și mai delicată:
Tu, ce crezi că ești apostol,
Tu.. ai fost CREȘTIN vreodată?..

Ți-ai rupt pâinea de la gură
Și ai dat la cel sărman?
Recunoști, când este cazul,
Calități și în dușman?

Ai oprit răutăcioșii
Ce vrăjmașii ți-i bârfesc?
Te-ai rugat pentru aceia
Care răul ți-l doresc?

Te-ai apropiat de omul
Care mult te-a umilit
Și i-ai zis cu voce blândă:
"Iartă-mă de ți-am greșit!"?..

Ai sărit din pat ca arcul,
Chiar de-ai fost pe schimbul trei,
Și ai mers la Liturghie,
Binecuvântări să iei?

Ai o cămăruță-'n casă
Transformată în altar,
Unde te hrănești adesea
Cu al rugăciunii har?

Te gândești cu jale-'n suflet
La păcate și greșeli?
Ții așa cum se cuvine
Postul și-alte rânduieli?

Faci pomeni și parastase?
Dar colive pentru vii?
Primești preotul în casă?
"Crezul" pe de rost îl știi?

Duci pomelnic la Altare,
Lumânări și untdelemn?
Ai donat pentru biserici
Sfeșnice ori străni de lemn?

Ești atent în toată vremea
Să nu superi sau jignești?
Lași să-ți treacă înainte,
Căci de slavă te ferești?

Fugi de laudele lumii
Și să clevetești te temi?
Te silești ca-'n toată clipa
Preacurata să o chemi?

Te însemni cu Sfânta Cruce
Când pe Dumnezeu numești?
Ești atent ca în biserici
Cu sfială să pășești?

Vezi, creștine, câte lucruri
Se cuvine să-'mplinești?..
Fă-le tu întâi pe astea,
ȘI APOI SĂ MAI VORBEȘTI!
amin

Aici găsiti foaarte multe poezii frumoase:

Sorin Croitoru

DOMNUL MEU

de Preot Sorin Croitoru

Domnul meu, Domnul meu,
Pentru ce m-ai părăsit?..
Oare nu privești din ceruri
Sufletu-mi cel umilit?

Oare nu-Ți mai este milă
De-al Tău frate ostenit?
M-ai zdrobit în multe feluri..
Eu, cel mândru, m-am smerit!

De ce oare-atunci întârzii
Ca să mi Te faci simțit?..
Câte lacrimi storci din mine,
Domnul meu Cel Preaiubit?

Vrei să mă golești de sevă?
Spune, Dulce Răstignit!
Vrei să simt și eu o parte
Din ce Tu ai suferit?..

Dar eu mă compar cu Tine,
Dumnezeul infinit?!
Îți privesc tăcut icoana
Și mi-e dorul nesfârșit..

Îmi lipsește a Ta voce,
Și-al Tău foc nepotolit!
De ce taci? Ce Te oprește
Ca să-mi fii cum mi-ai mai fost?

Fără zâmbetul Tău dulce,
Crezi că viața-mi are rost?
Cu suspinuri din adâncuri
De om slab și necăjit

Te întreb, Iisuse blânde:
Pentru ce m-ai părăsit?

ÎN GRĂDINA GHETSIMANI

de Preot Sorin Croitoru

În Grădina Ghetsimani Fiul Tatălui suspină..
Știe că-L așteaptă Crucea ca să spele-a noastră vină,
Mii de amintiri din viață într-o clipă-I trec prin minte,
Iar durerea Sa din suflet nu încape în cuvinte..

Vede Maica-'nsărcinată, Betleemul și bătrânul,
Vede staulul din grotă, vede vitele și fânul,
Vede magii și păstorii, vede steaua călătoare,
Vede îngerii din ceruri ce-L slăvesc cu voce mare..

Ochii Săi senini ca cerul se înlăcrimează-'n rugă,
Căci o vede pe Măicuța și pe Iosif tot pe fugă,
Încercând să Îl ascundă de a lui Irod mânie,
Până în Egiptul mare săvârșind călătorie..

Într-o clipă, plin de lacrimi, de pruncie-Și amintește
Și Se vede pe El Însuși alăptat la sân cum crește..
Primii pași și primul "mama", primul cui bătut în scânduri,
Plânge Domnul și suspină printre amintiri și gânduri..

Câtă pace avusese-'n dulcea Sa copilărie,
Sub privirea blândă-a Mamei, ucenic în tâmplărie..
Cât mai plânseră-'mpreună pe "tăicuțul" când s-a dus,
Cum l-au mai jelit pe Iosif Preacurata și Iisus..

Toate-I trec pe dinainte Domnului îndurerat..
El Se vede dintr-o dată un desăvârșit bărbat,
Împlinind cu multă râvnă toată Legea ce s-a scris,
Căci chiar El e Proorocul despre Care Moise-a scris..

Acum vede scufundarea în Iordanul curgător,
Vede mâna tremurândă-a Sfântului Botezător,
Și-amintește-atât de bine glasul Tatălui de Sus,
Care Își mărturisește Fiul, pe El, blândul Domn Iisus..

Vede iar cu ochii minții pe apostolii chemați,
Devenindu-I cu răbdare frații cei mai devotați..
Vede miile de oameni ce mereu Îl însoțesc,
Vede orbii, ciungii, șchiopii cum se însănătoșesc..

Desfrânate pocăite, îndrăciții vindecați,
Farisei murdari la suflet, tineri morți și înviați..
Vameși plini de umilință, Iuda, mare trădător..
Un popor cu-atâtea bube, totuși.. dragul Său popor..

Se încruntă dintr-o dată, căci îi vede pe păgâni
Cum se năpustesc asupră-I ca niște sălbatici câini,
Pumni și palme noduroase, stâlp și bice fără număr,
Trestie și spini pe frunte, haină roșie pe umăr..

Vai.. ce grozăvie vede: vede Crucea cum Și-o duce,
Iar apoi Se vede Însuși, ca un Miel întins pe Cruce,
Ridicat pe Lemnul negru precum șarpele de-aramă..
Da, Stăpânul nostru simte, ca tot omul, simte teamă..

Rugăciunea către Tatăl este, vai, sfâșietoare..
Pielea i se umezește, dar e sânge, nu-i sudoare!
"Tată, Tatăl Meu din ceruri, milostivul Meu Tătic,
Te implor, ascultă-Mi ruga, Eu sunt Pruncul Tău Cel mic!

Depărtează de la Mine cupa plină de venin,
Te implor, Tăicuțe Sfinte, să nu mă trimiți la chin!
Dacă vrei, Tu poți, Părinte, de dureri să Mă ferești,
Dar voi împlini întocmai cele ce le hotărăști"!

Iată cerurile plânse și un înger coborând,
Sărutându-L lin pe frunte și sudoarea Lui ștergând..
Nu se poate să nu meargă Domnul unde-I este scris,
Fiindcă El e Mielușelul Tatălui, de mult promis..

Ce-a urmat apoi, cu toții, mic și mare, cred că știm..
Eu am vrut prin poezia asta să ne amintim
Că odată, în Grădina Ghetsimani-a suferit
Multă spaimă și durere Cel ce-apoi ne-a mântuit..
amin

NUMAI DOUĂ VORBE..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Multe aș avea de scris.. Nu știu de unde să încep, câte am să vă învăț.. Problema este una singură: lipsa timpului. Mă dedic destul de mult timp poeziei, pentru că are logica ei poezia aceasta religioasă: vedeți, predica o citești o dată, spui: "Ce interesant..", apoi o uiți. Dar poezia rămâne acolo, la suflet. O transmiți și altora, o lași moștenire.. O.., de ce nu a scris Luceafărul nostru mai multe poezii religioase?.. Mult a pierdut credința ortodoxă. Imaginați-vă că Eminescu ar fi scris cu geniul său poezii religioase, de slavă, de pocăință, de îndreptare a moravurilor.. Aur curat ar fi fost! Așa.. s-a apucat un amator ca mine să facă ceva. Intenția contează..

Acum ce vroiam să vă spun așa de urgent?

 Dragii mei, văd că lumea ÎNCĂ NU ÎNȚELEGE SENSUL SPOVEDANIEI! Au înțeles ortodocșii că sub epitrahil "te ușurezi", dar n-au înțeles cu adevărat că aici este vorba despre o mare Taină: TAINA ÎMPĂCĂRII PĂCĂTOSULUI CU DUMNEZEU! 

Nu mergem acolo, la Părintele duhovnic, doar ca să ne "ușurăm", ci mergem ca să facem pace cu Dumnezeu. Adică? Imaginați-vă că cineva v-ar supăra la nesfârșit și ar zice mereu: "Iartă-mă"! La un moment dat, nu i-ați răspunde acelei persoane: "Bine, dar totuși.. nu-mi mai da motive ca să mă supăr!"?.. 

Adică să mă tot ofensezi și să-ți ceri scuze, ce fel de relație între noi poate fi aceasta?..
Tot la fel este în relația noastră cu Dumnezeu: când se merge la Spovedanie, se merge cu hotărârea de a renunța la acele fapte sau cuvinte prin care L-am supărat pe El! Dacă intri acolo la preot, știind că apoi te întorci ca să faci fără nici o ezitare păcatele de-abia mărturisite.. asta nu mai seamănă a împăcare cu Dumnezeu! Nu știu cât este de valabilă spovedania fără hotărârea schimbării vieții..
Asta vroiam să spun enoriașilor mei și m-am gândit că sfaturile ar fi utile tuturor.. Dumnezeu să vă dea o dată cu lacrimile de regret pentru cele făcute și hotărârea de a nu le mai face de-acum înainte.

Vă îmbrățișez! Preotul Sorin Croitoru din Italia (Mantova)

PENTRU CE POSTESC?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

1. Mai întâi, postesc pentru că e poruncă a Bisericii să postesc. Fac ascultare, pentru că fără ascultare nu există mântuire. Pot să mănânc verdețuri tot anul. Totuși dacă eu mă înfrânez pentru că AȘA VREAU EU, sunt vegetarian, nu sunt creștin postitor. Creștin este cel care face ce-i poruncește Sfânta Biserică, nu cel care-și împlinește propriile fantezii!

2. Postesc pentru că vreau să mă apropii mai mult de Dumnezeu. El este mereu aproape de mine, dar EU, dacă vreau să mă apropii de El, trebuie să postesc. Uite, nu am văzut vreun sfânt în Biblie care să se fi apropiat de Dumnezeul Cel Viu fără post! M-a uimit descrierea vieții lui Moise.. Ca să primească Tablele Legii a postit patruzeci de zile! Iar când le-a spart datorită supărării, văzându-și poporul în destrăbălare, a postit din nou încă patruzeci de zile! Prin aceasta oare nu ne învață Scriptura că abia după patruzeci de zile de post ne putem apropia de Dumnezeu?.. De ce nu treizeci de zile? De ce nu douăzeci? O fi vreun motiv dacă Dumnezeu a învățat pe sfinții Săi să facă AȘA.. Știu, în timpul anului nu postim și tot ne apropiem de Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru! Da, așa este, dar aceasta se datorează marii milostiviri dumnezeiești. Dar de două ori pe an se cade să urmăm calea marilor sfinți, postind câte patruzeci de zile. Ei nu mâncau nimic, asta însemna POST la sfinți, să nu mănânci nimic. Noi postim evitând doar unele alimente, nu pe toate. Deci e ușor de ținut postul nostru. 

3. Postesc pentru că vreau să-mi demonstrez MIE ÎNSUMI că pot! Dar ce, am ajuns un dependent de carne?.. Chiar nu am atâta putere ca să mă rețin de la mâncatul unor alimente? Păi dacă nu pot un lucru atât de nesemnificativ, cum o să fiu eu capabil să-mi dau viața pentru Hristos?.. Ce se va alege de mine în cazul unei persecuții împotriva creștinilor? Mă voi lepăda de Dumnezeu? Vai de mine! Postesc, și astfel voința mea se întărește. Și fiind puternic la suflet, voi putea să fac apoi lucruri mult mai mari decât postul..

4. Postesc, pentru că mă pregătesc pentru Împărăția Cerurilor! Domnul Iisus Hristos ne-a îndemnat pe toți: "Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor"! Iată, eu am luat în serios îndemnul Său, pentru că eu CHIAR ÎMI DORESC să intru în viața veșnică alături de Hristosul meu! În post eu voi căuta să-mi amintesc păcatele, mă voi întrista pentru ele, le voi mărturisi duhovnicului la spovedanie. Voi încerca "să pun început bun" vieții mele.

Da, dragii mei, fiecare post al Bisericii reprezintă o altă ocazie ca să punem început bun vieților noastre.. Să o luăm de la capăt, cu mai mare râvnă, cu mai mare entuziasm, cu mai mare zel pentru Dumnezeu. "Împărăția lui Dumnezeu se silește, iar silitorii o răpesc pe ea", a afirmat Domnul nostru. Adică cei ce "asediază" Împărăția lui Dumnezeu, asaltând-o cu tot arsenalul de fapte bune (post, milostenie, iertarea vrăjmașilor, rugăciune), până la urmă vor patrunde în ea..
Așa să ne ajute pe toți Mântuitorul nostru Iisus Hristos, amin.

Preotul Sorin Croitoru, Mantova (Italia)

PREOȚI CU HAR, PREOȚI FĂRĂ HAR..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

A zice "mult har", sau "puțin har" este ca și când ai zice "multă sănătate" și "puțină sănătate". Sănătatea ori o ai, ori nu o ai. Nu există "multă" sau "puțină"! La fel harul, îl ai sau nu îl ai. Nu se pune pe cântar.
Lumea vede că la un preot harul rodește mai mult, la altul mai puțin. Asta înseamnă oare că un preot are "mai mult" har, iar altul are doar "puțin"?.. Nici pomeneală! Harul rodește în preot precum sămânța aruncată în pământ. Unul o udă frumos (cu apa pocăinței), sămânța încolțește, prășește în jurul plantei celei mici, adică prin atenția minții alungă buruienile păcatelor, o îngrașă cu îngrășământul faptelor bune. Astfel harul devine plantă frumoasă, plină de roade! Alt preot în schimb, pierde timpul care i-a fost dat ca să îl dedice harului, ocupându-se mai mult de chivernisirea propriei familii.. "Să nu le lipsească nimic, să las copiilor câte o căsuță, etc., etc., apoi mă ocup eu serios de harul lui Dumnezeu".. Și uite așa trec anii, și nu vezi mare lucru de pe urma lui.. Că n-a avut timp, săracul.. Rămân doar case la copii..
Asta-i treaba cu harul preotului. (Preot Sorin Croitoru)

DOUĂ VORBE DESPRE CRUCE..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Când zicem "Cruce" ne gândim la durere, dar nu la o durere oarecare, ci la o durere îngrozitoare, din acelea ale căror pomeniri aduc spaime noaptea în vis..
Când zicem "Cruce" ne gândim la un Om Care tremură de durere primind piroane în mâini și în picioare, "ca un miel spre junghiere și ca o oaie FĂRĂ GLAS înaintea celor ce o tund", cum scria profetul Isaia despre El.. Dar Omul Acesta nu este un om oarecare, ci este Dumnezeu Care S-a îmbrăcat în firea noastră. Omul Acesta este Însuși Veșnicul Dumnezeu, prin Care toate s-au făcut!
Când zicem "Cruce" ne gândim la o răbdare nemaipomenită în durere, răbdarea unui Om Care ar putea să oprească într-o clipă totul, căci este atotputernic.. Și totuși El rabdă de bună voie, "până la moarte, și încă moarte pe Cruce", cum scrie despre El Sfântul apostol Pavel. Răbdă din milă pentru noi: El știe că dacă ar coborî de pe Cruce, nu ar mai exista niciodată salvare pentru neamul omenesc.. De ce? Pentru că prin neascultarea strămoșilor a intrat păcatul în adâncurile ființei omenești. Ei bine, pentru curățirea firii noastre de păcat este nevoie de ascultarea până la moarte a Lui, a Celui FĂRĂ DE PĂCAT. Ascultarea desăvârșită a Fiului lui Dumnezeu devenit Om deplin va vindeca omenirea de păcat! Ați observat ce strigau fariseii de lângă Cruce? "Coboară-Te de pe Cruce"! Iată cât este de evidentă zvârcolirea diavolului în ultimele sale agonii dinaintea pieirii definitive.. El se vede distrus de Hristos și cu ultimele puteri ridică oamenii împotriva Sa.. Dar Domnul vede diavolii care mișcă buzele batjocoritorilor și Se roagă pentru ei: "Părinte, iartă-i, că nu știu ce fac"!
Crucea, dragii mei, a fost într-adevăr un teribil instrument de tortură și de moarte. Urăsc crucea aceasta înainte de urcarea Domnului Iisus Hristos pe ea! Câte oase zdrobite, câte gemete, câte plânsuri a adus crucea printre oameni.. Dar când crucea devine "Crucea", adică Și-o însușește Dumnezeul meu ca să mă mântuiască pe mine, atunci lucrurile se schimbă..
Iubesc Crucea Domnului meu, Lemnul stropit cu sângele Jertfei Celei Noi! Iubesc Crucea care Îl ajută pe Domnul meu în lucrarea Sa terapeutică, de vindecare a omenirii! Iubesc Crucea care devine pat Domnului meu atunci când Își dă sufletul, zicând: "Săvârșitu-s-a"! Iubesc Crucea care devine sabie a Domnului pe care a mânuit-o atunci când l-a sfărâmat pe satana! 
Durere cate naște mântuire, Moarte care naște Înviere, Cruce care devine cheia ce deschide ușile Raiului.. Cum să nu iubesc eu "semnul Fiului Omului"?

"Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozește și se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei"!
"..Și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău"! Amin

Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)

FERICIREA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot 

Sorin Croitoru

Dacă gândul și simțirea îmi vor fi mereu curate,
Chiar de lumea e murdară, eu le voi vedea pe toate
Și curate și frumoase și făcute cu folos,
Împăcându-mă cu gândul că mi-s date de Hristos.

Nu va întina păcatul altuia o minte care
Stăruie în rugăciune și-'n smerită cugetare.
Nu va pune stăpânire pe un suflet luminat
Întristarea ce topește inimi pline de păcat!

Fericirea nu depinde de averile ce-ți strângi.
Să nu crezi că bogăția te va-'mpiedica să plângi..
Fericirea e nectarul Fiului lui Dumnezeu
Care picură în mintea ce se roagă Lui mereu!

Fericirea este apă din a Domnului izvor
Care răcorește inimi ostenite de mult dor,
E un dar pentru aceia care se gândesc la Cer
Și îndură mari necazuri în credința lor de fier..

Am trăit și eu în viață fericiri de multe feluri,
Dar am irosit degeaba zile, energii și zeluri..
Căutându-mi fericirea, ostenit de căutări,
Am primit-o într-o clipă, când priveam albastre zări.

A venit așa, deodată, când nu mă gândeam la ea,
Un potop de fericire, inundând ființa mea
Și am auzit o voce tainică-'n adâncul meu:
"Eu sunt Dumnezeu Cel Veșnic, fericirea ta sunt Eu"!

De atunci sărut icoane, sau privesc spre cer, în sus:
Căutându-mi fericirea, eu Îl caut pe Iisus!
Îmi iubesc Mântuitorul și Îl chem mereu în gând,
Pentru vocea Lui cea blândă, gata sunt să mor oricând!
amin

CUNUNA LUI IOV..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru

Ce s-ar fi-'ntâmplat cu Iov când satana l-a lovit,
Dacă-'n loc să Își slăvească Înțeleptul Ziditor,
Ar fi început ca omul în Scripturi neinstruit
Să-L acuze cu mânie, devenind un hulitor?..

La-'ntrebarea cu pricina un răspuns nu am acum,
Dar mă uit cu-'ngrijorare și observ destui creștini
Cum de multe ori și-aruncă Crucile pe-al vieții drum
Și își ard apoi cu ură și coroanele de spini!

Dragii mei, în modul ăsta nu o să primiți nimic..
Știu că nu-i chiar roză viața.. uneori mai e și mov..
Însă ascultați cu grijă vorbele ce vi le zic:
Cel ce rabdă are parte de cunună ca și Iov!
amin

Sorin Croitoru

BALANȚA JUDECĂȚII

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru

Vreau să discutăm acum o problemă delicată:
Despre vina lumii care.. nu se simte vinovată!
Despre oamenii ce-așteaptă, nefăcând nici rău, NICI BINE,
Mântuirea cea promisă, fiindcă lor.. li se cuvine..


S-o luăm cu începutul: pe când Moartea se arată,
Un arhanghel cu balanță și mulți diavoli vin îndată.
Muribundul se-'ngrozește, fiindcă știe c-o să moară
Și-i convins că tăietura coasei mult o să-l mai doară..

Imediat ce Doamna Moarte meseria ei și-o face,
Omul cel întreg, în două părți distincte se desface:
Trupul cel greoi rămâne fără duh, pe jos întins,
Însă sufletul se-înalță, de înfricoșări cuprins..

Diavolii atunci se-aruncă peste suflet în puhoi
(Vai.. de groaza asta mare nu o să scăpăm nici noi..),
Însă îngerul se-arată mult mai autoritar:
"Viața omului s-o punem mai întâi pe-al meu cântar"!

Să vedeți atunci creștini.. groază, plâns și rugăciune,
Când necruțătorul înger viața pe balanță pune..
Pe un taler scrie : BUNE, pe un taler scrie: RELE
Și să stați fără de grijă: este loc destul pe ele!

Când se face cântărirea, sufletul așa suspină..
Căci de obicei balanța.. cam spre RELE se înclină..
Văzând talerele sale, care încotro apucă,
Sufletul cu resemnare știe unde-o să se ducă:

Dacă talerul cu BUNE este cel ce trage-'n jos,
Atunci fericitul suflet se va duce la Hristos.
Dacă talerul cu RELE merge-'n jos, vai.. ce suspin..
Că-l înhață într-o clipă diavolii și-l trag la chin!

Iar acum la prima strofă mă întorc din nou și spun:
Talerul cu cele BUNE.. gol de tot?! Nu-i lucru bun!
Cum se va-'nclina balanța, trimițându-te în Rai,
Dacă tu la cele BUNE, chiar nimic, nimic nu ai?..

Iar acum în încheiere, ascultați-mă pe mine:
Mântuirea-i pregătită pentru cei ce fac mult bine.
Vor ajunge deci ACOLO cei ce-'n viața de AICI
Miluit-au nevoiașii, frații lui Hristos mai mici!
amin

Sorin Croitoru

COMOARA CEA VEȘNICĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru

De câte ori Tu Te cobori
În cămăruța mea smerită..
Să treci prin galaxii și nori,
Îți trebuie doar o clipită.

Atunci când biruit de dor
Suspin cu lacrimi după Tine,
Cobori învăluit de nor
Să mângâi sufletul din mine..

Îmi saturi inima de har 
Și mă adăpi cu apă vie,
Prezența Ta îmi schimbă iar
Tristețile în bucurie!

Îi plâng pe cei ce nu Te știu
Și nici nu au vreodată parte
De Tine, Dumnezeul Viu,
Pierzându-se-'n iubiri deșarte..

Ca Marta ei se ostenesc
Pentru ceva ce nu rămâne;
Eu ca Maria Te iubesc,
Căci Tu rămâi în veci, Stăpâne!
amin

LUMÂNAREA, PICĂTURĂ DE SUFLET ROMÂNESC..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Lumânarea este simbolul Domnului Hristos, Care a zis: "Eu sunt LUMINA lumii; cel ce vine la Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții" (Ioan 8;12). De aceea nu există slujbă a Bisericii care să se facă fără o lumânare aprinsă. La Sfântul Botez, nașul ține lumânarea stinsă în mână până la întreita scufundare. După ce se botează copilașul, preotul aprinde lumânarea: l-a primit pe Hristos, a primit Lumina Cea nevăzută, noi arătăm asta prin lumina cea văzută a lumânării.
Flacăra blândă, galbenă a lumânării amintește slava lui Dumnezeu dinaintea Întrupării, după cuvintele Psalmistului: "Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină" (psalmul 103), dar și lumina care strălucea din fața Domnului Hristos, Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu, pe Muntele Tabor: "..Și a strălucit fața Lui ca soarele.." (Matei 17;2).
Ne amintește lumina "banalei" lumânări sau a candelei și de lumina Duhului Sfânt, Care L-a învăluit pe Domnul Hristos pe Tabor, după "schimbarea", adică transfigurara feței Sale: ".. Iată un nor luminos i-a umbrit pe ei..". Fiind simbol și al Duhului Sfânt, la slujba Sfântului Maslu lumânările se aprind cu puțin înaintea rugăciunii de sfințire a untdelemnului, ca să se înțeleagă că harul Duhului Sfânt va coborî în scurtă vreme peste materia utilizată în slujbă (uleiul).
Dacă la Botez și la Sfântul Maslu lumânările nu se aprind de la început, aprinderea lor arătând tocmai momentul precis al primirii lui Hristos și a Duhului Sfânt, la slujba Cununiei nașii intră în biserică având lumânările deja aprinse. Acest lucru indică faptul că mirii sunt "fii ai luminii" care și-au trăit viețile de până atunci în lumina credinței în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Din două mlădițe sfinte, cu binecuvântarea lui Dumnezeu primită la Cununie, vor ieși mai apoi vlăstare curate, copii bineplacuți Domnului. Pe de altă parte, cei care urmează să se cunune îndeplinesc taina unirii bărbatului cu femeia stabilită neamului omenesc chiar de la crearea primilor oameni. Iar prin venirea lui Dumnezeu-Hristos pe pământ, unirea aceasta este binecuvântată și sfințită. De aceea, lumânările aprinse ne arată binecuvântarea nunții de către Hristos și prezența Sa tainică alături de miri, la fel ca la nunta din Cana Galileei: "De aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic, în Hristos și în Biserică" (Efeseni 5;31-32).
Putea oare să lipsească lumânarea la primirea Sfintei Împărtășanii?.. Nicidecum! Credinciosul ține lumânarea în mână, vrând să zică: "Iată, Doamne, deja ești în mine prin credința și prin faptele mele.. Intră acum și în trupul meu și vindecă-mă de neputințele mele".. Tocmai acesta este rolul ținerii lumânării aprinse în mână de către credincios: de a arăta întregii comunități parohiale aflate în biserică la Sfânta Liturghie că el este un împlinitor al poruncilor Domnului Hristos, că el trăiește o viață în Lumina-Hristos!
Lumânarea se folosește din plin la Sfânta Liturghie: astfel, înaintea celor două "Vohoade", adică ieșiri ale preotului în mijlocul bisericii, el este precedat de purtători de lumină. La Vohodul cu Sfânta Evanghelie, preotul amintește de Domnul Hristos care iese la propovăduire, iar purtătorul de lumină amintește de Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul. La citirea Sfintei Evanghelii de la amvon, se așează un sfeșnic cu lumânări aprinse înaintea acestuia din urmă: lumina învățăturii Domnului, care a umplut tot pământul și a înțelepțit toate neamurile..
La Slujba Vecerniei, la Vohodul cel mic, iarăși avem un purtător de lumânare aprinsă. Astfel, în timp ce privim simbolul Luminii - Hristos, ascultăm minunata cântare: "Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Sfântului, fericitului, Iisuse Hristoase, văzând lumina cea de seară, laudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu..". Ce înălțătoare cântare!.. Devenim cu toții flăcări aprinse de harul Domnului Care este mereu în mijlocul a "doi sau trei adunați în numele Său"!
Dar Sfânta Slujbă a Învierii? Oare unde este mai clar simbolismul luminii ca în această slujbă? După ce biserica este cufundată în întuneric, arătând pe de o parte noaptea adâncă în care a înviat Domnul, iar pe de alta, noaptea păcatului în care zăcea omenirea, deodată Sfântul Altar se luminează: Hristos înviază, Lumina se arată în lume! Sfântul Altar, care de vineri seară reprezenta prin depunerea Sfântului Epitaf pe Sfânta Masă Mormântul Domnului, se luminează de slava lui Hristos: "Mai înfrumusețat decât toată cămara împărătească și mai luminat s-a arătat Hristoase mormântul Tău, IZVORUL ÎNVIERII NOASTRE", așa zice preotul când depune Cinstitele Daruri pe Sfânta Masă după Vohodul cel Mare al Liturghiei.
Ce ne mai rămâne? Aprinderea lumânărilor la biserică de către credincioși, "la morți și la vii". Iată cum lumânarea umple și viața de pe pământ, și cea de după moarte.. Să aprinzi o lumânare pentru cei răposați devine un gest de extremă dragoste față de ei! În sfânta biserică, lumânarea se aprinde în colivă. Coliva simbolizează Sfânta Biserică, a celor care luptă și a celor care au biruit, trecând deja "dincolo".. În mijlocul colivei-Biserică stă pe tron Lumina-Hristos! Iată cultul ortodox! Iată credința cea mai minunată de pe pământ, nu numai prin puritatea învățăturii, ci și prin bogăția formelor de exprimare a cultului..
Apusul vieții.. Omul bătrân sau bolnav se află pe patul de moarte. Cei dragi îi stau la căpătâi, ținându-i lumânarea aprinsă.. Ca nu cumva să moară omul fără Hristos, după ce a trăit cu Hristos.. Este atât de puternică această tradiție, încât credincioșii noștri însemnează pe pomelnic cazurile în care rudele au murit fără lumină la căpătâi: "MORT FĂRĂ LUMÂNARE"!
Cum să distrugi un astfel de popor cu o astfel de tradiție? Ce poți să faci împotriva unei astfel de credințe?.. Vom dăinui, pentru că noi românii SIMȚIM ȘI TRĂIM AȘA.. OTODOX..
Moare omul.. I se pune pe piept Sfânta Cruce, o icoană, iar alături i se arde o lumânare lungă, lungă, răsucită, făcută din ceară naturală: este firul vieții omului, care tocmai s-a terminat! La cimitir se aprind apoi lumânări la mormânt. Vin rudele din străinătate: "Mă duc să aprind o lumânare la mămica"! Dragostea și dorul sunt concentrate în această palidă flacără de lumânare! Iar părinții bătrâni, pe când mai erau încă în viață, prevăzându-și obștescul sfârșit, anticipând dorul lor de copii și al copiilor față de ei, își rugau cu lacrimi în ochi copiii: "Să mai veniți, maică, să-mi mai aprindeți câte o lumânare la mormânt, CÂND N-OI MAI FI"!..
Mă opresc aici, că m-am emoționat. Și eu am o mamă undeva, într-un cimitir..
Dar.. spuneți dumneavoastră: am dreptate că lumânarea face parte din sufletul românesc?..
Dumnezeu să vă binecuvânteze!

 Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)

MEREU CU NOI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru

Ai plecat, dar ai rămas
Și Te-ai dus, nicicând plecând.
Tu ne ești cu toată slava
Domn în inimă și-'n gând.

Ai șezut pe tron în ceruri
Și -'n Altare pe pământ.
Te chemăm cu dor la slujbe
Și cobori prin Duhul Sfânt.

Noi Ți-am zugrăvit icoane
Ca să Te privim mereu.
Nici o clipă fără Tine,
Om și Fiu de Dumnezeu...

Te au îngerii și sfinții,
Te avem și noi acum.
Cum să mergem fără Tine
Pe anevoiosul drum?..

Tot râvnind la mântuire,
În final am priceput:
Raiul l-au văzut aceia
Ce în suflet Te-au avut.

Pentru cei ce cred în Tine,
Cer, pământ, nu mai contează..
Inima devine Cerul
Dacă Duhul Tău lucrează!

Deci în ziua prăznuirii
Înălțării în văzduh,
Te rugăm, Iisuse Sfinte,
Să-L trimiți pe Sfântul Duh,

Astfel sufletele noastre
O să se prefacă-'n Rai,
Iar Tu vei avea plăcere
Ca în noi mereu să stai!
amin

SE POT BOTEZA COPIII ÎN POSTURI?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Mă întreabă un domn dacă se poate boteza în posturi. Se poate boteza oricând, pentru că Botezul se face în interesul pruncului, nu al participanților ca martori oculari la Sfânta Taină. Nu se poate obiecta că Botezul produce bucurie, iar bucuria este interzisă în posturi! Bucuria unui Botez este duhovnicească: "Bucuria că a venit om pe lume", cum zice Domnul nostru. Bucuria că un prunc a devenit fiu al lui Dumnezeu, frate al Domnului și templu al Duhului Sfânt. Să nu se obiecteze că Botezul este motiv de petrecere, iar petrecerea este interzisă în posturi! Pentru că nu pruncul cere petreceri și desfătări, ci "neamul acesta desfrânat și păcătos"! Neamul acesta doritor de desfătări, ca și bogatul Evangheliei lui Lazăr: "Se desfăta în toate zilele, în chip strălucit", sau cel căruia i-a rodit țarina: "Bucură-te suflete al meu.. Mănâncă, bea, veselește-te"! Deci nu-i de vină încreștinarea pruncului pentru obiceiurile sodomice și pre-potopice ale ortodocșilor de azi.
Falșii creștini din zilele noastre vor găsi mereu prilejuri și justificări pentru petreceri "strălucite". Preoții nu recomandă botezurile în posturi, datorită așa-ziselor "cumetrii", adică a bairamurilor care le urmează. Ei cred că a aproba un Sfânt Botez în post echivalează cu a da binecuvântare pentru petrecere. Eu însă le spun clar: "Este dreptul pruncului de a deveni fiu al lui Dumnezeu. Dar nu este și dreptul vostru de a batjocori sfântul post, luând în râs poruncile Duhului Sfânt transmise prin regulile bisericești! Așa că voi aduceți pruncul la Botez, apoi faceți cum vă taie capurile. Voi veți răspunde la judecata lui Hristos. Eu nu vă dau binecuvântare pentru petrecere lumească"!
Domnul să ne lumineze pe toți, amin.

Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

UN STROP DE HAR

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru

Dă-mi Iisuse-un strop de har să mă spăl, să mă sfințesc,
Să îmi plâng ca pe un mort omul cel duhovnicesc.
Dă-mi Iisuse-un dram de Duh ca să mă trezesc din somn,
Să-Ți sorb chipul din icoane, să-mi fii Dumnezeu și Domn,

Să se facă ochii mei un izvor fără sfârșit
Și să-mi scuture ființa un suspin necontenit.
Buzele să mi se strângă, nelăsând cuvânt să iasă,
Inima să îi devină pocăinței, bună casă,

Mâinile să-mi fie sparte și să dea făcând risipă,
Pe săracii ce imploră să îi miluiască-'n pripă.
Trupul meu lipsit de carne, ca un fulg să se topească
Până va pieri dintr-însul pofta cea dobitocească.

Ale mele uiți picioare în biserici să mă poarte,
Nu în locuri de ispită, unde e păcat și moarte!
La urechi să îmi ajungă melodii de mângâiere,
Să-mi alunge tulburarea și a inimii durere..

Har, dă-mi har Iisuse Doamne, nu-mi da mult, dă-mi doar un strop
Și voi alerga spre Tine în duhovnicesc galop!
amin

TE RĂSTIGNESC MEREU..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



de Preot Sorin Croitoru 

Stăpâne, Doamne-al meu Cel bun,
Îngenuncheat și umilit,
La ceas adânc de noapte-Ți spun:
Mai iartă-mă de Ți-am greșit!

Să nu ții seama de căderi
Deși prin ele Te-am jignit,
Din nou Ți-am provocat dureri
Când iarăși coasta Ți-am rănit!

Citesc de răstignirea Ta
Și ochii mi se umezesc,
Apoi cu viața mea cea rea
Chiar eu, chiar eu Te răstignesc!

Păcatul meu Îți este cui
Ce iar Îți lasă-'n mână semn:
Din vina mea din nou Te sui
Pe Cruce, arma Ta de lemn..

Degeaba plâng apoi și-Ți cer,
Îți cer iertare ne'ncetat,
Eu doar durere Îți ofer
Când săvârșesc al meu păcat!

Mă doare mult când mă trezesc
Din dezmierdări, ca dintr-un vis:
Când înțeleg că Te rănesc,
Regretul mi-e de nedescris..

Ajută-mă să nu mai cad,
Să nu mai plâng că Te-am rănit,
Căci întristarea e un iad
În care ard cei ce-au greșit.

Iisuse bun, Iisuse blând,
Să mă-'ntărești cu harul Tău,
La ceas de noapte, suspinând,
Te rog: păzește-mă de rău!
amin


Trebuie să înțelegem un lucru foarte important: Domnul S-a răstignit pentru păcatele noastre! De nu ar fi fost păcatul în lume, nici El n-ar fi suferit moarte de Cruce. Deci noi, de câte ori păcătuim, Îl răstignim din nou pe Blândul Iisus! Să fugim de păcate, dacă zicem că-L iubim pe El..
La aceste lucruri să meditați în a treia Duminică a Marelui Post, care este închinată Sfintei Cruci, adică Patimilor Domnului nostru.

Preot Sorin Croitoru din Mantova, Italia

VIȚA CEA ADEVĂRATĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

de Preot Sorin Croitoru

De n-ai trimite harul Tău,
Ne-ar înghiți de tot cel rău.
Săgețile celui viclean
Ne-ar face răni fără alean.
Nici pace-'n viață n-ar mai fi,
Nici soare n-ar mai răsări,
Nădejdile s-ar ofili,
Credința noastră ar pieri..

Fricoși în lume am umbla
Și răi cu frații ne-am purta,
Necruțători și reci am fi,
Cu gura rele am vorbi.

De n-ai trimite Duhul Tău,
Am tot cădea, mai jos, în hău..
Lumina Ta de n-am avea,
Virtutea, rea ni s-ar părea,
Păcatul, dulce l-am simți,
Cu fierea lui ne-am îndulci.
Crezând că-Ți suntem ucenici,
La suflet am rămâne mici,
La trup ne-am îngroșa mereu,
Făcând stomacul dumnezeu.

De nu Te-am înghiți de viu
Pe Tine, Domn, Hristos și Fiu,
Am fi neputincioși de tot,
Mereu "Nu știu!", mereu "Nu pot!",
Mereu "Pretind!", mereu "Poftesc!",
Nicicând "Mă-'ndur!", nicicând "Iubesc!",
Mereu "Să-mi dai!", nicicând "Să iei!",
Mereu "Eu vreau!", nicicând "Tu vrei?"..

Puterea noastră, Doamne, ești
Și Viță Care ne hrănești:
De vom rămâne altoiți
Vom fi cu har la timp hrăniți,
De nu, flămânzi și amărâți,
Vom fi la suflete urâți..

Credință dă-ne Doamne-acum,
Căci greu e-al mântuirii drum,
Urcușul cel spre Cer e greu
De nu ne-ajută Dumnezeu.

Te vom ruga, Te vom slăvi,
Vom aștepta, Te vom iubi..
amin